Duşmanul de clasă. Represiuni politice, violenţă şi rezistenţă în R(A)SS Moldovenească, 1924-1956

Aşahmanov  a organizat şi o serie de provocări. Pentru a produce teroare în rândul populaţiei, acesta a decis să trimită agenţi speciali în localităţile de frontieră care să-i îndemne pe cetăţeni să plece în România, întrucât numai aşa vor putea scăpa de foamete. Astfel, în ziua de 20 ianuarie 1947, în urma unei înscenări de acest fel, la instigarea unui agent pe nume de cod „Svoi” („Omul nostru”), au fost omorâte două persoane din Vulcăneşti, Onufrie şi Turcan. În ziua următoare, 21 ianuarie 1947, grănicerii de la Pichetul Nr. 26 al Detaşamentului de Grăniceri 2 au semnalat trecerea hotarului de către doi necunoscuţi. Ca urmare, locotenentul Plotnicov şi caporalul Kataev au trecut frontiera în România pe urmele acestora. Aceştia au confiscat un cal dintr-o gospodărie din dreapta Prutului şi au reuşit să-i prindă pe contravenienţi la o distanţă de 5 km de hotar. Aceştia s-au dovedit a fi locuitori ai satului Brânza, raionul Vulcăneşti, judeţul Cahul, Ion Vulpe, anul naşterii 1934, şi Vasile Vulpe, anul naşterii 1931. Cei doi reţinuţi au fost aduşi în stânga Prutului, pe teritoriul sovietic, după care Plotnikov i-a forţat, sub ameninţarea cu arma, să se întoarcă cu faţa spre România şi să coboare de pe mal pe apa îngheţată a râului. A urmat ordinul ca cei doi fraţi Vulpe, unul de 16 şi unul de 13 ani, să fie împuşcaţi, acţiune adusă la îndeplinire de către sergentul Nujnîh. Ca să se asigure, Plotnikov i-a ordonat unui subaltern, caporalul Kataev, să se apropie de cei doi pentru a le trage câte un glonţ de carabină în cap.
Acest caz de trimitere a unor agenţi provocatori nu a fost unicul pe segmentul hotarului de sud al RSSM. O anchetă deschisă de tribunalul Militar al MAI din Chişinău a stabilit că un incident asemănător, fără însă a avea consecinţe fatale, a avut loc în satul Gura Largă, tot din judeţul Cahul. De data aceasta, agentul „Mamont”  a reuşit să convingă două familii, Costelanu şi Dondâş, să treacă hotarul în România. În momentul în care se pregăteau să treacă Prutul, sătenii respectivi au fost prinşi de grăniceri, care îi aşteptau din timp la locul indicat de către „Mamont”. Fiind anchetaţi ulterior, cei cu pricina au mărturisit că nu aveau de gând să treacă hotarul, dar „Mamont” i-a convins că numai astfel copiii lor vor putea supravieţui foametei.
Astfel au fost omorâte un număr neidentificat de persoane, unele dintre care nici nu doreau să plece, dar diferiţi agenţi provocatori le convingeau şi apoi le omorau în „flagrant delict”. În urma cauzei pornite de Tribunalul Militar, colonelul Aşahmanov a fost destituit din funcţie, iar unii dintre cei implicaţi nemijlocit în asasinate, locotententul Plotnikov, sergentul Nujnîh şi caporalul Kataev, au fost arestaţi şi condamnaţi de Tribunalul Militar al RSS Moldoveneşti. Ulterior, Aşahmanov va fi decorat, la 14 aprilie 1977, de Sovietul Suprem al  URSS cu ordinul „Veteran al Forţelor Armate ale URSS” pentru „serviciu impecabil”. Era un erou pentru sovietici.  [pag. 227-228]