O călătorie gratuită. Români în Gulagul sovietic

Țineam şi eu novena Sfântului Anton, fără să mă gândesc măcar o clipă că s-ar putea să contravin voinţei divine în ce priveşte întoarcerea mea acasă. Iar novena, aş fi făcut mai bine să o ţin pentru întoarcerea păcătoşilor. Ceea ce am cerut mi s-a dat şi Bunul Dumnezeu ne-a ocrotit pe drum de toate primejdiile prin marea Sa milă şi bunătate. Cu timpul m-am convins însă că, acceptându-mi destinul hărăzit de Sus, aş fi evitat multe, foarte multe greutăţi, umilinţe şi nedreptăţi ulterioare.
Nu ştiam încă atunci că ţara spre care ne îndreptam, riscându-ne viaţa, suferea deja sub tăvălugul comunist, care se străduia să nimicească sufletele oamenilor şi să înlăture valoarea şi competenţa, pentru a face loc prostiei şi mârşăviei, ce se străduiau să se caţere cât mai sus. Nu puteam şti acolo că în ţară închisorile comuniste înghiţeau pe cei mai aleşi dintre compatrioţi, lăsându-i liberi mai cu seamă pe cei înclinaţi spre compromis sau gata să trădeze convingerile şi semenii. Preoţi, studenţi, profesori universitari, umpleau închisorile şi mulţi dintre oamenii spre care privisem în tinereţea mea cu veneraţie şi-au găsit sfârşitul acolo. [pag.143-144]