Raport Final

La 11 martie 1944, W. Filderman a înaintat o notă în care argumenta importanţa economică a repatrierii evreilor pentru revigorarea comerţului şi a meseriilor. În ceea ce priveşte aspectul politic, el considera că este de o ?importanţă covârşitoare pentru România de a nu lăsa în teritoriile ruseşti pe deportaţii evrei-români?. În concluzie, arăta în notă ?această problemă are un întreit aspect : politic, economic şi umanitar, căci peste 50% dintre deportaţi au murit în ultimii doi ani?.
Partea organizatorică a acţiunii, atât sub raportul transportului, cât şi al ajutorului de integrare în viaţa normală, a fost asigurată de CAA şi de secţia de asistenţă a Centralei, de membrii ai organizaţiei sioniste. Parţial, au colaborat şi autorităţile militare şi civile româneşti.
Ca rezultat al tuturor demersurilor, repatrierea parţială a început în ultima decadă a lunii decembrie 1943. La 20 decembrie, au început să revină cei 6053 de dorohoieni supravieţuitori ai deportării. La 6 martie 1944 au fost readuşi 1846 de copii dintre cei peste 5000 rămaşi orfani în timpul deportării. După refuzul categoric din februarie 1944, în martie 1944, în condiţiile înaintării vertiginoase a trupelor sovietice, Mareşalul a ordonat repatrierea generală. Dar această dispoziţie a venit prea târziu. Pentru majoritatea deportaţilor nu s-a mai putut organiza transportul cu trenul….Între 17 şi 30 martie 1944, delegaţii CAA şi ai Departamentului de Asistenţă al Centralei, împreună cu autorităţile româneşti au mai organizat repatrierea a 2538 de persoane provenite din cele mai diferite lagăre şi ghetouri de pe teritoriul Transnistriei. [pag. 224]