Expoziția de primăvară

Sala Foaier a Muzeului Național al Țăranului Român gazduieste incepand de astazi Expoziția de primăvară, pe care Virgil Ștefan NIȚULESCU o prezinta astfel:

Arta românească a reintrat în normalitate. Nu de ieri, ci din 1990 încoace. Greu, aproape chinuit și chinuiți, artiștii României au trebuit să se (re)adapteze unei lumi care ar fi fost normală pentru un Petrașcu sau Pallady, dar de care cei născuți după 1930 nu au cum să își aducă aminte și pentru care constituie o provocare continuă, nu doar pentru inspirația artistică ci, de-a dreptul, pentru supraviețuire. Din subiecte ale propagandei de partid și de stat, din panaș al unui regim ipocrit și criminal, artiștii au ajuns să lucreze într-o lume pe care, adeseori, o percep ostilă, poate, mai mult decât acum 25 de ani. Aceasta este lumea ?normală‟, în care artiștii au trăit și au creat de când arta este artă pentru public. Aceasta este lumea de azi, pe care artiștii contemporani nouă o descoperă și o surprind, cu dragoste, cu ură, cu înțelegere, imaginație și candoare.

Închiși, adeseori, într-o carapace, aparent, protectoare, artiștii României contemporane fac sacrificii de neimaginat, pentru a ne spune ceea ce simt și ce gândesc. Ar trebui, cu siguranță, să fim mult mai atenți la mesajul lor, pentru că nu există un seismograf mai sensibil, pentru societatea noastră, decât artistul. Învățând să se rupă de comanda politică și de cea comercială, deopotrivă, artiștii noștri ne oferă o oglindă în care să ne privim, așa cum suntem: oameni între oameni, muritori, cu speranța în viața eternă, pe care doar ceea ce făurim, prin puterea spiritului nostru, o poate atinge, ca o fluturare de aripă a unei efemeride.

Expoziția de primăvară a Asociației HDU și a UAP se naște, sub ochii noștri, acum, cu speranță și teamă, cu fior și serenitate, în același timp. Când iarna viețuirii noastre face loc renașterii anuale a gândurilor pe care le punem la temelia oricărei făptuiri, artiștii care expun acum, la Muzeul Național al Țăranului Român, nu fac parte, nici pe departe, din aceeași generație, din aceeași școală, din același curent. Dar sunt legați de ceea ce îi face pe oameni să vibreze, mai mult decât orice cuvânt: de dragostea pentru frumos.
Arheologii, pentru a descoperi taina trecutului, secționează straturile istorice, consemnând, cu acribie, ceea ce văd. Expoziția de primăvară a anului 2012 este, de fapt, o secțiune tăiată, cu răceala minții și cu pasiunea sentimentului curatorului, prin arta contemporană românească. Este dreptul nostru să ne placă sau nu ceea ce vedem, să ne dorim sau nu să luăm acasă aceste opere ori să le lăsăm în uitare. Dar, ceea ce mi se pare evident, este că nu putem rămâne indiferenți. Dacă pierdem această clipă de înțelegere a lumii, ne pierdem pe noi.

Detalii la http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa/expozitia-de-primavara-ro.html