Memoriile unui matematician

Familia Ceaușescu a petrecut vara anului 1965 la Eforie, în vila construită pentru Gheorghiu-Dej, la extremitatea de nord a falezei. Ca să continui meditațiile cu el a rămas să mă duc și eu la Eforie. Într-o zi mă pomenesc cu un telefon. Era el. Mă întreba când urma să vin. Vocea era așa de clară, încât părea că vorbea din oraș. L-am întrebat dacă era în București. Era la Eforie. Eu știam că pentru convorbiri interurbane trebuia apelat la operator și respectivul te anunța că aveai o convorbire cu Eforie. Nu știam că, în paralel cu circuitul telefonic obișnuit, mai exista și unul „scurt”, unde nu mai era nevoie de operator. I-am spus că am cumpărat biletul de tren și ora la care urma să ajung. Când am ajuns la Eforie mă aștepta la gară cineva cu mașina, care m-a dus la reședința care mi se rezervase. Era o vilă elegantă, pe faleză, compusă dintr-un hol mare, pe două niveluri, și un dormitor la etaj. Masa o luam la cantina membrilor de partid cu funcții importante. La masă l-am întâlnit pe Jean Livescu, rectorul Universității București. A fost foarte mirat când m-a văzut acolo. Cine știe ce-o fi crezut el. Casa și masa au fost suportate de familia Ceaușescu.
Vila în care stăteam eu era foarte aproape de cea în care locuia Ceaușescu. Cei însărcinați cu paza mă cunoșteau și-mi dădeau drumul în incinta vilei. Prima dată când m-am dus la vilă m-a întâmpinat de bun venit Elena Ceaușescu. A doua zi am început meditațiile zilnic. La vilă erau și copiii, Zoia și Valentin. În timpul când nu făceam meditații mă întrețineam cu Valentin și cu prietenul lui, fiul generalului Sălăjean, ministrul Apărării. Am făcut câteva secvențe filmate cu ei amândoi, cu aparatul de filmat cumpărat din Uniunea Sovietică cu doi ani în urmă. După ce m-am întors la București am developat filmul și într-o seară m-am dus la Valentin cu aparatul de proiecție și am văzut secvențele pe un perete în biroul lui.
În toamna anului 1965, Zoia trecuse în clasa a XII-a, iar Valentin absolvise și intrase la Facultatea de Fizică. Am continuat meditațiile și cu ei, și cu Nicolae Ceaușescu. Cu Valentin făceam meditații pentru Analiză Matematică de facultate. Pentru că nu erau manuale la un nivel satisfăcător, anumite lecții le scriam eu dinainte și i le dădeam să le învețe. La lecția următoare îl puneam să prezinte ce învățase. În acel fel a căpătat o pregătire foarte bună la matematică, cu care a excelat peste un an la o universitate din Londra unde se mutase și unde a absolvit. L-am reîntâlnit la Londra, când am fost în 1968. Locuia la Ambasada României.
La sfârșitul anului școlar 1965-1966, Zoia trebuia să dea Bacalaureatul. Mă duceam în fiecare zi cu mașina la Snagov, la vila locuită de familia Ceaușescu, unde făceam meditații cu Zoia și cu o colegă de-a ei. Zoia a luat Bacalaureatul cu media 10. Chiar dacă acea medie era exagerată, pregătirea ei era aproape de nivelul notei. Datorită acelei medii, a intrat la Facultatea de Matematică fără examen. Tocmai apăruse o lege în acest sens. Unii spuneau că legea fusese făcută special pentru Zoia,  ca să nu fie obligată să dea examenul de admitere la facultate. Oricum, pentru Zoia acel examen de admitere nu ar fi fost o problemă.        [pag. 153-154]