Românii din Timocul Sârbesc

Biserica cu slujitorii săi a fost în acelaşi chip folosită pentru deznaţionalizarea populaţiei româneşti. Cunoscând şi simţind rolul bisericii în păstrarea fiinţei naţionale, multe biserici şi scoli care au funcţionat odinioară în Timoc au fost întemeiate prin cheltuiala şi întreţinerea românilor. Încă la începuturile Evului Mediu domnitorii români au înălţat şi înzestrat biserici şi mănăstiri unde serviciul religios se îndeplinea în limba română, ceea ce avea o importanţă de prim rang în păstrarea conştiinţei naţionale. Mulţi călători străni, trecând prin zona Timocului amintesc sau şi descriu fastul cu care se desfăşura serviciul divin şi măreţia lăcaşelor de cult. Felix Kanitz, de exemplu, descrie biserica din localitatea Bregova, zidită în anul 1857. Construcţia a costat 200.000 piaştri şi impresionează în special împodobirea interioară a bisericii. Autorul remarcă reprezentările decorative care ?amintesc de influenţele vechilor monumente bizantine ale peninsulei Ilirice, transmise prin tradiţie?. Religiozitatea populaţiei se exprimă prin multe practici şi superstiţii. Sfinţirea bisericilor de exemplu, se face cu mult fast, şi în timpul desfăşurării serviciului divin care durează 3 zile, se aduc multe podoabe decorative cu subiect religios. Sunt şi unele practici în viaţa rurală care amintesc de influenţele păgâne cum ar fi credinţa în strigoi, moroi sau sărbătoarea Rusaliilor. [pag 75- 76]