Sensul vieţii. Memorii I

?Mă aflam deci în această casă unde, peste un deceniu, aveam să-mi scriu primele romane, era toamnă, afară cerul era închis, o ploaie fină şi apăsătoare presa micul oraş de pe malurile Timişului, situaţia tânărului care eram atunci, la câţiva ani de la terminarea liceului, era ea însăşi ?apăsătoare?: funcţionar la 17 ani la Oradea, la 18 ucenic-strungar la uzinele ?23 August? din Bucureşti, exmatriculat de două ori, în 53 şi în 54 de la Facultatea de Filozofie (decan Athanasie Joja, prieten al lui Dej, care ?m-a dat afară? la o zi după ce mă întorsesem de la Spitalul Brâncovenesc, unde trăisem o gravă boală reumatică ce trebuia să-mi lase sechele cardiace, maladia lui Bouillaud)? (Nicolae Breban)