Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti, 1919-1923
Nota Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale din 25 octombrie 1922 către Ministerul Afacerilor Străine
Deşi recolta actuală n-a pierit de secetă, ca în campania anului trecut, ea este însă 50% (iar pe alocuri mai mult) distrusă şi de populaţia înfometată, care a mâncat-o înainte de a se coace. Adeseori populaţia din oraşe şi sate din districtele bântuite de foamete năpădea ca nişte cirezi de vite pe câmpii şi devasta recolta, spre a-şi potoli foamea. Iar când guvernul „muncitorilor şi ţăranilor” a voit să ia măsuri de împiedicare era prea târziu.
Suprafaţa semănăturilor din anul curent nu poate fi mai mare decât cea din anul precedent, din contra, din lipsă de cereale pentru însămânţare, recolta a fost mult mai mică decât cum se aştepta după statistica oficială (sovietică), însă, adăugând la aceasta şi împrejurările nefavorabile pentru strângerea recoltei, ca lipsa de unelte şi maşini agricole, lipsa de alte materiale şi animale, lipsa de braţe din cauza sleirii populaţiei, care a suferit mult de foamete şi boli ca scorbut, febra tifoidă, tifos exantematic, holera şi, probabil, şi de ciuma asiatică, este foarte problematic dacă recolta să fie suficientă.
Este foarte adevărat că în unele localităţi populaţia înfometată mănâncă coji de arbori, cadavre de animale şi cai morţi de răpciugă. Din cauza aceasta mulţi oameni, precum era de aşteptat, îmbolnăvindu-se de această boală. Guvernul sovietic a recurs la o măsură drastică, într-o bună dimineaţă sute şi mii de oameni, fără deosebire de sex şi vârstă, din localităţile contaminate de răpciugă, au fost împuşcaţi. Cazurile de canibalism se manifestau, în acelaşi timp, sub două forme: canibalismul propriu-zis, adică se omoară oameni pentru a fi mâncaţi şi se mănâncă cadavrele oamenilor morţi.
Guvernul sovietic a delegat în ţinuturile Volga pe medicul Rotsin Stein, pentru cercetarea cazurilor de canibalism, şi el a stabilit, în mod oficial, numai într-o singură gubernie (Samara) 200 (două sute) de cazuri.
Pretutindeni au loc şi astăzi agitaţii permanente din cauza foametei şi din cauza nemulţumirilor, provocată de autorităţile care sunt însărcinate cu adunarea impozitului alimentar în natură. Astfel de nemulţumiri, precum şi refuzul gărzilor de a face serviciul, se observă, mai ales, printre elevii şcolilor militare, care mai înainte erau consideraţi ca cele mai bune şi mai sigure unităţi de trupe din punctul de vedere al disciplinei militare. În şcolile militare se primesc numai tinerii care erau recomandaţi de doi membri ai Partidului Comunist sau ai sindicatelor profesionale, întrucât răspunderea pentru fiecare din elevi o avea un grup întreg de persoane. [Din secțiunea „Documente și materiale”, pag. 576-577. Pentru detalii vezi blogul editorului http://afaceriorientale.blogspot.ro/]