„Acest an in Cernauti” la Festivalul de Film din Berlin
La „Berlinale” 2003 ruleaza cu sali arhipline noul film
documentar al lui Volker Koepp „Acest an in Cernauti”.
Filmul este bazat pe relatari ale unor emigranti provenind din Cernauti
dar contine si numeroase imagini turnate acum acolo. Contributiile cele mai
insemnate sunt datorate domnului Norman Manea din New York (cunoscut critic
literar, autor) si familiei Weismann din Berlin (celist la filarmonica).
Desi in Ucraina pare a fi interzis sa te exprimi in limba romana sau sa
amintesti de populatia bastinasa cindva majoritara, familia Weismann si mai
ales domnul Norman Manea se exprima mai ales in limba romana si chiar isi afirma
atasamentul fata de aceasta limba. Exista si unele detalii fine : este
prezentata impozanta sinagoga din Radauti, in stare perfecta, si este amintit
simultan ca in centru la Cernauti, marea sinagoga (in oras erau cam 75.000
de evrei in perioada interbelica) este transformata in cinematograf.
Cind am trecut pe acolo, acum multi ani, am vazut cu ochii mei catedrala
ortodoxa din centru, batuta in scinduri. Sa mai amintesc ca prin 1993 a fost arsa biserica de lemn „Sf.Nicolae”, veche de mai bine de 500 de ani.Mi se pare ca si casa lui Aron Pumnul are o soarta asemanatoare. „Casa Romanilor” din centrul orasului nu a fost retrocedata.
Imaginele numeroase din Cernauti arata ca dupa razboi nu s-au mai construit
decit citeva blocuri la periferie. Multe cladiri sunt ruinate. „Fala” constructiei comuniste (in centru) este hotel Bucovina cu trei-patru nivele. Se poate spune cu certitudine ca din marea metropola culturala care a fost Cernauti pina la razboi, nu a mai ramas decit amintirea.
Este extraordinar interesul si entuziasmul pe care populatia din Berlin (chiar
foarte multi tineri) il au pentru pastrarea vie a amintirii unor locuri si
fapte care au insemnat ceva in istorie. Cernauti era un oras important in
Austro-Ungaria, dar a fost foarte important si in istoria noastra [a romanilor] si ar trebui
sa facem si noi ceva pentru a pastra memoria acelor vremi. Cred ca mai exista
supravietuitori care ar putea oferi date valoroase despre acest oras si care
ar putea fi arhivate pe site-ul Consiliului Mondial Roman (CMR http://www.consiliu.org/)
[si alte site-uri de exemplu Memoria.ro], spre aducere aminte.
Dan Tiba
Berlin
(Text primit prin email de la Dl. Prof. Tiba la 8 februarie 2004 si publicat cu permisunea dansului)