Cronici culturale 1997-2006. În căutare de elemente româneşti în circuitul cultural general. Volumul I

La editura Fundaţia Culturală Română din Bucureşti a apărut în anul 1999 în limba engleză cartea Dr. Iftene Pop intitulată „Basarabia din punctul de vedere legal internaţional”. Autorul s-a născut în România în 1937. În 1961  a absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea din Iaşi şi primeşte apoi o diplomă de drept internaţional de la Universitatea din Bucureşti în 1965. În 1977 primeşte titlul de Doctor al Institutului de Studii Post-Universitare din Geneva. Ca diplomat a activat peste 20 de ani în Ministerul Afacerilor Externe cu probleme de legalitate. A participat la marile conferinţe de codificare legală ale ONU. Este deputat în Parlamentul României şi secretarul Comitetului Relaţiilor cu Străinătatea al Camerei Deputaţilor.
Tema formulată de autorul acestui amănunţit tratat de drept internaţional aplicat la Basarabia o constituie „dreptul poporului român la reunificare naţională cu fraţii lor români moldoveni”.
Ideea principală a autorului este că acest drept „este un drept valabil  în conformitate cu legea internaţională care este în vigoare acum”.
Prima sentinţă din carte, exprimată la începutul Cuvântului înainte, afirmă următoarele:
„Repararea drepturilor poporului român este parte a opoziţiei Vestului faţă de renaşterea imperialismului rusesc şi ea uşurează extinderea valorilor democratice către Est.”
Capitolele următoare tratează câteva elemente ale principiului filozofic al legii şi dezvoltă subiecte ca: renaşterea legii naturale după cel de-al doilea război mondial este un mare pas spre democraţie; drepturile românilor la reunificare există conform legii internaţionale în vigoare în prezent; dreptul statal este recunoscut de legea internaţională între popoare întregi şi nu pentru părţile lor componente; ilegalitatea exercitării unor drepturi prin afectarea serioasă sau suprimarea altor drepturi; cum au fost violate drepturile mişcării naţionale româneşti din Republica Moldova; aplicarea drepturilor poporului român şi securitatea regiunii vor fi facilitate de extinderea valorilor democratice spre Est, şi altele.
Concluziv, autorul ne spune că „românii moldoveni de la vestul cât şi cei de la estul Prutului sunt vecini; dar ei sunt, mai înainte de toate, „fraţi” şi termină cu cuvintele: „…un asemenea proces în favoarea românilor nu poate avea loc decât în cadrul unei democratizări adevărate şi al reformelor de economie de piaţă într-adevăr liberă atât în România cât şi în Republica Moldova. Din punct de vedere politic, desăvârşirea lui nu este de conceput în afara tendinţelor pozitive de extindere ale Uniunii Europene şi ale NATO către Est, ceea ce ar aduce, se speră, stabilitate, securitate şi pace în această parte nefericită a continentului nostru. Căci totuşi, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, această parte a rămas europeană. La fel ca şi Republica Moldova şi locuitorii ei.” [pag. 182-184]