Argumente. Despre oameni, idei şi politici

Imediat după 1989, ne-am trezit cu numeroase sfaturi ofensatoare şi ameninţătoare, ca şi cum am fi trăit până atunci în sălbăticie, dar fără nici cea mai mică ofertă de ajutor.   Numitorul comun era că trebuie să adoptăm imediat  formele de organizare apusene  şi să ne eliberăm de presupusul nostru trecut, pe de-a întregul sovietic. Ni se spunea, şi ni se mai spune câteodată, şi acum că, prin urmare, trebuie să deplasăm toate activităţile de cercetare  la Universităţi şi să lichidăm toate institutele noastre de cercetare, în special cele recuperate  recent de Academie, ca şi cum n-am avea propriile noastre tradiţii. Alţii ne spuneau chiar să reinstituim recent desfiinţatul Comitet Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnică, fiindcă titlul acestei instituţii suna atât de asemănător cu cel al unei instituţii a lor. Dar ei nu aveau deloc experienţa rolului distructiv jucat de CNŞT în ţara noastră, şi nici nu-şi dădeau seama de faptul că întreaga echipă birocratică a fostului CNŞT- care formează până astăzi nucleul Departamentului pentru Ştiinţă  al Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei – continuă să-şi exercite influenţa nefastă asupra politicii ştiinţei a guvernului nostru.  Ceea ce am descoperit, după ce am adunat informaţii autentice cu privire la aşa-zisa organizare apuseană a cercetării ştiinţifice, a fost că ea diferă puternic  de la ţară la ţară, fiind încununată de tot atâta succes, în ciuda diversităţii.  Singurul aspect, care le era comun tuturor acestor ţări, era că ele îşi pot permite uşor să cheltuiască o mulţime de bani pentru cercetare, dar că o fac totuşi cât se poate de economic şi, în al doilea rând, că ele evită cu mare grijă să-i lase pe politicieni şi pe birocraţi să ia deciziile importante.
Următorul val de contracte cu colegii noştri apuseni a avut drept rezultat ceea ce ne era de cel mai mare folos: ajutor eficient şi informaţie consistentă despre organizarea reală a cercetării în diferitele ţări. Încercările noastre de a reface legăturile întrerupte cu organizaţii internaţionale şi cu societăţi savante au fost întâmpinate în mod binevoitor , practic fără excepţie, şi am fost scutiţi de cele mai multe ori de a plăti restanţele care se acumulaseră în decursul ultimilor ani, până la sume importante de bani. Oamenii noştri de ştiinţă, ale căror lucrări fuseseră acceptate la conferinţe internaţionale, au fost şi ei scutiţi adeseori de plata taxelor de participare şi adeseori li s-au achitat toate cheltuielile de către organizatori. Burse de studii, pe intervale de timp mai scurte şi mai lungi, au fost acordate în mod crescând, unor oameni mai tineri şi mai puţin tineri; scheme de schimb cu alte societăţi savante sau oferite de fundaţii internaţionale sunt în plină desfăşurare; s-au încheiat acorduri de cooperare, cele care ne plac cu deosebire fiind cele ce ne oferă documentare, donaţii sau acces la echipament modern, fără condiţionări, numărul lor crescând de altfel, pe măsură ce calitatea cercetătorilor selecţionaţi de noi devine mai evidentă. Nu ne plac deloc pretenţiile unor organizaţii de a acorda burse numai persoanelor nominalizate de ele însele, nu pe baza unor propuneri nominale venite din România şi acceptate de ele. Acest procedeu seamănă mai mult  cu o cale de a obţine muncă calificată ieftină, în locul unei oferte de ajutor acolo unde avem mai multă nevoie de el.[pag. 132-133]