Explorări în comunismul românesc, vol I
Momentul pe care intelectualul îl trăieşte este unul de împlinire autentică: o dată alungaţi exploatatorii, poporul este invitat să participe nemijlocit la conducerea treburilor publice. Graniţa separând lumea veche de cea nouă se cere relevată prin invocarea/stigmatizarea unor habitudini burgheze. Paradoxal, Cezar Petrescu îşi rescrie propriul capitol de la 1939 : critica politicianismului nu mai porneşte din unghiul de abordare maurrassian, ci recurge la clişeele literaturii de partid. Instantaneul pe care prozatorul îl confecţionează supravieţuieşte în mentalul colectiv postbelic : partidele sunt demonizate prin asocierea, maculantă, cu abuzul etatic şi promisiunile vidate de substanţă. Ingredientele coruperii sînt previzibile, de la ?buţile cu vin desfundate la cârciumă?, ?vechilii boiereşti dînd iama în sat?, până la ?vrajba, desbinul, duşmăniile iscate din senin între săteni, cu prilejul acestor alegeri? [Ion Stanomir ? Scriitorul Cezar Petrescu nu mai este singur…pag. 110]