Însemnări zilnice (ianuarie 1920 ? decembrie 1920), vol II

O altă zi lungă şi plictisitoare. Nando şi Lisabeta au vizitat Bălţi, unde am avut o extraordinar de călduroasă primire. Eu am auzit doar de departe ecourile. Ochiul meu este mult mai bine, e nebandajat. Doamna Mavrodi a rămas lângă mine şi mi-a citit mult. În jurul orei patru s-au înapoiat Nando şi Lisabeta. Restul dupa amiezii s-a scurs într-un mers lent şi zgâlţâit prin câmpiile Basarabiei cu trenul, cu primiri festive în fiecare gară mică. Cârduri de ţărani, muzică şi cântece naive, ovaţii, flori, manifestaţii de loialitate, iar soarele se cobora treptat peste un ţinut care în multe privinţe îmi amintea de Dobrogea. Căldura în tren era insuportabilă, ochiul meu vede însă din nou bine şi mâine voi putea să particip la primirea de la Chişinău, un lucru pe care simt că trebuie să-l pot face, e foarte important (miercuri, 19 mai 1920)