Infarct

„Mi s-a descoperit un infarct”, zice ea.

” … sau când mă convocau la ei, pe Calea Rahovei … Deşi nu cred că atunci … în acele momente strângeam din dinţi, îmi controlam fiecare reacţie ? pe dinafară eram altfel, dădeam impresia că sunt o aiurită, o zăpăcită, una care nu-i ia în serios pe indivizii aceia…”
„O romanţioasă, cum zicea despre tine Grenadă” …
„Pe acest Vasile Gheorghe tu l-ai făcut personaj, în Culoarea Curcubeului … şi încă sem-pa-tec, aşa că tu să stabileşti adevărul! În realitate individul era un putred, un pervers, un vicios ? şi un sadic! Și ce dacă nu m-a atins măcar cu un deget? – zice, măgarul: „Noi nu tăiem capul duşmanilor cu sabia, ci cu lama de ras… ! ” Dar mă convoca el, uneori în fiecare zi, uneori de câte două, de câte trei ori în 24 de ore? Și nu mă lăsa să le intru cu copilul! De fiecare dată când veneam cu el ? sperînd să mă trimită acasă, cu tot cu odrasla ? mă puneau într-o maşină care ne ducea la tata, unde lăsam copilul, apoi mă aducea singură, la ei, pe Rahovei …”
Ei, ce-i faci unuia ca Vasile Gheorghe? Îl baţi pe umăr, pe epoleţi, ba chiar îl iei în braţe şi, lăcrimând, îl asiguri că tu, creştin din moşi-strămoşi, treci peste astea (care, la scara istoriei sunt fleacuri, ascultă-mă pe mine, căci şi eu sunt român amnezic, căci-deci cunoscător de istorie), şi-căci hai să ne-avem ca fraţii, pentru căci toţi s´tem carrrne, de la Traian şi Decebal ? căci !? [pag 39-40]