Exilat în Komi

Cu mine în cameră trăia A. K. Studens, un leton. Cândva a fost ambasador al Letoniei la Londra, unde a trăit mult timp. Istoria a făcut însă ca Letonia să se unească cu URSS şi cu ea s-a unit şi Studens. Iar din Letonia a ajuns aici. Mai aveam coleg de cameră pe Panurovski Nicolae, un bărbat înalt, frumos, dar mare ticălos. A fost elev al unei şcoli militare sovietice, care a fost bombardată de nemţi. A fost prins de nemţi, eliberat de ai săi şi tot de ai săi adus în Komi. Printre noi mai era un caucazian, Bacatelia, de aceeaşi naţionalitate cu călăul Beria, cel executat din ordinul lui Nikita Hruşciov. Trăiam împreună şi ne împăcam bine, dar se mai întâmpla să ne mai certăm cu Panurovski. Ca şi la Studens, era ceva în mine care mă evidenţia faţă de ceilalţi invalizi. Mulţi căutau să mă cunoască, să fim amici. Printre ei a fost şi Maria Karlovna, estoniană, femeie de peste 70 de ani. Mereu îmi aducea bomboane şi alte asemenea bunătăţi. Vorbea fără oprire, ca o moară stricată. A fost şi ea pe vremuri cineva. A vizitat Parisul, Londra, Berlinul, domiciliul ei era la Petersburg. Primea şi acum pachete de la sora ei din America. Mă înfruptam şi eu din aceste pachete. De la o vreme a început să mă plictisească teribil cu amabilităţile şi cu bomboanele ei, iar eu nu eram în stare să-i spun un cuvinţel mai tare când ea îmi spunea ce dragi îi sînt ofiţerii români. Trebuia s-o ascult cu răbdare şi să mănânc bomboane. Până la sosirea noastră, la această casă a invalizilor erau deja 20 de invalizi. Masa pe care o serveau era foarte slabă deoarece furtul era în floare. Se scoteau din magazie produse pentru invalizi, se făceau pârjoale, pateuri, plăcinte, se transporta totul la Klimkovka unde se organizau chefuri, iar invalizii mâncau ce mai rămânea. Nu era obiceiul ca invalizii să facă de serviciu în bucătărie. Nu le-a plăcut propunerea noastră, dar cum statutul aşa prevedea, a trebuit să o accepte. S-a convocat o şedinţă a tuturor invalizilor, s-au format diferite comisii: culturală, sanitară şi aşa zisul bloc alimentar, în sarcina căruia cădea scoaterea produselor din magazie, bunul mers la bucătărie şi în sala de mese.[pag 119]