Informatorul. Studiu asupra colaborării cu Securitatea
Informatorul a fost recrutat în anul 1973. Nu a semnat angajament, dar a recunoscut că prin „menţinerea unei legături organizate” s-a venit în „întâmpinarea dorinţei sale”.
Deşi recrutat în luna septembrie 1973, deja în noiembrie primea primul cadou, în valoare de 231 lei, pentru „informaţiile furnizate”. Următorul cadou, primit în decembrie (cu ocazia zilei de naştere şi pentru informaţiile furnizate), în valoare de 500 lei, este constituit dintr-o sticlă de whisky şi una de şampanie. Urmează o husă în valoare de 240 lei, în iulie 1974, două sticle de coniac valorând 330 lei, în luna mai 1975, după care informatorul prinde curaj. Probabil că se crease deja o legătură de prietenie între informator şi ofiţerul de legătură, astfel că în dosar există o chitanţă scrisă de mâna informatorului, în care se menţionează:
Subsemnatul G.K. am luat cu împrumut de la tov. M.B. suma de lei 3 000 (trei mii lei) pe care mă oblig să-i restitui la 15 septembrie 1975.
Şi lista continuă în aceeaşi notă: trei sticle de vin valorând 150 lei, în iulie 1976, din nou coniac şi un alt cadou, toate în valoare de 500 lei, în luna decembrie 1976. O cutie cu bomboane asortate, direct de la Casa de Comenzi, în valoare de 61,95 lei, este oferită informatorului tot de ziua lui, în decembrie 1976. Anul 1977 aduce o schimbare. Pe lângă sticlele de băutură fină (patru sticle de cabernet, în valoare de 88 lei), avem şi vaze de ceramică şi stampe chinezeşti în valoare de 400 lei. Tot acum avem şi o chitanţă în valoare de 300 de lei, fără bon de decont. Cu alte cuvinte, banii i-au fost înmânaţi direct. Apoi, băuturi de 260 lei, un vas de 40 lei, alţi 300 lei cheltuiţi de Securitate pentru „sprijinul acordat”; şase sticle de vin însumând 220 lei, două sticle de coniac costând 88,20 lei. În 1978, fie pretenţiile au crescut, fie aportul informatorului a fost considerabil, astfel încât acesta a primit încă 500 lei cu chitanţă.
Toată această enumerare e plictisitoare, dar merită prezentată pentru a avea o imagine atât a modului în care erau folosiţi banii Securităţii, cât şi a frecvenţei recompenselor. Nu este totuşi un caz tipic, cei mai mulţi informatori lucrând, de regulă, benevol, fără nici un fel de recompensă. Aspectul e uluitor şi trebuie reţinut.
Revenind, anul 1980 debutează cu sumele de 400 lei şi 300 lei acordate în numerar. Din nou, băutură, de această dată două sticle de palincă, ambele în valoare de 80 lei. Suma de 435 lei decontată de ofiţer, este împărţită în 400 lei oferiţi informatorului şi o sticlă de şampanie de 35 lei. Tot în 1980 se acordă 480 lei: 400 lei în numerar, iar cu 80 lei se cumpără două sticle de palincă.
În anul 1982, informatorul primeşte suma de 900 lei de care dispune singur. La fel şi în anul 1984, aceeaşi sumă, o dată la începutul anului şi încă o dată în luna decembrie. Pe lângă aceşti bani, informatorul a mai primit două albume de artă, în valoare de 600 lei.
Acestea au fost recompensele primite de un informator folosit în problema „Artă-Cultură” în perioada 1973-1985. Cu toate acestea, în 1985 este abandonat, deoarece „în ultimul timp, a dat dovadă de nesinceritate şi a fost semnalat cu o atitudine politică necorespunzătoare”. Într-un raport al ofiţerului se specifică faptul că: „a continuat să refuze orice stimulare în bani, acceptând doar unele cadouri legate de anumite aniversări”.
Însumând cele enumerate mai sus, totalul este de 8 404,15 lei, iar dacă adăugăm şi suma de 3 000 lei împrumutată, despre care nu a avem dovezi că a fost restituită, ajungem la suma de 11 404,15 lei. În perioada la care ne-am referit, pentru a obţine aceşti bani, un simplu muncitor trebuia să muncească din greu. Iată că, atunci ca şi acum, existau şi moduri „alternative” de a trăi. [pag 144-145]