Jurnal din vremea ocupaţiei. Impresiuni şi păreri personale din timpul războiului României.

Joi, 24 noiembrie
Feldmareşalul General von Mackensen este în Bucureşti.
O proclamaţiune, pe un petec mic de hârtie albă, tipărită în două limbi, germană şi română, stă astăzi pe toate zidurile capitalei în numele lui. Ea sună aşa:
„Către locuitorii oraşului Bucureşti.
Oraşul Bucureşti este ocupat de către trupele mele; el intră sub legile de război.
Noi ducem război numai contra armatei române şi ruseşti, iar nu contra poporului român. Cine nu va opune armatei mele nici o rezistenţă şi se va supune de bunăvoie  ordinelor comandanţilor militari şi a însărcinaţilor le va fi asigurată viaţa şi avutul. Iar cine va încerca de a aduce vreun rău trupelor puse sub comanda mea sau a aduce vreun folos armatei române şi ruse, contra căreia luptăm, va fi pedepsit cu moartea.
Pentru orice rezistenţă ce s-ar opune trupelor mele de către populaţia civilă, inclusiv funcţionarii publici, oraşul Bucureşti va fi tras la răspundere şi va putea aştepta măsuri de represiune mai aspre.”
Oraşul este liniştit; nici un act de ostilitate, nici un conflict nu s-a născut nicăieri. Din contra, o imensă populaţie străină, amestecată cu populaţia evreiască din Capitală, umple şi azi străzile, plimbându-se ostentativ braţ la braţ, cu soldaţii şi ofiţerii germani.
Capitala a luat înfăţişarea unui oraş german, prin militarii ce mişună pretutindeni şi prin limba ce se vorbeşte pe stradă. Nici un cuvânt românesc nu se mai aude, pretutindeni în prăvălii, în cafenele, în berării, pe stradă,  nu se vorbeşte decât nemţeşte. Singură cafeneaua Capşa mai adăposteşte pe obişnuiţii politicieni români, rămaşi în Capitală, şi cari, în lipsa cluburilor închise de generalul Mustaţă, se adună încă aci. Conversaţiunile se ţin în surdină – deocamdată.
Trupe germane defilează în trecerea lor, pe străzile principale ale oraşului; ele sunt în trecere, urmând armata noastră în retragere. Desigur că pentru a ne consolida moralul defilează aceste puţine trupe, restul trec pe şosele de centură, în înaintarea lor. Un escadron de husari a descălicat şi poposit pe piaţa Sărindar în faţa Cercului Militar. Palatul Regal a fost ocupat azi de gardă germană, iar porţile închise; intrarea în curtea Palatului e strict interzisă. Nici un drapel german n-a fost încă arborat. Gardă germană s-a pus imediat la Ministerul de Externe, la cel de Interne, la cel de Război şi la Statul-Major român. Poşta a fost evacuată de funcţionarii români şi ocupată milităreşte. Garda în afară se face de soldaţi germani asistaţi de un jandarm pedestru român dezarmat.
Căruţe de ordonanţă, pline de aprovizionări cu materiale, nutriment şi muniţiuni, şi-au oprit mersul în lungul Căii Victoriei, poposind mai ales în puncte însemnate ca: Prefectura Poliţiei, Capşa, Piaţa Teatrului, Ateneu, Biserica Albă etc. Soldaţii s-au aşezat jos, deschid cutii de conserve şi îşi pregătesc masa pe loc. Trăsuri mari militare, cu materiale tehnice de telegraf şi telefon s-au oprit în diferite puncte şi instalează deja sârme de telefon şi fac legăturile; sârmele se aşează aşa de jos, încât pot fi atinse cu bastonul; inscripţiuni mari în limba germană se atârnă din loc în loc spre a indica diferite lucruri pe cari eu nu le înţeleg. Statul-Major şi komendatura au ocupat Hotelul Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.
Toată ziua au trecut diferite trupe, cu muzica în frunte, nici unele însă nu se opresc în Capitală. Am văzut azi infanterie, cavalerie şi artilerie germană. Artileria n-a trecut decât cu tunuri de câmp ca şi ale noastre, însă trase de nişte cai mari şi voinici, bine îngrijiţi. Infanteria cea care a trecut azi a lăsat o proastă impresiune. Câteva regimente de oameni absolut tineri, între 16-18 ani; slabi, mici şi mai ales urâţi. Nici o caricatură n-am văzut până azi, care să reproducă mutrele ce au defilat cu aceste regimente. Halul în care erau, oboseala întipărită pe figurile lor prăfuite, galbene şi nespălate, dovedea că erau trupe ce au luptat în primele linii ale înaintării. Cavaleria în schimb, cea care a defilat azi, a fost admirabilă ca prestanţă, cai puternici şi mari, soldaţi înalţi, bine legaţi, bine îmbrăcaţi şi vârstnici fără a fi bătrâni. Ofiţerii toţi au o prestanţă marţială.  Au trecut şi regimente austriece, multe unităţi erau însă încadrate de ofiţeri germani. Spre seară şi-a făcut apariţia un batalion turcesc, cu efectiv de o companie, cu o detestabilă muzică în frunte, ca la moşi, cu drapelul desfăşurat, a defilat în lungul Căii Victoria. [pag. 142-144]