Memorialistica detenţiilor postbelice româneşti

În toate scrierile despre detenţia în puşcăriile comuniste apar mărturii despre turnătorii sau delatorii din celule. Sînt personajele care îi ajută pe agenţii sistemului represiv din diferite motive (lipsa speranţei, dorinţa de a beneficia de un regim mai blând de detenţie, frica de tortură, setea de răzbunare etc.). În opinia tuturor memorialiştilor, ei reprezintă ipostaza abjecţiei şi josniciei umane. În revista Observatorul cultural este preluată următoarea afirmaţie făcută în 1973 de gînditorul polonez Leszek  Kolakowski, referitoare la acest tip de deţinut: „Deţinutul care crede că nu va mai dispune de nici un grad de libertate devine turnător sau provocator, dacă este rugat să o facă – lipsa credinţei în propria libertate e suficientă ca abrutizarea să fie deplină”. Efectele trădării sunt covîrşitoare pentru ceilalţi, nu doar prin pericolul arestării şi condamnării altor nevinovaţi. Toţi autorii studiaţi mărturisesc că aflarea despre trădările unor aşa-zişi prieteni a constituit un motiv de adîncă deziluzie şi dezgust, de pierdere a încrederii în oameni.
Se conturează două subtipuri semnificative de personaje în cadrul acestei serii. În primul rînd, sunt particularizaţi cei numiţi în jargonul închisorilor politice „turnători”. Pot fi găsiţi în relatările despre existenţa cotidiană în celulele comune, rolul lor este acela de a culege informaţii în urma dialogului cu ceilalţi deţinuţi şi de a le transmite reprezentanţilor Securităţii. În volumul de Memorii, Valeriu Anania îşi aminteşte că l-a privit contrariat, dar şi cu o anumită curiozitate, pe unul dintre aceşti deţinuţi, irascibil şi mitoman (Traian Comănescu), ce fusese readus în arestul Securităţii după 16 ani de temniţă grea pentru a-şi continua activitatea ascunsă de informator. Ion Ioanid consemnează în primul volum din seria memorialistică Închisoarea noastră… că, pe măsură ce a descoperit adevărata viaţă a puşcăriei politice, cu regulile ei nescrise, a aflat că în spatele zidurilor există trei categorii de oameni: deţinuţii, turnătorii şi gardienii. La începutul detenţiei, în arestul Securităţii din Piteşti, a întâlnit un asemenea tip uman: un condamnat de drept comun, jovial, sociabil şi volubil, folosit ca delator sub falsa identitate a unui fost colonel în vechea armată română. Odată cu trecerea timpului, autorul îşi dă seama cât de important este să-i recunoască pe turnători şi să se ferească de ei.  [pag. 281-282]