Cortina de ceaţă

Mircea Mihăieş: Când am încheiat volumul anterior, Schelete în dulap, anticipam un singur lucru: că în viaţa politică românească a momentului nu se poate anticipa nimic. Chiar spuneai la un moment dat că nu facem predicţii şi nu ne ocupăm cu ghicitul. Viaţa politică din România este atât de complicată, încât nici o surpriză nu e exclusă. Vorbeam despre toate acestea în vara anului 2004. Au urmat câteva luni extrem de fierbinţi, încheiate cu o răsturnare spectaculoasă. Mai întâi s-a produs înlocuirea candidatului la preşedinţie al Alianţei D.A., Theodor Stolojan, cu Traian Băsescu. Apoi, în ultimele luni ale lui 2004, intrarea în confruntarea la baionetă între cele două blocuri politice destul de clar conturate: pe de o parte PSD cu sateliţii săi, de cealaltă parte alianţa PNL-PD care, ulterior, în condiţii ce merită discutate, a ajuns să formeze guvernul.
Uitându-te înapoi, cum vezi acele luni de reaşezare pe eşichierul politic a combatanţilor ce păreau să se afle în fruntea unor forţe de o adversitate ireductibilă?

Vladimir Tismăneanu: Știind ceea ce ştim astăzi, în vara anului 2007, când stăm de vorbă, este clar că Alianţa D.A. era mult mai puţin omogenă decât părea în momentul respectiv. Forţe din interiorul acestei grupări politice erau interesate de construcţia unui pol de centru-dreapta în politica românească. Mă refer în primul rând la Traian Băsescu şi la susţinătorii săi, Partidul Democrat, dar şi la oameni din alte zone şi familii politice, inclusiv din Partidul Liberal. [pag 13-14]