Cartea vieţii mele. Șulea 31, N3, sc.2, Cu ocazia comunismului

Și maică-mea venind de afară, şi-a făcut o altă mentalitate deja… Ea a plecat în excursie, a cerut azil politic, cum se proceda pe vremuri, lui Răposatu, şi a ?uitat? să mai vină înapoi. Și de acolo a plecat mai departe. Deci, s-au făcut doar cele şase luni de lagăr. A stat în Dreikirchen şi a făcut perioada aia de şase luni şi, de acolo, a plecat direct la New York. Și a stat în New York până a venit, deci patru ani sau patru ani jumate. S-a întors de cutremur. A fost cutremur în 77. Și atunci s-a anunţat o mare catastrofă şi, pentru 24 de ore, am înţeles că au fost deschise graniţele: cine vrea să vină înapoi este binevenit. Și aşa a venit înapoi. Cu primul avion. Și n-a mai putut să plece.
N-a mai putut. Și au pus-o să renunţe în scris la paşaport. Pe urmă am renunţat şi noi la paşaport, tot scris, la poliţie, obligatoriu. Că noi aveam paşapoartele să plecăm. Deja erau pentru viză. Ne-au pus să declarăm că renunţăm la paşaport. (pag 180)