Nunta la Castelul Peles

Aceasta exigenta a creat destule necazuri tinerilor apartinând Casei Regale, unii dintre ei cautând sa dea "frâu liber" propriilor sentimente. Astfel, în 1889, principele mostenitor Ferdinand voia s-o ia de sotie pe Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a reginei Elisabeta (Magazin istoric, nr. 7/1992, 6/1995). Reactia liderilor politici din toate partidele a fost prompta si a împiedicat casatoria. Presedintele Consiliului de Ministri, Lascar Catargiu a declarat categoric: "Maiestate, aiasta nu se poate!", dar daca printul Ferdinand doreste cu orice pret sa se însoare cu domnisoara Vacarescu, atunci o poate face ca simplu "particoler", nu ca mostenitor al Coroanei României. Printul a renuntat la intentia sa si în decembrie 1892 s-a casatorit cu principesa Maria de Edinburg (Magazin istoric, nr. 11/1996).

Peste aproape trei decenii, în august 1918, principele Carol – fiul lui Ferdinand si al Mariei – s-a însurat, fara încuviintarea suveranului, cu Maria Valentina (Zizi) Lambrino. Prin acest act, Carol încalcase Statutul Casei Regale, astfel ca, în ianuarie 1919, Tribunalul de Ilfov a anulat casatoria. Copilul nascut în ianuarie 1920, în urma relatiei dintre Carol si Zizi, desi principele recunoscuse în scris ca este fiul sau, a primit numele de Mircea Grigore Lambrino. La 27 februarie 1921, Carol s-a casatorit cu principesa Elena, fiica regelui George al Greciei, nunta desfasurându-se la Bucuresti. In aceeasi zi, sora lui Carol, principesa Elisabeta, s-a maritat cu diadohul (printul mostenitor) George al Greciei (fratele principesei Elena), nunta având loc la Atena.

Aceste doua mariaje faceau parte dintr-un plan mai amplu al reginei Maria, care dorea, cum remarcau cu ironie unii contemporani, sa fie "soacra a balcanilor". Intr-adevar, peste un an, în iunie 1922, principesa Marioara s-a casatorit cu regele Alexandru al Iugoslaviei.

Totusi, planul reginei Maria s-a dovedit extrem de vulnerabil. In decembrie 1925, principele Carol si-a parasit sotia si copilul, ramânând în strainatate cu Elena Lupescu. In iunie 1928, principesa Elena a divortat de Carol.

In 1931, principesa Ileana, cea mai mica dintre fetele regelui Ferdinand si ale reginei Maria, împlinea 22 de ani si în mod firesc trebuia sa se marite. Situatia ei în cadrul familiei nu era de invidiat. Constantin Argetoianu scria ca Ileana era "fara îndoiala fiica lui Barbu Stirbey". Memorialistul relateaza anecdota "cu frageda Elisabeta chemând pe mica Ileana [sora ei] la fereastra cu cuvintele: ‘Vino iute sa vezi pe tatal tau’", adica pe Barbu Stirbey coborând din automobil, cuvinte care au facut pe vremuri înconjurul Bucurestilor.

Fratii sai mai mari, Carol si Elisabeta, foarte apropiati unul de altul au tratat-o întotdeauna pe Ileana cu dispret. De aceea, în 1931 regele Carol era dornic sa scape cât mai repede de "puiul de cuc". Astfel ca si-a dat imediat consimtamântul pentru casatoria principesei Ileana cu Anton de Habsburg, cu conditia ca ei sa nu locuiasca în tara si sa nu petreaca aici mai mult de o luna pe an, sub motiv ca românii, mai ales cei din Transilvania, s-ar simti ofensati de prezenta unui Habsburg în România.

Ritualuri si cadouri

Declaratia de casatorie a fost autentificata la Judecatoria Mixta din Balcic, judetul Caliacra, prin procesul verbal din 3 iulie 1931, din care rezultau urmatoarele: Anton, arhiduce de Austria avea 30 de ani, fiind nascut la 20 martie 1901; Ileana, principesa de România, avea 22 de ani (nascuta la 23 decembrie 1908). Arhiducele era de religie – catolica; principesa – ortodoxa. Domiciliul viitorului sot era la Barcelona, în Spania, iar al viitoarei sotii în Bucuresti. Anton era de profesie pilot de aviatie, inginer electrician. Nationalitatea arhiducelui era austriaca, iar a principesei româna. El se nascuse la Viena, ea la Bucuresti. Se preciza ca între cei doi viitori soti nu exista nici un grad de rudenie. Parintii barbatului erau Alteta Sa Imperiala si Regala, Inaltul Domn Leopold Sahator, print Imperial si Mare Duce de Austria, print Regal de Ungaria, Boemia etc., etc., etc. si Alteta Sa Imperiala si Regala, Inalta Doamna Blanka, Maria, Principesa Imperiala si Mare Ducesa de Austria, principesa Regala de Ungaria, Boemia etc., etc., etc. Parintii fetei erau: Maiestatea Sa Regele Ferdinand al României – decedat si Maiestatea Sa Regina Maria a României. La persoanele chemate sa-si dea consimtamântul, în dreptul principesei Ileana, exista un singur nume: Maiestatea Sa Regele Carol II al României.

Declaratia de casatorie a fost afisata la Ministerul Justitiei din Bucuresti în ziua de 6 iulie, la Primaria Sectorului III Albastru din Bucuresti în ziua de 7 iulie, precum si la Primaria orasului Barcelona din Spania în ziua de 11 iulie 1931. Ministrul Justitiei constata, prin proces verbal, încheiat în ziua de 24 iulie 1931, ca termenele legale de afisare au fost respectate si ca "opozitiuni nu s-au facut".

Casatoria s-a oficiat în orasul Sinaia. La 24 iulie 1931, principesa Ileana a semnat o declaratie prin care preciza ca – în urma casatoriei – îsi mentinea cetatenia româna; Judecatoria Mixta din Sinaia a autentificat aceasta declaratie în aceeasi zi.

Programul solemnitatilor s-a întins pe durata a trei zile. Orasul a fost pregatit special pentru festivitati. Drapelele nationale fluturau pe toate cladirile publice, ghirlande de flori cu crengi de brad si becuri multicolore fusesera instalate pe stâlpii de telegraf pe tot parcursul drumului de la gara pâna la Castelul Peles.

In prima zi, vineri 24 iulie, au fost oferite cadourile din partea familiei si a oficialitatilor. In marele hol maur al Castelului Peles au sosit înca de dimineata delegatiile care îsi asteptau rândul pentru a adresa urari si felicitari tinerei perechi. La ora 11 fix s-au deschis usile salii florentine, unde se aflau logodnicii. Principesa Ileana era îmbracata într-o rochie alba de Charmeuse, cu garnituri negre si pe cap purta o palarie de pai neagra. Alaturi de ea se afla regina Maria într-o toaleta mov (culoarea ei preferata), iar regele Carol II purta uniforma de ofiter de vânatori; regina Elisabeta a Greciei era îmbracata într-o rochie alba.

Primii au prezentat felicitari membrii familiei regale, în frunte cu regele Carol II. Acesta a facut cadou tinerei perechi un avion de turism (arhiducele era pilot), regina Maria un pandantiv, iar Marele Voievod Mihai …o calimara din lemn confectionata chiar de el.

In numele guvernului, Nicolae Iorga a oferit un colan de mare valoare. Constantin Argetoianu, ministru de Finante din acea vreme, relata ca atunci când a aflat despre costul acestuia – 2,8 milioane lei – presedintele Consiliului de Ministri a intrat în panica: "Ei, draga, dar asta nu se poate, dar de unde furam noi banii astia?", a întrebat el în sedinta de guvern special convocata pentru a discuta despre nunta principesei Ileana. Ministrul de Finante l-a linistit, declarând ca pretul era "foarte moderat", ca "era o adevarata ocazie", dupa care a facut si precizarea ca darul fusese ales de însasi Maiestatea Sa regele Carol II. In fata acestor argumente guvernul decisese sa achizitioneze pretiosul dar. Evident, principesa Ileana a fost pe deplin multumita.

Au urmat reprezentantii altor institutii centrale, administrative, juridice, financiare, culturale, ai corpurilor profesionale, ai corpului diplomatic si – în sfârsit – ai celor 71 de judete. Oficiul de primire a cadourilor îl facea principele Nicolae, împreuna cu aghiotantul sau, care se aflau plasati aproape de iesirea din salonul florentin.

La ora 13, felicitarile au luat sfârsit, lasând tinerilor ragazul necesar pentru odihna.

Batrânii cu politica, tinerii cu dansul

Din initiativa regelui Carol II, în seara de sâmbata 25 iulie s-a desfasurat o receptie cu dans, la care au participat circa 600 de persoane, între care si regele Alexandru si regina Marioara a Iugoslaviei, regina Elisabeta a Greciei, marele duce Kirill cu sotia sa principesa Chira a Rusiei, printesa Hohenlohe (matusa miresei), printi si printese de Hohenzollern, infantele Spaniei Don Antonio de Burbon Orléans si infanta Dona Beatrice si alti membri ai celor doua familii. Au fost prezenti membrii guvernului – în frunte cu presedintele Consiliului de Ministri, Nicolae Iorga -, sefii partidelor politice (între care I.G. Duca si Iuliu Maniu), fostul regent Constantin Sarateanu, patriarhul Miron Cristea, membrii corpului diplomatic acreditati în România, înalti demnitari, prelati, maresalii Alexandru Averescu si Constantin Prezan, generali si ofiteri superiori.

Personajul cel mai interesant era Iuliu Maniu, cunoscut adversar al regelui Carol II, care în octombrie 1930 demisionase din functia de presedinte al Consiliului de Ministri în semn de protest fata de refuzul regelui de a se încorona la Alba Iulia, împreuna cu principesa Elena, mama Marelui Voievod de Alba Iulia, precum si fata de încercarile camarilei regale de a se amesteca în activitatea de guvernare. Constituirea guvernului de "uniune nationala" la 18 aprilie 1931 si campania acestuia împotriva partidelor politice îl determinasera pe Maniu sa demisioneze la 22 iunie si din functia de presedinte al Partidului National-Taranesc. El afirma ca guvernul Iorga era un cabinet personal al regelui, iar lupta împotriva acestuia implica o confruntare cu suveranul, actiune în care nu dorea sa angajeze P.N.T.

Dificultatile prin care trecea guvernul – confruntat cu o criza economica si sociala profunda – îl determinasera pe Carol sa trimita un emisar special la Badacin, pentru a-i înmâna lui Maniu invitatia de a participa la nunta principesei Ileana. Premierul Nicolae Iorga îi ceruse regelui "sa nu fie prea îmbelsugat în amabilitati fata de Maniu si ai lui ", dar Carol nu i-a urmat sfatul, considerând ca nu era bine ca partidele sa ramâna "în raporturi rele cu Coroana, care va trebui cândva sa aiba din nou nevoie de serviciile lor".

Atentia acordata lui Iuliu Maniu l-a "ofensat" si pe Octavian Goga, care îi spunea lui Iorga: "Daca regele tine seama numai de aceia de ale caror sentimente nu e sigur, atunci ce sa faca el [Goga]: sa arunce în suflet îndoiala si falsele sperante?"

Pentru a-l linisti pe primul ministru, regele i-a spus ca "Maniu s-a explicat. Doreste sa fie primit în audienta pentru a da mai întinse lamuriri; de aceea va mai ramâne la Sinaia câteva zile dupa nunta".

In timp ce "batrânii" faceau politica sau depanau amintiri, tinerii – în frunte cu principesa Ileana si arhiducele Anton – au dansat pâna dupa miezul noptii.

Ofiter al starii civile însusi ministrul

Casatoria civila s-a oficiat în ziua de 26 iulie 1931, de la ora 10, în prezenta membrilor familiei regale. Potrivit Codului ofiterului starii civile, celebrarea casatoriei se facea "în Casa Comunala în public, adica cu usile deschise si intrarea publicului lasata libera". Prin derogare, casatoria s-a oficiat în Castelul Peles, iar ofiter al starii civile a fost ministrul Justitiei Constantin Hamangiu, asistat de M. Leuceanu, secretar general al Ministerului de Justitie.

Mirii s-au asezat înaintea biroului ofiterului starii civile unul lânga altul, mirele în dreapta si mireasa în stânga. La dreapta mirelui, se afla martorul sau, iar la stânga miresei, martorul acesteia.

Dupa ce ambii soti au raspuns cu da la întrebarea (adresata în limbile româna si franceza) daca vor sa se casatoreasca, ofiterul starii civile s-a adresat sefului Casei Regale: "M.S. Regele Carol al II-lea sa binevoiasca a ne raspunde daca consimte la casatoria A.S.R. principesa Ileana a României cu dl. Anton, arhiduce de Austria". Raspunsul regelui a fost: Da. "Domnii martori au fost solicitati sa binevoiasca a ne declara ca sotii nu sunt rude între dumnealor la gradul oprit de lege". Raspunsul a fost: da, adica nu sunt rude.

Ofiterul starii civile a dat apoi citire articolelor 194, 195 si 196 din Codul Civil despre "Drepturile si datoriile respective ale sotilor". Constatând ca legea privind actele civile ale membrilor familiei domnitoare, precum si legea si actele de stare civila pentru efectuarea casatoriei au fost îndeplinite, ca din consimtamântul luat rezulta vointa expresa a sotilor Anton si Ileana de a se uni prin casatorie, ca regele Carol II si-a dat consimtamântul, pe baza "acestor constatari de drept si de fapt", ministrul Justitiei "instrumentând ca ofiter al starii civile pentru membrii familiei regale pentru celebrarea casatoriei", în puterea dreptului consfintit prin lege, i-a declarat pe cei doi "uniti prin casatorie".

Actul de casatorie a fost înscris în Registrul starii civile al familiei regale pentru casatoriti. Numele complet al mirelui era Anton, Maria, Frant, Leopold, Blanka, Carl, Iosef, Ignatz, Raphael, Michael, Margaretha, Nicetas, arhiduce de Austria, în timp ce al miresei era Ileana principesa a României.

Se preciza ca nu a fost încheiata o conventie matrimoniala, ca regele Carol II, fiind de fata, a consimtit la casatorie si ca principesa Ileana – pe baza declaratiei autentificata de Judecatoria Mixta din Sinaia – si-a rezervat cetatenia româna.

Uniforme cu fireturi si costume nationale

Pe actul de casatorie si-au pus semnaturile proaspetii casatoriti, precum si regele Carol II, doi martori din partea sotului, dar si regina Maria. Conform prevederilor legale, martorii – indiferent de sex si de faptul ca erau straini sau rude – trebuiau sa aiba mai mult de 21 de ani; de asemenea, se prevedea ca parintii si bunicii viitorilor soti, pastrându-si calitatea lor de ascendenti, nu pot fi martori, chiar daca mirii ar fi majori. In aceste conditii, semnatura reginei Maria – mama principesei Ileana – nu-si gaseste o justificare legala.

La ora 11 în marea sala de receptie a Castelului Peles a avut loc cununia religioasa. A celebrat arhiepiscopul catolic monseniorul Cisar. Monseniorul Vladimir Ghica a rostit o alocutiune, în care a subliniat semnificatia momentului si a urat tinerilor casatoriti fericire si viata lunga. A asistat si Miron Cristea, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Dupa ceremonie, membrii familiei regale române si ai Casei de Habsburg s-au îndreptat spre Cimitirul Eroilor Militari, unde au depus coroane de flori.

Principesa Ileana si arhiducele Anton s-au urcat într-o trasura Daumont, urmata de o masina deschisa în care se aflau regele Carol II, regina Maria si Marele Voievod Mihai. Cortegiul era escortat de o garda de onoare, în uniforme albastre si fireturi argintate. Pe întregul traseu se afla o multime de oameni, inclusiv tarani din satele apropiate îmbracati în costume nationale, care i-au aclamat pe tinerii casatoriti si pe membrii familiei domnitoare.

Tânara pereche s-a retras în dupa-amiaza zilei de 26 iulie la Castelul Bran, unde au ramas timp de trei zile. Pe 30 iulie principesa Ileana si arhiducele Anton au parasit România, îndreptându-se spre München…

Casatoriile contractate de membrii familiei regale române nu au rezistat în timp. Principesa Elena a divortat de principele Carol în iunie 1928; Carol a ramas pâna la sfârsitul zilelor cu Elena Lupescu, legatura lor fiind oficializata abia în 1947, când cei doi s-au casatorit.

Principele Nicolae (Magazin istoric, nr. 11, 12/2000) si-a aparat casatoria cu Ioana Dolette si a fost exclus din rândul familiei regale în 1937.

Marioara a ramas vaduva în urma uciderii sotului ei, regele Alexandru al Iugoslaviei, la Marsilia, în 1934.

Elisabeta a divortat de regele George al Greciei, în 1935.

Dupa doua casatorii, Ileana (Magazin istoric, nr. 5, 6/1996, 6/2000), s-a retras la manastire sub numele de Maica Alexandra.