Un pictor de biserici

–        Când încep o lucrare de importanta în legatura cu pictura bisericeasca, ma gândesc mai întâi si mai întâi sa ma ajute Dumnezeu sa fiu sanatos si cu mintea întreaga, sa pot sa creez tot ce am învatat eu pe parcursul vietii.  

–         De la cine ati mostenit darul picturii?

–         N-a fost nimeni din familia mea sa aiba darul picturii. Am avut darul de la Dumnezeu ca sa ma leg de aceasta arta. La vârsta de 13 ani m-am apucat sa desenez si având talent la treburile astea am plecat la maestri.

–         Aceasta a fost prima biserica pe care ati pictat-o de unul singur, cu 47 de ani în urma. Cât ati lucrat la ea?

–         Doua veri si ceva?Mai stam, iar mai lucram, nu erau bani?Mai puneam si eu de la mine?Nu m-am gândit niciodata ca sa câstig, dar am zis sa fac biserica în satul meu. Orice coltisor e pusa tencuiala de mâna mea, cu tehnica fresca. Se pune tencuiala si se lucreaza metru cu metru.

–         Care sunt tehnicile de pictura bisericeasca bizantina?

–         Sunt trei tehnici: fresca, pictura în tempera si pictura în ulei. Dar cea mai valoroasa este fresca. E o tehnica mai grea, dar mult mai frumoasa de lucrat. Se da un rasol înainte, de tencuiala cu nisip si var, data în asa fel de îndreptat zidul. Si se face a doua punere pe perete: se face un amestec de var stins, cel putin de 5 ani, si se amesteca varul curat cu tocatura de câlti; daca rupi o bucatica de tencuiala de var de asta, e fire , mii si mii de fire. Si eu o pui cam de-un centimetru. Dar înainte de a netezi peretele asta, se uda, ca sa ma înlesneasca pe mine, sa nu ma forteze sa lucrez iute, sa nu se usuce, ca nu mai e buna fresca daca s-a uscat.

 –         Pentru fresca, din ce sunt facute culorile?

–         Sunt facute numai din oxiduri. Culori arse, trecute prin foc. Câteva sunt, 4, 5 culori. Nu poti sa pui culori de tot ce exista.

–         Care este diferenta între pictura murala interioara si cea exterioara?

–         Ca tehnica tot aia e. Numai ca înauntru te lasa sa lucrezi, ca e umbra; si afara e prapad, trebuie sa acoperi cu cearceaful, sa nu bata vântul când lucrezi acolo, ca bate vântul si se usuca.

–         Cum se fac icoanele pe lemn?

–         Se face pe lemn de tei. Dar, neavând lemn de tei se face pe brad, mai bun ca de stejar. Sa fie lemnul moale. Considerentul e ca lemnul moale suge uleiul. Daca e cazul de poleit, poleiesti înainte, si dupa ce se poleieste se începe sa se picteze, ca daca poleiesti la urma, se lipeste aurul pe unde am pictat.

–         Care stil credeti ca e mai aproape de Dumnezeu, cel bizantin, sau cel catolic?

–         Stilul bizantin. Realist e mai ca omul. Bizantin e stilizat, e mai bisericesc, mai sfânt. Stilul realist s-a lucrat odata, si l-am apucat la maestri. Si pe parcurs a revenit stilul bizantin, dar nestiind prea precis sa facem stilul ala, ca este prea, cum sa spun, stilizat la maximum, si de multe ori nu e omenesc. Si am ajuns sa facem pictura neobizantina, adica între realist si bizantin.

–         Exista anume culori recomandate pentru pictarea lui Isus Hristos, pentru Fecioara Maria?

–         Ca haine, da. Nu pot sa-l îmbrac pe Mantuitorul, sa zicem cu haina verde, sau maro. El a avut camasa rosie si albastra. Maica Domnului, rosu si albastru. Asa a fost scris în iconografie si în viata sfintilor.

–         Dar pe Dumnezeu, cum e voie sa-l pictezi?

–         Pe Dumnezeu Tatal nu l-a vazut nimeni. Ca-l face batrân si cu barba alba. Realistii îl faceau. Dar noua ni s-a impus sa nu-l facem pe Dumnezeu Tatal, la biserici. Pe Hristos, da! A trait pe pamânt, l-a vazut poporul, si se stie. Sa aiba fruntea senina, sa nu fie încruntat. Asa scrie si iconografia. Sa stiti ca eu, când o pictez pe Maica Domnului, ma concentrez extraordinar de mult, si daca nu-mi iese bine, o stric si o fac din nou, pentru ca trebuie sa fie cea mai frumoasa dintre femei, cum zice în Biblie. Si sa fie placuta. Sa nu fie stridenta. Maica Domnului, se zice ca a fost o femeie nemaipomenit de frumoasa. Lucrul cel mai mult e la o scena, pentru ca sunt figuri multe?

–         Ce sfânt ati pictat prima data în viata?

–         Pai, când am început eu sa pictez, faceam o mâna, faceam o figura de sfânt, faceam un ochi, numai un ochi, învatam sa fac o ureche. Se cer niste date: cât trebuie sa fie mâna de lunga, bineânteles, om normal. Si eu când fac un sfânt, sa zicem Sf. Gheorghe, masor distantele: unde e capul, unde sunt picioarele, si fac silueta simpla de tot. Fac anatomia întâi. Si dupa asta încep sa-l îmbrac, dupa forme. Si îi fac hainele, îi fac platosa… N-am lucrat în viata mea numai ca sa câstig bani; si am facut pictura de biserici cu mult dar. La mine nu a contat timpul. Lucrând pictura bisericeasca L-am întîlnit pe Dumnezeu, ?si-n pictura, ?si-n tot ce exista suflare pe Pamînt. Eu nu sunt fariseu, sa ma laud, dar am ceva în sufletul meu în legatura cu credinta. Puterea lui Dumnezeu m-a pazit. M-a pazit Dumnezeu de cazatura?O singura data am scapat pe o blana (scândura de pe schela), si m-a salvat un cui, care  s-a agatat de spate; si am ramas atârnat. Eram la vreo 8 metri, 10 metri. Si jos era ciment. Si a venit un baiat repede, repede cu o scara, si mi-a pus scara, dar cuiul ala m-a salvat. Si toti spuneau: ?Flesarule, ai avut noroc! Te-a salvat!?. Precis a fost minune!

–         Ce simtiti atunci când va gânditi ca oamenii se închina la icoanele pictate de dvs?

–         Eu n-am spus niciodata la un cetatean: ma, saruta icoana! Sa-l sarute în gând pe Dumnezeu! În gând! Icoana este o aducere aminte fata de Dumnezeu. Dar nu icoana te ajuta pe dumneata în viata!

–         V-a contrazis cineva în aceasta privinta?

 –         Eu i-am spus la acela care m-a contrazis pe mine, i-am spus asa: ?ma baiatule, tu ai acasa pe taica-tau într-o poza?? ?Pai îl am!? ?Pai de ce n-o rupi, si o zvârli??. ?Pai nu, ca îmi trebuie, ca sa-mi aduc aminte.? Tot asa e si credinta: daca nu vezi o icoana în biserica, nu-ti aduci aminte de religie!

–         Ce credeti ca înseamna biserica pentru crestini?

–         Sa nu faca omul rau, aia însemneaza Biserica.   Îmi place foarte mult ca e biserica lânga mine, ma pot duce la biserica când vreau?Sunt foarte aproape, si ma bucura faptul asta.     Când am facut casa, am facut si atelierul asta, special ca sa nu am comun   cu casa nimica. Am pictat si portrete, si peisaje, si tot ce exista posibil în pictura. Am facut foarte multe nuduri, si dupa natura! Dar, ca sa lucrez dupa natura, îmi trebuie multe conditii. Si nu le-am putut lucra acasa, ca sunt casastorit, nevasta mea e un pic geloasa, si am lucrat în alta parte, mai mult pentru specializarea anatomiei, m-a interesat. Îmi place femeia frumoasa. Si ce-i frumos, îi place si lui Dumnezeu.   Mie-mi place, mai mult si mai mult, sa ma recreez cu stupii. Plec din atelier, si primul lucru, vizitez stupii.

         M-am nascut vânator de la tata, adica cu pasiune. Mi-a placut natura, si în vânatoare poti sa vezi foarte multe lucruri pe care, daca le spui la cineva, nu le crede.   Am construit aceste oale, adunând cioburi de pe la gunoaie, pe unde am gasit: farfurii sparte, oale de faianta, tot felul de cioburi frumoase. Si le-am atasat pe o oala veche, cu ciment. Si am mai strâns cioburi si când ma certam cu nevasta-mea; ca stateam prea mult la vânatoare. Mergeam la vânatoare si nu veneam la timp acasa, si? aveam obiceiul când ma certam cu ea, spargeam farfurii, oale?Credea dânsa ca ar fi vânatoare de fuste!  

– Ne-am luat din drag, ne-am iubit? Ne-am iubit când am fost tineri. Si-acum ne iubim! Nu ne certam! Eeee?Vorba aia?Se mai supara omul câteodata.

–         Pe dvs. v-a pictat vreodata?

–         M-a pictat, am colea pictura-n casa! Sunt asa, cu Gabi micut, cu niste trandafiri?   M-am gândit sa fac un mormânt comun, si în mijloc sa fac un zid cu o fereastra, ca atunci când unul din noi om fi înauntru, o sa mai vorbesc cu nevasta-mea pe fereastra.  

–         Când ati fost cel mai fericit în viata?

–         Când am fost tânar!

–         Dar cel mai nefericit?

–         Când am fost arestat. M-am gândit ca si asta ar avea vreo influenta, ca sunt pictor de biserici. Pe vremea aia, se darâmau bisericile.

–         De ce anume ati fost acuzat?

–         Am favorizat teroristi. Era terorist acela care era contra regimului! –         Si în ce sens ati fi favorizat teroristii? –         Ca le-am dat ceva, mâncare, sau arme, sau? Am facut închisoarea în 1962, la Securitate în Pitesti. Aveam momente când ziceam: ma, sa stiti ca nu mai traim mult, sa stiti ca ne împusca astia pe noi. Auzeam plânsete prin celule?Îi lua, îi ducea la interviuri, unii nu mai veneau deloc? Cele mai grele torturi erau asa: te ducea la un beci si te lega acolo de picioare, cu lantul, si te batea la spate si la talpi. Chinuri, grozave! Pai aia erau contra credintei. Ce, aia de la Securitate, aia credeau în religie si ceva? Sau chiar daca aveau în inima ei ceva, dar nu se manifestau. Eu am zis ca diavolul e tot omul. În inima mea eu zic ca e omul. Omul rau poate sa-ti faca orice. Iadul? Raul! Iad poate sa fie si pe pamântul nostru: când traiesti rau, si te baga la închisoare, e ca iadul.   Niciodata n-am crezut ca comunismul va pieri. N-am crezut! Când eram acolo, noi ziceam: ma, ne pierdem, ne prapadim, noi astia care?Si ne gândeam, zi de zi, ca vin americanii, ca vin americanii?Cum sa vina amercianii la noi dom?le? N-a venit americanii! Asa, de la Dumnezeu, s-a pornit aceasta furie, sa piara comunismul!   Si când eram mai tânar, si acum la batrânete, visez ca zbor. Zbor asa, dau din mâini si ma ridic, asa?Ma urcam pe o biserica, si jos era lume, si  de-acolo îmi dam drumul iara jos…Ca un înger ma dadeam asa?dam din mâini si coboram jos.    

?Doamne strigat-am catre Tine Auzi-ma, ia aminte glasul rugaciunii mele!?

Un film produs de Fundatia ASPERA (SUA)  &  VIDEODIALOG (România)   Realizator  SORIN ILIESIU  

Regizor secund  ANDREI GORGAN

Imaginea  MALIN MUSATESCU  &  SORIN ILIESIU  

Montaj si sunet  ANDREI GORGAN  &  DOINA ZAVADSCHI  

Interviu   SORIN ILIESIU  & OTILIA TEPOSU

 Fragmente din ?Cantarile Vecerniei si Utreniei? interpretate de preot Marian Fârtat si Grupul Psaltic al Bisericii ?Sfintii Arhangheli?, STAVROPOLEOS, Bucuresti.  

Multumiri speciale lui DAN DIMANCESCU

Versiune engelza  CRISTINA NEAGU

Film realizat în Studioul VIDEODIALOG

Copyright:   Fundatia ASPERA   &   VIDEODIALOG