Recenzia cărții ”Fals tratat de manipulare” de Ana Blandiana, semnată de Smaranda Vultur
Titlul recenziei: Ana Blandiana sau despre timp ca intensitate, Editura Humanitas, 2013. Mai multe detalii despre carte pot fi citite la secțiunea CĂRȚI.
Fragment:
[…]
De fapt, întrebarea fundamentală este cum binele cucerit cu sacrificii mari în 1989 poate fi corupt şi reconvertit, ca, de pildă, cum libertatea atât de mult visată poate fi folosită pentru a fura sau pentru a-ţi demola fără scrupule adversarul, minţind cu seninătate sau inconştienţă, din reflex sau din calcul absurd. Sau cum reţelele vechii Securităţi funcţionează în continuare, împiedicând justiţia să îşi facă datoria sau cum ura cultivată ani de-a rândul divizează o societate ce părea solidară în momentul revoltei din 1989. Ceea ce atrage atenţia este uimirea mereu proaspătă a autoarei în faţa diferitelor forme de abdicare morală, pe alocuri transformată în revoltă abia reţinută.
Falsul tratat de manipulare pune în lumină un cod etic, susţinut de pasiunea pentru idee şi principii. Mărturiile Anei Blandiana definesc un destin, dar şi o opţiune de viaţă, alegerea între singurătate şi angajarea sau dăruirea pentru ceilalţi fiind sursa unui conflict interior, a unei vulnerabilităţi esenţiale.
Textele Anei Blandiana ne conving mai ales prin puterea naraţiunii de a documenta şi argumenta. Texte precum Orfanii, Nea Gheorghe, Prima manipulare, O întâmplare şi multe altele sunt proze, literatură adevărată, le citeşti cu sufletul la gură, sunt un fel de schiţe à la Caragiale întoarse pe dos, căci plânsul, şi nu râsul e cel care domină, tragicul ia pe alocuri culoarea grotescului sau a absurdului; într-un registru mai blând, umorul, dozat cu ştiinţă, capătă un aer moromeţian, jocul între prim-plan şi fundal, schimbarea perspectivelor dă relief intenţiilor, iar reflecţia morală sau filosofică vine doar să sublinieze accentele puse anterior. Ochiul poetic se exersează şi el într-un text precum La cules ciuperci, o bijuterie literară.
[…]