Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii

De n-aş fi fost calic, nu era să-mi aleg această profesie. Eram să fiu ori fotbalist, ori actor, ori bandit. Însă iubitul meu handicap m-a aruncat ca pe-un măr stricat în lada de gunoi a ziaristicii. Pentru că aceasta se bate cap în cap cu literatura. Jurnalismul e o simplă profesie, pentru care e necesar doar să-ţi cunoşti limba. Iată de ce ziariştii-scriitori au eşuat. Marea lor parte a făcut un coctail murdar din astea două şi practică o literatură bună de păstrat la budă. E insuportabil de plictisitor să citeşti cărţile acestora!!! Și respectiva lectură e o pierdere de timp. Devenind ziarişti ei se neagă ca scriitori, şi literatura lor se rezumă la aceleaşi reportaje şi ştiri trecute prin noroiul unor metafore livreşti în care poţi să te caci. Încerc să lucrez la ziare cu puţini cititori, pentru a-mi izgoni din faţă spulberata fantomă a ziaristului, pentru a nu mă manifesta ca ziarist. Lumea mă consideră un ratat, dar acest fapt mă bucură. Dacă aş putea exista din literatură, chiar astăzi aş lăsa naibii ziarele şi revistele socio-economico-politice. [Pavel Păduraru, pag 62]