Istoricii şi Securitatea. Vol. I

În timp ce o prestigioasă editură din străinătate – Cahiers d’Anthropologie – i-a solicitat lui Plopşor, la 26 martie 1962, explicaţii privind « prezenţa omului în ţara dv. în paleoliticul inferior, pe când în Iugoslavia, în Bulgaria şi în Grecia omul îşi face apariţia numai în mousterian”, informatorul “Drăgan”   a apreciat pe mai departe că “susţine o serie de teze greşite şi caută în mod brutal să împiedice pe cercetătorii tineri să-şi spună părerea”. La scurtă vreme, în SCIVA a apărut studiul a doi cercetători sovietici I.K. Ivanovna şi A.P. Cerniş, Despre fenomenele preglaciare şi unele probleme de stratigrafie a paleoliticului de pe Nistrul mijlociu.  Autorii în cauză l-au criticat neîndurător pe Plopşor, pentru studiul său apărut în acelaşi periodic (vol. XII, 1961). Li s-a asociat şi “Drăgan Ion”, care l-a informat pe maiorul Iţcuş Dragoş că arheologii sovietici îl “critică pe dreptate pe C.N. Plopşor, pentru unele greşeli evidente”, fiind vorba despre “confuzii grave, de interpretări cu totul greşite, de erori metodologice şi superficialitate în informare”;  din cele scrise de aceştia ar fi rezultat “clar graba şi neseriozitatea cu care lucrează Plopşor şi felul cum este el apreciat în străinătate”. Halal colegialitate, căci după toate aparenţele “Drăgan” este un coleg de breaslă cu Plopşor!

Acelaşi « Drăgan » l-a informat pompt, la 22 mai 1961, pe maiorul Duma despre referatul « foarte slab, deşi Emil Condurachi a ţinut să-i aducă laude », pe care Plopşor l-a susţinut la Conferinţa Naţională de Arheologie (15-22 mai). Aici, acesta ar fi fost criticat « pe drept cuvânt că nu a vorbit nimic şi nu a valorificat critic, în lumina principiilor marxist-leniniste moştenirea din trecut a cercetătorilor privind  paleoliticul şi nu a spus aproape nici un cuvânt  despre latura socială a întregii epoci paleolitice ». Mai mult, a fost criticat de doi reprezentanţi ai Institutului de Speologie pentru « atitudinea diletantistă » în cercetarea paleoliticului şi paleontologiei, iar antropologii i-au adus şi ei « critici foarte aspre, dar juste, privind problemele referitoare la resturile de oameni fosili descoperite pe teritoriul ţării noastre, pe a căror valoare ştiinţifică Plopşor nu a înţeles-o ». Subiectivitatea informatorului îl va determina să aprecieze că Plopşor a ridicat « probleme neprincipiale » la conferinţa ţinută la Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti, întreţinând « o atmosferă de ceartă  între arheologi, antropologi şi speologi ». Între tezele greşite şi neştiinţifice  i s-au contabilizat : « tabără de vânători paleolitici la Bugiuleşti (Olt) » ; apoi terminologia de un « nivel ştiinţific foarte scăzut, necorespunzător aceluia cerut de Academia RPR », cu noţiuni « asupra cărora i s-a atras în repetate rânduri atenţia », el perseverând în « atitudinea sa de a moderniza istoria veche a patriei noastre ».    [pag. 240-241]