Fise de teren din campania monografica de la Cornova, 1931

Cercetarea monografica de la Cornova a fost fructificata doar partial prin studiile publicate pana acum. Multe materiale, culese atent în vederea unor analize specializate, se afla înca în arhivele personale ale monografistilor (daca nu au fost distruse de posesorii lor la sfarsitul anilor patruzeci, cand a vorbi despre Basarabia devenise tab? în Romania). Cum în campania monografica de la Cornova se practica înca intens darul de fise, fiecare dintre membrii echipei ajungea sa reuneasca în dosarul "problemei" sau "problemelor" sale note de teren conexe ale multora dintre numerosii coechipieri. Conservate sau pierdute, arhivele personale au fost si raman un document asupra cercetarii echipierului si a echipei deopotriva.

În cele ce urmeaza, prezentam 81 fise figurand în arhiva Stefaniei Cristescu (multe dintre cele privitoare la "Limba", de care aceasta intentiona sa se ocupe dupa încheierea cercetarii privitoare la descantece) si în arhiva lui Anton Golopentia (mai cu seama fisele regrupate sub rubricile "Trecutul satului", "Obiceiuri", "Credinte", "Port", "Tesut si vopsit", care puteau hrani cercetarea procesului de urbanizare a Cornovei, întreprinsa de A.G., dar nu au fost utilizate direct în studiul publicat pe aceasta tema). Bogatul material de fise privitoare la descantat si descantece figurand în arhiva Stefaniei Cristescu a fost publicat integral în volumul St. Cristescu. Descantece din Cornova – Basarabia (Providence: Hiatus, 1984).

Sunt prezenti, prin fise, la aceasta întalnire peste ani, în afara de Stefania Cristescu si Anton Golopentia, monografistii Elena (Lena) Constante, Elisabeta (Zizi) Constante, Marcella Focsa, Olga Hreniuc, Ion Ionica, Octavian Iosif, Mircea Manolescu, Filip M. Pascanu, Mihai Pop, Petre Sîrbu, H. H. Stahl si Petre Stefanuca. Pentru ca cititorii de astazi risca sa nu le cunoasca cercetarile cornovene, mentionam, din cadrul acestora, partea comunicata public în cadrul celor 19 sedinte "de recolta" organizate la Bucuresti de catre Institutul Social între 13 ianuarie si 1 iunie 1932. Au vorbit cu acest prilej Lena Constante (vezi Marcella Focsa); Zizi Constante (Istoricul familiei, împreuna cu Maria Darmanescu, 25 mai); Marcella Focsa (Prezentare de planse de tesaturi, împreuna cu Lena Constante, 30 martie); Olga Hreniuc (Copiii, împreuna cu Rodica Lutia, 25 mai); Ion Ionica (stiinta populara si mitologie populara, împreuna cu Octavian Iosif, 9 martie); Mircea Manolescu (Manifestarile administrative si politice, împreuna cu Victor Radulescu-Pogoneanu, 11 mai; vezi si H. H. Stahl); Filip Pascanu (vezi H. H. Stahl); Mihai Pop (Prezentare de texte de cantece notate filologic, 23 martie); Petre Sîrbu (Prezentare de texte literare poporane nemuzicale, împreuna cu Emil Turdeanu si Petre Stefanuca, 30 martie); H. H. Stahl (Tehnica cercetarii monografice, 3 februarie; Cadrul istoric al satului, 24 februarie; si Manifestarile juridice ale satului, împreuna cu Mircea Manolescu si Filip Pascanu); si Petre Stefanuca (Influenta razboiului asupra mentalitatii politice a satului, 11 mai; vezi si Petre Sîrbu). Conferintelor, care puncteaza temele de cercetare ale celor mentionati, li se adauga, în cazul lui M. Pop, H. H. Stahl si P. Stefanuca, studiile publicate în Arhiva X, nr. 1-4: M. Pop. Contributii la studiul limbilor speciale din Cornova: pasareasca (p. 443-446); H. H. Stahl. Vatra satului Cornova (p. 118-134 + 5 planse); H. H. Stahl. Despre Inochentie si inochentism (p. 175-182, cu o fotografie a parintelui Ioan Zama); P. Stefanuca. Scrisori de razboi (p. 183-190). Aceste articole au fost reluate la p. 202-206, 76-94, 287-289 respectiv 207-215 ale volumului Cornova. Un sat de mazili editat de O. Badina (Chisinau: Editura Economica, 1997), adaugandu-li-se articolul H. H. Stahl-A. Golopentia. Învataturi din zodiac, republicat din "Sociologie romaneasca" I (1936), nr. 4, p. 33-34.

În ce-i priveste pe cei doi posesori ai fiselor de care ne ocupam, Stefania Cristescu tinuse conferinta Descantecele (la 9 martie 1932) si a publicat articolele Practica magica a descantatului ?de strans? în satul Cornova ("Arhiva" X (1932), nr. 1-4, p. 371-380); L?agent magique dans le village de Cornova (Bessarabie) ("Arhiva" XIII (1936), vol. I, p. 119-137); Frecventa formulei magice în satul Cornova ("Sociologie romaneasca" I (1936), nr. 4, p. 11-18); Chestionarul pentru studiul credintelor, practicelor si agentilor magici în satul romanesc ("Sociologie romaneasca" I (1936), nr. 4, p. 36-38); si Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains de diverses régions du pays (în volumul XIVe Congr?s International de Sociologie. Communications, Bucarest: Institut de Sciences Sociales de Roumanie, 1940, p. 3-15). Volumul publicat de O. Badina a reluat, cu exceptia celor doua articole în franceza, articolele publicate de st. Cristescu cu privire la descantatul cornovean (vezi p. 233-244, 250-261 respectiv 245-249). Un volum postum al Stefaniei Cristescu, intitulat Descîntece din Cornova-Basarabia (Providence: Hiatus, 1984; cu o introducere si note de Sanda Golopentia) contine corpusul de descantece cules la Cornova de Stefania Cristescu, fisele despre descantat si descantatori ale acesteia precum si toate articolele (doua dintre ele traduse în limba romana) publicate cu privire la el. Anton Golopentia a tinut în cadrul sesiunii din ianuarie-iunie 1932 a Institutului Social conferintele: Cadrul psihologic al satului (2 martie); Viata spirituala a satului: aspectul total (9 martie); Artele spatiale (30 martie); Schimbul si circulatia, negustori ambulanti si targuri (6 aprilie); si Procesul de urbanizare a satului (1 iunie). El va publica imediat dupa revenirea de pe teren articolul Cornova. Satul ultimei campanii monografice ("Curentul" IV (1931), nr. 1361 (10 noiembrie), p. 1, 2; si nr. 1363 (12 noiembrie), p. 1, 2) si, la putin timp dupa aceea, studiul Aspecte ale desfasurarii procesului de orasenizare a satului Cornova ("Arhiva" X (1932), nr. 1-4, p. 544-572). Acest studiu va fi republicat în volumul Cornova. Un sat de mazili (p. 159-201). Eseul manuscris Un sat basarabean, despre care e de presupus ca a fost scris in legatura cu filmul despre Cornova purtand acelasi nume (constituind, poate, în intentia lui A.G. genericul acestuia) a aparut postum în revista Agora I (1988), nr. 2, p. 255-272.

Cei care citesc astazi fisele de teren din dosarele Stefaniei Cristescu si Anton Golopentia, familiarizandu-se astfel cu aspecte ramase inedite ale cercetarii din 1931, pot reflecta la ecoul în ani si gand al întalnirii lor cu Cornova. El este, într-adevar, diferit pentru cei doi cercetatori. Vom puncta în cele ce urmeaza doar cateva dintre diferente.

1. St. Cristescu, care participase la campaniile monografice din Dragus si Runc si îsi definise de acum în profunzime domeniul de studiu, soseste la Cornova cu intentia de a strange material pentru o carte pe care o intituleaza, la început, Descantatul în satul Cornova (cf. planul sumar cu acest titlu reprodus între p. VIII si IX ale volumului st. C. Descantece din Cornova – Basarabia) si, ulterior, Practica magica a descantatului în satul Cornova (vezi planul, de data aceasta extrem de amanuntit, în acelasi volum, la p. IX-XII). Pentru A.G., dimpotriva, Cornova este satul primei (si singurei) campanii monografice la care a participat. El soseste în sat (dupa un scurt instructaj privitor la munca de teren pe care i-l oferise participarea timp de o saptamana, în primavara aceluiasi an, la o cercetare de teren în Runcu, împreuna cu H. H. Stahl si Constantin Brailoiu) fara o tema anume de cercetare si se avanta cu aviditate în realitatea plurala a satului, încercand sa descopere unghiul din care îl poate întelege. Conceptul de orasenizare, intuit treptat ca liant posibil al diversitatii fenomenelor observate, va fi cel în jurul caruia fisele atat de diverse alcatuite la Cornova si conferintele, atat de exuberant numeroase tinute ulterior la Bucuresti se vor dispune firesc.

2. De la descrierea exhaustiva a descantatului (practicat sau imaginat) la Cornova, st. Cristescu va trece ulterior la abordarea paralela a doua tipuri de probleme: (a) cele legate de metoda de culegere a descantecelor (care vor duce la elaborarea chestionarului general mentionat mai sus); si (b) cele legate de particularismele regionale sau locale ale descantatului, în functie de nevoile, de fiecare data altfel orientate, la care e chemat sa raspunda, pe care le va aborda în comunicarea pregatita pentru al XIV-lea Congres international de Sociologie – Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains de diverses régions du pays (unde propune o interesanta comparatie a Cornovei cu satele Dragus, sant sau Runcu din acest punct de vedere). Studiul despre orasenizare (primul cu acest subiect publicat în Romania) va ramane în schimb relativ izolat în opera lui A.G. care, sef de cabinet al lui D. Gusti la Ministerul Instructiei, Cultelor si Artelor între 1932-1933, si plecat la studii în Germania între 1934-1936, va reveni la cercetarea sociologica cu preocupari ce se orienteaza spre raportul dintrre descrierea sociologica si informarea conducerii de stat sau, derivand de aci, spre tipologie si tehnica descrierilor sumare a localitatilor anchetate. Peste ani însa, campania de identificare a romanilor de dincolo de Bug, pe care o va conduce între 1942-1943, va intra în ecou nu odata cu experienta acumulata la Cornova.

3. În cercetarile pe care le întreprinde, Stefania Cristescu, ca si H. H. Stahl, se orienteaza mai degraba spre trecutul (incorporat în prezent) al vietii Cornovei. Pentru A. Golopentia, dimpotriva, focarul interesului îl constituie modalitatea în care satul acesta plural si ierarhic asimileaza avid aspecte ale vietii orasenesti inserandu-se dinamic si sui generis în spatiul civilizatiei urbane (occidentale).

4. Dispunand de o experienta de teren centrata pe sate omogene, st. Cristescu întalneste pentru prima data la Cornova problema plurilingvismului si a întersectarii între culturi, pe care o va introduce novator în studiul descantatului, cu segregarile de repertoriu, agenti si clienti pe care le cunoaste practica magica la Cornova. Originar din Banat, A.G. a fost expus înca din copilarie la procesul de coexistenta între romani si nemti, care îi faciliteaza abordarea acestei chestiuni si îi permite o viziune comparata a urbanizarii satelor cu structuri profund diferentiate social si cultural.

*

Fisele de teren pe care le publicam au fost culese nu numai în timpul propriu-zis al celei de a VII-a campanii monografice, cu alte cuvinte în lunile iulie si august 1931, ci si în prelungirea lui. Într-adevar, H. H. Stahl, Mihai Pop, Elena si Elisabeta Constante, Hary Brauner si Anton Golopentia s-au aflat la Cornova si în luna septembrie, fie pentru a-si continua cercetarile, fie pentru ca, ajunsi în sat mai tarziu decat grosul echipei, nu avusesera timp sa culeaga datele de care aveau nevoie.

Nu reproducem, în paginile de fata, decat o parte din fisele de teren disponibile în arhiva Cristescu-Golopentia, urmand îndeaproape în aceasta faza definirea lor tematica de catre cei ce le-au alcatuit. Publicarea ansamblului, reorganizat pe criterii care se lasa de acum presimtite, se va putea face într-un volum de arheologie si completare a cercetarii în raport cu care materialul de fata functioneaza întrucatva ca buzduganul zmeului din poveste. În articolul de fata ne-am permis exclusiv subcategorizarea pragmatica a fiselor de limba.

În reproducerea fiselor, am redat într-o forma simplificata transcrierea fonetica, la care recurg de regula doar st. Cristescu, M. Pop, P. Sarbu si P. Stefanuca,. În paranteze, f.d. este de citit ca "fara data". Din cauza numarului mare de fise ale lui A. Golopentia, am recurs, în cazul acestuia, la abrevierea A.G. Am inclus între ghilimele vorbirea informatorilor. În conversatii, am inclus între paranteze întrebarile culegatorului si am marcat prin semnul întrebarii între crosete întrebarile de elucidare care, desi nementionate în fise, rezulta cu relativa claritate din context. Am marcat prin cursive cuvinte sau expresii caracteristice vorbirii cornovene si am adaugat, între crosete, explicatii de natura sa usureze lectura.

 

Fise de teren

A. Limba

(a) Vorbire spontana

(1) În cursul unui sfat pe un podet:

"Dumnezeu, cand a împartit lumea, a împartit bine, s-au vinit hotii în urma".

Ion S. Barasoni (46 ani) continua dupa cateva clipe:

"Asa oamenii de Jos (din vale). Nu stau de vorba cu un om, parca ar fi salbatici. Ca în Sibiria". (Nicolae Gh. Neamtu, 43 ani; cules de A.G., 14.4.1931)

(2) "Dac-o galusca chica-n gura d-apoi ce sa faci, s-o lepezi?" (Teodor Mititelu, 65 ani, nu stie carte, stie ruseste; cules de M. Pop, f.d.)

(3) "Daca m-a pacali, sî iel îi flamand". (Informator nespecificat; cules de M. Pop, f.d.)

(4) "sî-ni ieu o aschii [felie] di maliga c-acoló am s?eapî sî dac-oi flamandzî oi manca." (Gr. Dodola, 71 ani; cules de P. Stefanuca, 10.7.1931)

(5) "M-o prins gramatisul (reumatismul), ca-mi pocnesc picioarele ca caprele." (Lisaveta D. Popescu; cules de M. Manolescu-Zizi Constante, 8.6.1931)

(6) "Casa asta sî rasichiesti de-amu, iesî din brai." (Maria Tacu; cules de P. Stefanuca, 22.7.1931)

(7) "Da de hatru-i hatru [destept], [?] ad?ica-l ajiunji capu cum s?faca treghili." (Agafia Anton Purcel, 38 ani, stie carte, mazil; cules de st. Cristescu, 27.7.1931)

(8) "Sa-i catam o fata hatra ca sa-l poarte pa iel da cap". (A purta de cap pe cineva = a conduce pe cineva) (Costea Popa, 28 ani, nu stie carte; cules de I. Ionica, 25.7.1931)

(9) "Sa-nveta tatie batacurlie (toate celea)." (Agafia V. Purcel; 25.7.1931; cules de st. Cristescu, 25.7.1931)

(10) "Vrea s?stie tatie magádiele (toate celea)." (Agafia V. Purcel; cules de st. Cristescu, 25.7.1931)

(11) "N-are minte nisi cat un sir de linte". (Ana Andrei Penteleu, 55 ani, analf., taranca; cules de st. Cristescu, 25.7.1931)

(12) "Iera într-o jioi on uom la Vlad, cu nuieli s-al trajia drasii di chieli".

(Ce-i asta?)

"Asa ni-o vinit mie din saninu mieu! (Sava Dumitriu, 14 ani, 4 clase primare; cules de P. Sîrbu, 14.7.1931)

 

(b) Formule ritualizate

(13) "Cat mai bieu si veselesc,

Cu atata mai traiesc". (Varvara Mititelu, 29 ani, nu stie carte; cules de P. Sîrbu, 19.7.1931)

(14) Urare la pahar

"Sa traiesti sanatoasî olitî!"

Raspuns

"Párti [foarte?] mantamasc, baditî goritî [gurita]!" (Informator nespecificat; cules de P. Stefanuca, f.d.)

(15) (Gazda noastra ne cere un carton Capsa gol. O întrebam ce are de gand sa faca cu el.)

"De pus într-însa bisficturi, preajnice.

Cand o veni musafiri, punem într-însa si ne poftim cu cutia. Îi acolo si chisaluta cu dulceata. si apoi poftim, daca-s domnisoare: poftim domnisoara Porcescu, poftim madam Porcescu, ca eu-s a lu domn Porcescu companie." (Maria Porcescu, 35 ani, casa 186; cules de F. M. Pascanu-A.G., 12.7.1931)

(16) Joc de cuvinte

"Dac-a uita t-a si ca un frate,

Da daca nu, t-a si ca doi

si-i mai ghin? di noi

Foaie verde papsoi." (Agafia Anton Purcel, 38 ani, analf., mazil; cules de st. Cristescu, 25.7.1931)

(17) Joc de cuvinte

"O trecut rapa seai cu paie

s-o-ntrat la puica seai balaie.

Ca cum s-ar prinde ca nu-i di diparte." (Spune aceste cuvinte referitor la o femeie care s-a nascut aproape de locul unde se afla acum.) (Agafia V. Purcel; cules de st. Cristescu, 25.7.1931)

(18) "El îi horn, da asa cand îi mai mare îi zicem ratacana". (Paraschita Chiriac, taranca, 23 ani, casa 33; cules de A.G., 12.9.1931)

(19) "Ais?e-n sat joaca la un loc ca chisalita cu mojd?eiu." (Ana Andrei Penteleu, 55 ani, analf., taranca; cules de st. Cristescu, 25.7.1931)

(20) "Somnu-i rupt din moarte" (Iordaiche; cules de A.G., 15.4.1931)

(21) Ghicitoare

"Într-o padurisi

Sant ouî di vovisi.

Luai nouî, lasai douî

Cî vovisia sî mai ouî (cartoafili)". (Irina Cojocar, 21 ani, analf.., nu stie ruseste; cules de P. Stefanuca, 9.7.1931)

(22) "Cand cadi un dinti, îl asvarlim pisti casî sî dzîsim:

sioara, sioara di la moarî,

Na-ti un dinte di os

sî da-mi unu di otal.

si atunsi vini sioara sî ia dintili sî-mi adusi altu mai tari." (Livia Iov, 12 ani, 4 clase primare; cules de P. Sîrbu-O. Hreniuc, 14.7.1931)

(23) "Nu sazi?! Te duci ca faptu-nainte!" (spun copiii, vacilor, cand acestea nu pasc linistit) (Susana Boian, 11 ani, 3 clase primare; cules de O. Hreniuc, 21 7.1931)

 

(c) Cuvinte la moda

(24) Vorbeste despre fetitele ei si le zice domnisoare de onoare. întrebata asupra întelesului cuvantului:

"? cand se întalnesc doua-trei domnisoare cu un domnisor, îsi zic domnisoara de onoare." (Maria Porcescu, 35 ani, casa 286; cules de A.G., 12.7.1931)

(25) "La feti înainti vremi li spuné copchilitî sî fatî mari, da amu li dzasi domnisoari, li dzasi di lumi, li dzîsîm sî noi. Dacî ai sotaie, îi dzasi madam. Cuvintili iestea o vinit di cand o vinit romanii." (Ileana Mardari, 67 ani, analf.; cules de P. Stefanuca, 26.7.1931)

(26) (Cuvintele noi?)

"Uite ce. Înainte de a ma duse la armata, noi de acum suntem la un loc, înainte nu se vorbea vorbele asa la noi. Amu cum se poate sa nu prinzi vorbele aistea. Daca ma întalnesc cu dumneata, îmi vorbesti o vorba, îndata iau sama la dansa si deprind la ce serveste si ma folosesc de dansa, sa stiu raspunde cand ma întreaba de dansa."

(Lumea mai stie cuvinte rusesti si nu-i folosesc la nimic?) "Nu ne folosesc nimic. se sa ne folosim noi acu de acele cuvinte. Noi amu traim si ne folosim de aiste cari sunt astazi."

(si între moldoveni?)

"Era si atuncea moldoveni cari nu stia ruseste, vorbea moldoveneste, cu totul alta vorba atunci, moldoveneasca era alta vorba cum i acu. Nu se stia de vorbele aistea care se vorbesc acu de cand suntem la un loc cu romanii.

Pe vremea rusului, ca cum îi mersî aistea servea mantamesc. Azi zise mersî. Noi am mai statut de vorba. si cand ai sa plesi, ai sa zici mersî de vorba.

Trebuie sa le deprinzi. Pentru ca de atata trebuie, daca nu le-oi deprinde, nu pot sa raspund nimica la ce întrebare mi-o da.

Mersi am prins înainte de armata, înainte de a fi cu romani am prins. De atiunsi a trebuit sa le deprindem, ca ne folosesc.

Daca amu vorbeste cineva cu dta ruseste, ce ai sa înteleji. Nimic. Asa erau multe cuvinte moldovenesti, daca tot nu te întelejeai sa vorbesti o vorba cu un roman, sa vorbesti. s-o trebuit sa deprinzi astelalte vorbe."

(Ce cuvinte noi îti sunt pe limba acum?)

"Aistea-s toate noi care ti le-am spus acu. Ca moldoveneste putem sa luam de pilda asa: "Atunsea ma întaln cu dumneata. Stam o leaca de vorba. De o vorba: Adem nitel în distractie. Atunci se zicea: Hade în plimbare oleaca.

Ei, are o leaca de diferenta în cuvintele astea. Nu-i asa?"

(Cuvinte care n-o fost deloc?)

"Uite se vorba. În loc de mersi o fost mantanesc. Amu, îmi dai buna dimineata, îti dau mersi."

(Le folosesc toti deopotriva?)

"Nu toti. Mai cu seama pe care i-o prins armata, elevii, elevele, în sfarsit lumea asta care-i mai tanara, care în sfarsit, cum o vorba, s-o întalnit cu dumneata într-o petrecere, si o prins vorbele. Aistia le-or prins. Nu batranii. Iata de acum cum i tata. El îsi bate capul sa prinda vorbele? El e batran."

(Au prins o seama batranii?)

"Prea putine." (Ion Porcescu, casa 187, mazil; cules de A.G., 14.7.1931)

(d) "Adanc romaneste", "drept moldoveneste" sau "pi rusaie"?

(27) (A facut armata la Caracal.)

"Am plecat adevarat moldovan de aisi (cu oarecare dispret). Cand am întors, întelegeam si eu romaneste. stiam cuvintele mai adanci.

A noastra se vorbeste mai lata, aseea e mai ascutita si mai iute."

(Da batranii ce zic de schimbarea limbii?)

"Le plase mai mult. Ca zic ca e adanc romaneste. N-are sine le fase scoala asta."

(S-a schimbat limba în anii de cand [sunteti în] Romania?)

"Mai tare o stiut aici moldoveneste în 1922. Eu nu întalnesc alta comuna sa fi strabatut [evoluat] asa de repede ca în comuna aisi. O fost în 18, eram un baetanas, spuné chiar arengajatii si ofiterii: foarte buna comuna, foarte buni oameni, n-am mai întalnit, cum s-a prezentat pe aisia; ca ei au venit din departari, noi n-am întalnit asa oameni sa le placa vorba noastra si de noi ca în comuna aisia. Altundeva sunt seriosi si ambitiosi." (Vladimir Vascan, 26 ani, mazil, casa 193; cules de A.G., f.d.)

(28)(Povesteste ca a facut razboiul la rus, ca s-a ridicat la Muntii Carpati, la Ocna, unde erau romani, da nu-i întelegeau. Putea sa ceara pane. Mai tarziu s-a mai distrat lumea. Sa fi fost numai om de întelegere. Începe despre limba).

"La noi vorba e mai dreapta, mai lataie. Nu se potrivesc cuvintele. Ei spun pleaca, noi spunem du-te; repede, noi spunem iute. Acum toate cuvintele le-o deprins. stiu acum flacaii mai bine a vorbi ca-n Regat. Fel de fel de practica s-o facut. Sa-l pui sa joace joc rusesc, n-o sa mai stie." (Cums-a facut practica?)

"Se cheama vorba romaneasca cum vine în Basarabia. Sunt ordine cum trebuie sa vorbeasca norodul. Vine de o pilda o lege la Primarie. Daca nu pricepi, întrebi: la ce raspunde cuvantul aista? Asa-l învata." (Iacob Popa, 36 ani, casa 211; cules de A.G., 12.7.1931)

(29) "În pantíce nu-i sanatos, în burta, cum sa zace pa romaneste." Matache Rosca, 72 ani, nu stie carte, nu stie ruseste, a facut 6 ani armata rusa; cules de M. Pop, 24.7.1931)

(30) "La pariu pe romaneste, da ramasag era mai?nainte." (Vania Tucu, 24 ani, stie carte, nu stie ruseste; cules de M. Pop, 18.7.1931)

(31) "Amu driept moldovinesti-i buna sara, da?nainte: buna vriemea, pi rusaie". (Ileana Cojocaru, 65 ani, nu stie carte, nu stie ruseste; cules de P. Sîrbu, 25.7.1931)

(32) Cartucica = fotografie. "Înainte vreme se spuné cártuca, amu nu sa spune" (Varia Tacu, 24 ani, stie carte si putin ruseste; cules de M. Pop, 27.7.1931)

(33) "Zaconu [legea] asa dzasi, cî dacî t-o dat on predmet, o poroncî, cînd o trimis miravoiu [judecatorul de pace], cî adicî sî strangî bani, apîi iel trebui sî-mplineascî." (Teodor Olariu, 69 ani, analf., nu stie ruseste; cules de P. Stefanuca, 12.[7].1931)

(34) "Aisi di la novibazar nu era departe cazarma seea. Am stat vo opt luni sî toamna m-am dus acasî. Eu ma mieram di si mi-o dat drumu acasî, bun sanatos. Li dadé drumu la sei bolnavi. Eu nu putém la slovesni, uniia nu puté la ucenii. Ucenia o stiém cî rotnicu sî fitifebeliu erau rusi. sî nu graieu moldovenesti sî noi nu stiém rusasti; întalejém da?napoi sî dam raspuns nu stiém. Rotnicu era tari bun sî cuminti sî ni-nvata asa di ghini, ca sî cum fimeia [ar] avé on copchil sa-l draganesti. El ni lua cu ghinisoru sî diprindém mai digrabî. Fitifebeliu era unterofitar, dintîi. Cand o fost naznacit avé numa douî bastoani pi umar. Asela dac-o fost cuminti, l-o pus fitifebeli, i-o dat saghii sî chistol, sî ni-o dat nouî on bacsas pintru ascultarea noastrî, cî el pi noi o primit cin, ne-o sinstit, ne-o dat rachiu. El ne-o spus cî pi sinstea noastrî o primit sinsti."

Novi bazar = bazarul nou; slovesnii = vorbire; ucenii = învatare; rotnic = comandant de roata; fitifebeli = grad în armata rusa; unterofitar = grad în armata rusa [subofiter]; a naznaci = a numi; cin = gradatie, distinctie. (Grigori Dodola, 71 ani; cules de P. Stefanuca, f.d.)

(35) "Daca iera svoboda [revolutie, S.G.], oaminii avé pusti, chistoali, nu sî stransasî încî. Atunsi cand o luat jinu popii, nu stiu sini – striini, ieu tari stiu, o încarcat douî poloboasi di jin si di colo o dat parintelui ca-i ié douî poloboasi di jin sî o spus la oamini. Oaminii s-o radicat în deal, oamini la jiumatate di sat, cari cum o putut, cari cu sapî, cari cu puscî, cari cu rivólver, cari cu coasî. Aseia o vaz?t di colo cî s-o rîdicat aestia s-o prins a buhni di colo în aestia. s-aiestia o prins a buhni într-însii. Aseia dac-o vaz?t c-o sî dovideascî aestia, s-o suit pi butoai, o pus mana pi haturi, o dat în cai s-o luat-o pi de-a dreptu pin jii. Unu o aninat într-on dzárdzár s-o sarit polobocu. Unu dac-o vaz?t c-o sa-l ajiungî, o dishamat caii, s-o suit calari sî s-o dus. O lasat sarabanu cu tot cu butoi." (Mihai Tacu, 20 ani, analf.; cules de P. Stefanuca, 24.7.1931)

(36) "Pi la noi o fost sloboda [revolutie, S.G.], da n-o stricat." (Anica Sclifos; cules de P. Stefanuca, 2.8.1931)

(37) "sini sî da la uceniicomandî, învata carti, era mladsiuntarofitar, da eu m-am dat la píhota [infanterie], [?] cum s-ar dzîsi: saldati cari marg pi jios." (Gheorghe Cheptanariu, 38 ani; cules de P. Stefanuca, 10.7.1931)

(38) "Asa vi-i marsutu, adica nu va lasa sa stati mai mult." (marche-route, prin filiera ruseasca) (Sofia Gane, 24 ani, stie carte, stie ruseste, mazil; cules de st. Cristescu, 21.7.1931)

(39) (Te cheama Clava, esti rusoaica?)

"Îs moldovanca adivarata, romanca di piste Prut." (Clava Boian, 15 ani, stie carte, nu stie ruseste; cules de P. Sarbu, 28.7.1931)

 

B. Trecutul satului

(40) "Înainte vreme era bine. Amu-i greu; s-o îndesit norodu. Bunelu avea o suta de oi si ghiolcaiam în unt; para în coate te umpleai. si amu mai nici dejetu nu-l unje. Tata n-o mai avut decat 20 de oi.

Ce vreme-i asta? Ca-i vremea de apoi. Ca-i vorba ca o sa vina o pasare cu clant de fer si cand l-o deschide o sa fie sfarsitu." (Vasile Teodor Popa a Anicai, 69 ani, casa 258; cules de A.G., 10.7.1931)

(41) Casa miticeasca. "Din bunei din strabunei s-o reformat, o pus lemnele asa unu peste altu cand o fost padurea aproape de sat. Amu fac altfel casa?

În loc de fereastra o fost borta ceia (40-50 cm., A.G.)

Amu înainte vreme nici nu era horn sa iasa fumu, în pod sta, uite cum sta, strigia." (Constantin Mitica, 30 ani, dvorean, casa 242; cules de A.G., 24.9.1931)

(42) Andrei: "taranii nu aveau pamant, dar munceau pe la boieri, ca ereau roghi. Traiau pe la marginea satului si în fundul satului. si la Zgardesti tot asa."

Sotia: "taranul nu punea mana pe fata de mazil niciodata. Daca poftea fata de mazil la joc, se ducea cu un flacau de mazil de-o juca. Dar cu taranii nu se amesteca.

Nici la biserica nu se amesteca.

Dar aici se amesteca. Aici merg ca vacile.

Copilul de mazil, înaintea omului mergea la anafura, batran sa fie macar ca barbatul meu. Aici merg împreuna; dar tot se mai aleg o leaca." (Andrei Puiu, mazil, 77 ani, analf.; sotia, mazilita din Zgardesti, analf.; cules de H. H. Stahl, f.d.)

(43) "Samson Stavarache cuprindea padure si vindea lemne la Ades [Odessa, S.G.]. Din padurea altora? si cu aceia fasea bogatie. Sa fie el azi, n-ar face nici parale." (I. st. Sclifos; cules de A.G., 25.9.1931)

(44) Legatorul de carti. "Tata lui Dumitrache Chiorascu, el lega, cumpara material de la targuri si lega." (Andrei Badiu, 71 ani, mazil, casa 182; cules de A.G., 23.9.1931)

(45) "O mai fost unu (zugrav) aisi de vale de noi, de cand îi biserica, unu, iera din Cotiugeni? Gherasim Zugravul, asa-i zicea. El era din Cotiugeni de la Nistru da o venit sa zugraveasca biserica si o fost el învatat. si o fost o judecata asa, mare, si el s-o apucat avocat, si i-o dat razesii cate cinci stanjeni din nalog, de o ramas la neamuri, ca el n-avea copii. I-o dat cinci stanjeni în lung si o facut si table, i-o dat nalog în partea viilor, în partea campului. si o trait el aisea par cand o murit si o adus el niste nepoti, nepotii n-or avut copii si o ramas la alti nepoti. D-apoi da aisi înainte nepotii din nepoti or ramas. Amu merge pe sora. Marza aista o ramas. Esevie al lui Boian apoi: el tine o sora a lui Stefanache a lui Sclifos. Sclifos a tinut o nepoata a lui. Aceia o tinut averea, asa s-a numarat din Sclifos." (Andrei Badiu, 71 ani, mazil, casa 182 b, socotit nebun de sateni. Bun povestitor, sare însa de la un subiect la altul; cules de A.G., 23.9.1931)

(46) (Arata o icoana mica lucrata asemenea celei cumparate de la Anica Dodon.) "Trebuie sa aibe piste o suta de ani. E facuta cand cu biserica veche.Ne-o spus parintii nostri ca cand s-o lucrat biserica cea veche o fost lucrata de sapte batrani si de o vaduva. Apoi batranii, care o avut dorinta sa fie pomeniti, fasea cate o icoana. Lemnu o fost sapat de un om Sapatoru, tatal lui Gheorghe Sapatoru, si-l da la zugravul Gherasim. He he he, de asela înca tata-meu povestea ca n-o mai avut copii si ca i-o luat razesii pamantu. I-o furat actele. El era om învatat, da nu de aici, tinea o femeie de aci." (E dimineata si informatorul are de lucru, promite alte date pentru o zi cand nu trebuie sa plece la lucru) (Ion Vascan, 55 ani, mazil, casa 120; familie veche poreclita Chisca, nume purtat si de delnita Chisculesca; cules de A.G., 23.9.1931)

(47)(Întreb de mesterul Gherasim. Sotia lui Vascan întreaba:) Victoria V.: "Gherasim vas?zica o zugravit icoanele. Oare de ce-i zicea lui jupane Gherasim?" Ion V.: "Se zicea la boieri? Nu l-am apucat, numai socru meu mi-o spus. Hei, i de mult timp." Victoria V.: "Nisi el nu l-o apucat, ? sau l-o apucat?" Ion V.: "Ma tem ca tot asa-i zicea jupane pentru ca era boier. Lemnu, Sapatoru îl sapa, el numa le zugravea, le boié. îmi par ca sapte oameni o facut biserica ceea cu o parte femeiasca. si o fost mesteri: o fost Sapatoru si o facut iconostasu si o fost unu Gherasim Zugravu, si-i zicea oamenii jupane, cum zic azi cocoane. si Zugravu le spoié, le zugragé. A lu Sapatoru, fecioru lui, numa îl tin minte: Gheorghe. El n-avea mestesug, o ramas mic de parinti si n-o mai lucrat." ((Ion [si Victoria] Vascan, vezi fisa precedenta; cules de A.G., 24.9.1931)

C. Obiceiuri

(48) Obiceiuri de Pasti. Joii Mari se face foc, pîna-n zi, în batatura, cu vreascuri pregatite de miercuri seara, ca sa se încalzeasca mortii. Se aseaza langa el un scaunel, o ulcea noua dintre cele cumparate spre a fi date pomana si o lingura. Elisabeta Iordaiche: ulceaua cu apa. Maria Iordaiche: ulceaua goala. (Elisabeta si Maria Iordaiche; cules de A.G., 13.4.1931)

(49)Obiceiuri de Pasti. Foc de boji. "În factul zilei, cand se îngana ziua cu noaptea. În gradina încolo (extremitatea opusa casei). Boji curati.Am facut si noi toti anii, acu s-o facut ca n-am facut. N-o avut cine s-aduca. Se mai puneau ulcele noi mici si scaune. În toti anii ceilalti. Copiii or fost la sapa la un om, ai batrani n-or putut sa faca de alea. Auzeam si eu din batrani ca se încalzeau mortii la focu ala. Anu asta, daca mi-or fost copiii la sapa, n-am cine sa? Se punea si colac la ulcea." (Dar de ce s-o fi facand?) "Pai tot pentru morti. S-o cam pierdut aprecierea din batrani si nu fac bine, ca era mai bine, mai bine. Noi asa, tineam la socoteala." (Da te-ai lasat si dumneata mosule de datina.) "S-o pus greutatile pe noi, nu mai stie bietul om ce sa faca." (De ce?) "Biru s-o întreit. Se da 25 bani de pogon, acum 160 lei." (Ion Stanciulescu, 66 ani; Maria Ion Stanciulescu, 70 ani, nr. 260; cules de A.G., 13.4.1931)

(50) Obiceiuri de Pasti. Focul de boji. "În noaptea de Joii Mari. În batatura oriunde, numai din boji, numai foc dam cu chibritul. Se pune o ulcea. Altul pune scaun, altul nu. În ulcea apa, vin, iar pe gura ei o felie de paine. (Stati acolo?) " Nu." (De ce?) "Vin sufletele mortilor si nu e bine sa stai acolo." (Alexandrina Dum. I. P. Neamtu, 47 ani; cules de A.G., 14.4.1931)

(51) "La mort se da o masa acolo, si se te lasa inima: doua furculite, cutite, mai scurt se pune toata posuda – ruseste tacam – farfurii, stergar si o icoana. Cine-i mai sarac da fata si o pune jos pe pamant, daca n-are acasa. Pun ce au. Despre celelalte spun ca le vor da mai tarziu, da nu le mai dau nicicand. Masa asta ne-a dat-o cand a murit cumnata mea. Atunci ne luasem noi. ?Tot n-aveti masa, sa vi-o dam? (a spus soacra ei, Catinca a lui Ion Chiriac), ca traiam bine atunci si stam împreuna". (Paraschita Chiriac, taranca, 23 ani, casa 33; cules de A.G., 16.9.1931)

 

D. Credinte

(52) Religiozitate. "Da si pa Dzeu l-am vazut pa cer. Am visat si numa c-am vazut în mijlocu cerului, sedea acolo si asa stralucea. si bat o matanie, si mai bat înca una, si numa simt ca ma prinde cineva da mana stanga. si ieu zac: "lasa-ma sa ma rog lu Mnezeu sa-mi dea noroc". si m-am tot uitat sa vad cat ramane pa cer. si numa o vinit un nour negru de la asfintit si l-o acoperit." (Anica Slobozianu, 59 ani; cules de O. Iosif, f.d.)

(53) Gh. Vita: "Dzeu îi sfantu aer. Apa vine tot din sfantu aer."I.V. Rosca: "Dzeu îi aiesta aieru. Eu cred ca Dzeu îi ca mine, boul crede ca-i ca el, pestele tat asa. Dzeu îi aeru; din el îi si soarele si lumina. Parca lumea-i de la Adam! Cand o prins a face capat ca-i Adam si Eva, atunci deja vidé cu un ochi? o început a întelege.Din aer tate cele se fac. El n-are început si sfarsit, marjine si înaltime, ca din el tate s-o facut." (Gh. Vita, 50 ani, stie carte; I. V. Rosca, 60 ani, stie carte; cules: O. Iosif, f.d.)

(54) Mitica: "Da modelu asta vechiu pe care l-am prins nu-l tin." Sclifos: "Obiceiurile astea sunt tate false obiceiuri." Mitica: "Daca oamenii vechi sa fi fost hatri, fase ei casa ca asta a mea?" Sclifos: "Eu nu le cred, nici una. Una o cred. Cand ma duc într-un sat undeva si-mi iese cu desertu, nu fac niic. Ma duc la Orheiu. Nu-mi era în gand sa nu viu cu doua poloboace. si-mi iese cu desertu. Zic eu, daca o fi adevarat si asta, cred. si am venit fara poloboace. Iaca eu nu le cred pe nici una, asta o cred. Nu stiu cum a fi la altii, da la mine îi buna. Mitica: Da cand ei pleca si ei întoarce ca ai uitat ceva, tot degeaba umbli." (Ctin Mitica, 30 ani, dvorean, casa 242; Toader Sclifos, dvorean; cules de A.G., 24.9.1931)

E. Culesul viilor

(55) "Nu cant acum ca nu-i vin. Toamna cantam ce cantam." (Ileana Boian, 50-60 ani; cules de M. Focsa, f.d.)

(56) "Toamna sa vezi ce mai trailalea si trailaleu. si toate cazile fierb. Atunci este de trai. Sa-l bei, vinul nou, sa fiarba în stomac. Îl beau, ma dau de-a berbeleacul de trei ori si gata." (Toader Mititelu, casa 40; cules de H.H. Stahl, f.d.)

(57) "Ehehe, da canta, da huesc, da blastamatie. Macar sa fie pret sa vindem." (Petrache Cater, mazil, 61 ani, casa 310; cules de A.G., 15.9.1931)

(58) "Nu mananc cu numarul. În loc de ciai, mananc harbuz. Dar amu iese poama si se face ginul. Apoi de-amu înainte mai rar cu mancarea si hai cu ginul. Atunci ai alt curaj." (Vasile Cojocaru; cules de H.H. Stahl, f.d.)

(59) "Timofei Ungureanu nu mai mananca ci numai curat bea. si mai sunt si altii ca el." (Simion soimaru, 22 ani, casa 202; cules de Stahl-A.G., 13.9.1931)

(60) "Pe toamna este tare bine. Se îmbata oamenii si încep a se bate, care sunt mai hartagosi." (Petre Olaru, taran, casa 10; cules de H.H. Stahl, 7.9.1931)

(61) Cheful din ziua Crucii. Vinul nou, crasca, nu era oferit de stapanul teascului pe prispa casei caruia chefuiam [H.H. Stahl si A.G. fusesera invitati de catre gospodarul Iacob la gospodarul Vazdoaga, împreuna cu Vania Sclifos, Toader Mititelu si altii, S.G.], ci cumparat de participanti cu pretul de cinci lei garafa. Costul era suportat pare-se cu schimbul de catre toti, afara de noi. Cand Spiridon septiboi s-a alaturat grupului (acceptat pentru ca vorbeam cu el si îl poftisem sa sada), a fost sarit odata la rand de cel care turna în pahar. De celelalte dati i s-a dat si lui. Mi-a cerut însa mai tarziu sa-i dau cinci lei asa ca sa nu vada nimeni ca sa poata cumpara si el o garafa, sa nu-l miluiasca "astia". Din garafa toarna cei ce au cumparat vinul. Astfel, în decursul înainte de amiezei s-au succedat cam patru-cinci amfitrioni. (A.G., f.d.)

 

F. Port

(62) "Portul erea tot cu haine curate, ca de sarbatori, bune, nu asa?! Sa te duci la gara, la nunta, sau la vecer[serata], sau la bal, sa te duci murdarit? Nu! Asa, mai îmbracat.

S-a purtat surtuc cu poala dreapta, nu ca amu jichetica. Ieu si azi mi-as face, dar nu fac croitorii. Atunci le faciau croitorii de la Vlad, de la Telenesti. Femeile umbla cu fuste lungi, largi, cum se cuvine, nu asa ca amu. [?] Poti sa faci trei fuste cum este amu dintr-una veche.

Ce îmbracaminte este amu? Umbla goale. Ce aceia este îmbracaminte! Le ocarasc si preotii prin biserica." (intercalata o poveste care se poate gasi în dosarul secret) (Vasile Cojocaru; cules de H.H. Stahl, f.d.)

(63) Moda. O femeie de vreo 60 de ani (a murit acum trei ani) purta rochie de sapte-opt m. largime si cu balene.

Rochia cea mai veche care o stie e tesuta din lana neagra. (Maria Boian, 15 ani; cules de L. Constante, f.d.)

(64) Moda. Are o rochie de la soacra ei. Soacra ei era fiica de preot, rochia fiind rochie de nunta. A murit acum 15 ani în varsta de 78 ani, deci rochia poate sa aiba o vechime de 78 ani.

Rochia era facuta de un fel de stofa de matase si lana, subtire, "marron", cu buchetele mici de flori. Era facuta din fusta si bluza [cuvant nedescifrat]. Bluza era stransa pe talie cu o basca, pusa pe balene; fusta foarte larga, faldoasa [cu falduri], era lunga si pusa pe turnura – calup.

Dupa 50 ani, cand si-a maritat baiatul cu Ana, i-a dat-o ei, la varsta de 25 ani. Ea a prefacut-o dupa moda ei. Fusta, cu clini, mai scurta, mai stramta, iar din largimea ei si-a facut si o bluza creata si stransa pe talie.

Mama ei purta bufuri la maneca si în fata fusta creata cu falbarele. Nu stie nimic de costumul national – catrinta si bluza brodata. (Ana Boian, 47 ani, dvoreanca, nu stie carte; cules de M. Focsa, f.d.)

(65) Vechiul costum feminin. "Asia cu sferi [sfori], cu odgoane, hehe. Eu cand eram fata mare era cu tuniuc [tunica], corset la femeile tinere. Cu perini stranse înapoi, sunt si acum ziare de moda. Dai pe un rand de cusut 15 carboave si mai mult înca te tinea.

Punea o perna atunci înapoi, facea de sarma asa, cea de paie mai buna era, tinea mai zdravan, aci înainte era mica da înapoi sedea. (Ana Sclifos, 60 ani, dvoreanca, casa 95; cules de A.G., f.d.)

(66) Moda. "Nu stiu sa fi fost catrinte. Cum se purta mama nu tiu minte, eram de zece ani cand a murit. Pe atunci eram în camese. Pe urma am purtat haine de cit. Fusta lunga si larga, ca era materia [materialul] ieftina, dar amu-i scumpa.

Alte femei, care aveau cu ce, purtau lana de la targ, eu eram multumita si cu cit, ca eram fara mama."

(Ai vazut cranoline [crinoline]?)

"Am purtat si eu cand eram fata. Erau si cofta si fusta puse pe oase [balene, S.G.]. Aveam eu, si Anica lui Vania Rosca si vreo cinci-sase fete. A iesit repede alta moda."

(Ce moda?)

"Fuste lungi. Acele bogate aveau bascuri, poate înaintea cranolinei." (Unde ai vazut cranolina mai întai?)

Cranolina am vazut la croitor la Vlad. Am avut mama de-al doilea si mi-a dat materie."

(Panza tesuta nu se mai poarta?)

"Care vrea poarta panza, care vrea cit, cum vreau si cum au." (Ecaterina Popescu, 60 ani; cules de L. Constante, f.d.)

(67) Moda. Pe cand era ea tanara, se purta fusta larga si cofta [haina de pus deasupra] de casmil casmir] cu bufuri si falbara – creturi la maneci.

Bunica ei se purta cu camase de bumbac si fusta de unicoton. Nu se teseau decat laicere si toluri. S-au purtat si cranolini. Purtau mazilii, taranii daca aveau o fusta de unicoton o tineau pentru biserica.

Îsi mai aduce aminte sa fi purtat odata si catrinte si opinci. teseau tol si taiau o bucata de-si faceau catrinte. Se încingeau cu brau de lana.

Camasa de tort – fara bunghi – puneau doua cordele si înodau, dar numai taranii purtau asa. Ileana mai poarta înca iarna catrinte pe sub fusta. Ea si-a schimbat portul cand a început sa mearga la joc pentru ca o radeau fetele.

Barbatii cu faica (?) si suman de lana, cu izmene dar si cu pantaloni. (Ileana Lazar Cojocaru, taranca, 60 ani; cules de L. Constante, f.d.)

(68) Moda. Matasica a iesit aproape de doi ani. A fost lansata de fetele mai ridicate (bogate) ale satului.

Ei îi place rochia scurta, clos (clios), cu cordonul mai sus, cum a iesit de dupa Pasti. Îi place si rochia cu falduri. (Zana Chiroae, 16 ani, stie carte; cules de M. Focsa, f.d.)

(69) Moda. Acum 6 luni se purtau stofe înflorate, acum au început stofele rosii, albastre sau liliachii. A trecut si cliosul si se poarta mai lung si cu talia sus. Trei ani de zile s-au tot purtat rochiile mai sus de genunchi si le purtau asa pana si tigancile.

Fetele erau însa ocarate de preot si de batrani. Primavara asta a iesit zvon în sat ca primaria a dat ordin sa se lungeasca rochiile. Într-adevar rochiile s-au lungit, dar fetele zic ca pentru ca asa a venit moda de la oras. (Maria Boian, 15 ani; cules de L. Constante, f.d.)

(70) Costumul barbatesc vechi. "Suman, leanca, suba cu vat?, vatuita. Barbatii nu s-o prea schimbat modelu. Era cu talie, era crapat aici. Ala model era vechi, l-am apucat din strabunei, sa fie de 100 ani (si tatal meu umbla asa). Sunt asa si acum, la Vasile Anicai, are el surtuc de modelu asela." (Ion Chiriac, 54 ani, taran, casa 227; cules de A.G.)

(71) "Depinde dupa puterea omului. Daca vreau sa ma port dupa model (daca am mai putin cumpar un rand cu 700 lei) amu, cu toate ca s-o scoborat, tot trebuie sa te tina vro 18 sute-doua mii de lei. Vro 500 un rand de pantofi, o palarie tot trebuie sa dai acolo 180-doua sute, pe urma raman ciorapi, îti trebuie batista. Ca cum ai zice, însarcinarea unui cavaler îti cere multe. Daca ai vrea toate sa le ai si sa te porti bine, cheltuiesti mult ca sa te porti bine. Îti trebuie într-un an vro doua camasi bune, stii dumeata, vro doua-trei perechi de ciorapi te costa; cam trebuie sa te coste la cinci-sase mii de lei într-un an de zile.

Cum îs timpurile astazi, nu-ti mai vine a te întrece. Dar stii din ce cauza? Nu stii. Am sa ti-o spun eu.

Cu cativa ani [de] zile înapoi, taranul ce functie îndeplinea la tara? Se ocupa cu plugaria, cu vitele, cu cresterea de vite. Amu aici la noi nu stiu unde-i larg de tinut vite. Acu doi-trei ani panea era scumpa: daca scotea un gospodar cinci-sase sute puduri si facea 100-120 pudu, si eu, atunci eu aveam de unde rupe 100-120 puduri pentru impuneri si pentru ca sa ma întrec. Dar acum cum sa ma întrec eu? Care o fost 120 pudu, amu i 30 de lei, care 100 – 90 (îndoitura – sarjoaca) amu-i 18. Da impunerile îs tot alea. Fabricile, materiile, aistea o fost atunci, presupunem o fost 40 de lei, amu i 35 lei. O dat înapoi cu cinci lei. Apoi cum sa traiasca atunci taranul?

La pud o dat cu 80 înapoi, iar la materiuri o dat cu cinci înapoi.

O pareche de boi vindea taranul atunsi cu 18-20 de mii, iar amu cu noua-opt mii. Cat o dat înapoi?

De atata n-are chip amu taranul nostru sa traiasca viata fericita, nici nu-i mai vine lui sa faca un costum de haine, nici sa faca altceva, ca n-are pe se.

Mai doamne, doamne, asa-i. Îti spun ca amu viata taranului îi trista tare de-amu."

(De ce asta?)

"Asta nu stiu."

(De unde o fi venind nevoia asta?)

"Eu cam stiu. As cam pricepe o leaca. Fiindca-s multe impozite acu si-s toate din schinarea taranului. Îti spun multe cu aiasta. Daca omu are, punem, doua hectare, 300 de lei cum i calitatea de aseea i-o mai aninat [adaugat] de doua hectare 40 de lei de nu-s-se, i-o mai aninat de Camera Agricola vro 20 de lei. Ei ce iese pe doua hectare? Asa-i ca nu-ti închipui. Daca-s vremurile ca acu si-i calitatea doua, scoate ca la 100 si el poate are trei-patru copii. se le trebuie la cei trei-patru copii si el, cu totii, în curgerea unui an? Ca le trebuie cate o haina, cate o caciula, cate o pereche de încaltaminte, si trebuie sa mance si ei si sa plateasca si cei vro 500 de lei. Daca-i 18 lei pudu, mai ca le vinde pe acelea si gospodaria ceea are si ea rashod (cheltuiala). Apa cum poate sa traiasca el ma rog?"

(Dumneata cat pamant ai?)

"Doua hectare. Anul trecut ni-o adus 65 puduri de grau, pamantu nu-i tot de cultivat, o bucatica de padure, o bucatica de vie. Suntem patru baieti si o fata mai are cu aiasta mama." (Din mostenire nu mai ia decat doua firte-trei.)

(Într-un an cat castigi?)

"Grau îl stiu va sa zica îl cantaresc la masina, porumbu ca sa-l stiu îl pun, o vorba, într-un sasiac. N-ai rand. Daca nu-i mai învarti aminterea, piei. Ei stii omu se mai învarteste: mai gandeste, creste o vita, o ce e, un porc, si cu asta mai luneca." (Ion Porcescu, 28 ani, mazil, casa 187; cules de A.G., 14.7.1931)

(72) De prin august o întors în sat Agafia Grosu (25 ani, mazilita, casa 115), care a terminat o scoala de modiste la Chisinau. Va ramane în sat.

Vladimir Vascan spune despre ea ca o sa faca costumuri mai spiciale. (A.G., f.d.)

(73) Întrebandu-ne asupra vietii din Bucuresti si din Romania si vorbind despre portul de acolo:

"Asa-i portu, moada.

La Dumneavoastra e frumos portu." (Dumitru D. Porcescu, 37 ani, casa 186; cules de A.G., 11.7.1931)

(74) Moda. Vorba despre moda, odata la o serbare regele Ferdinand ar fi spus:

"Cand regina mea n-o pot întelege din femeile voastre, cum va merge voua rau? Daca faceti lux". (I. st. Sclifos; cules de A.G., 25.9.1931)

G. tesut, vopsit

(75) Vapsitul cu buruieni. "Noi n-am apucat, mama spunea ca buneaua ei ise le spuné, ca boiau cu buruiene. (Fedora Ciocarlan, 45 ani, taranca, casa 259; cules de A.G., 22.9.1931)

(76) Înainte lucrau femeile fara izvoade. Veneau atunci cucoane de vorbeau si întrebau cum l-au tesut – "iac-asa, dupa fire" – si le spuneau cucoanele ca este izvod pe hartie, si le pofteau cucoanele sa li-l dea si cucoana îsi gatea lanile si lua tesatoare care stia tese, cinci sau sase, si-si bateau capul sa numere fire cate-o saptamana. Ele învatau si pe altele, si era mare pret într-ansele, si ieseau chiar dintre ele si cucoane, ca primiau bani multi si cumparau pamant si vite.

La cele care stiau tese veneau femei sarace si plateau ca sa învete fetele lor sa castige si ele. (Anica Manoil, 43 ani, nu stie carte nici ruseste; cules de L. Constante, f.d.)

(77) Presiunea opiniei publice satesti. Cele mai frumoase laicere sunt cu dame (Maria Boian, 15 ani; cules de L. Constante, f.d.)

(78) Gust. Fetei sale Varvara, 17 ani, nu-i plac covoarele mamei. Hotaraste pe care sa i le lase (vezi fisa nr. [neindicat, S.G.]). Prefera acelea modificate – cu cerbi si dame. Dar pentru ca n-are încotro, le accepta. (Maria Catar, 46 ani. Nu stie carte, croitoreasa; cules de M. Focsa, f.d.)

(79) Aprecierea frumosului. Covoarele, ei cu dame îi place mai mult, ca e mai nou, mai curat. (Varvara Cr. Porcescu, 36 ani, nascuta Boian; dvoreanca din nastere, mazila dupa barbat; cules de M. Focsa, f.d.)

(80) S-au gasit la Olea Rosca doua izvoade cumparate la Vlad acum un an cu 50 lei:

1. Un buchet de trandafiri în culori pe hartie mil[imetrica].

2. Doi caini în culori pe hartie milimetrica.

Nu le naimeste [închiriaza] ca sa nu le strice femeile. (Olea Ion Rosca, 40 ani, analf.; cules de L. Constante, f.d.)

(81) Izvoade. O lucrat un laicer împreuna cu fata ei Anica acum un an. Izvodul a fost cumparat la Vlad cu 25 lei. Este un buchet de trandafiri pe hartie milimetrica.

Laicerul este ornamentat cu doua buchete din acestea – avand între ele un papagal al carui izvod a fost închiriat cu 100 lei de la femeia Arghira Dimitriu. A fost platit atat de scump pentru ca Arghirei îi era frica sa nu fie stricat si pentru ca izvoade cu papagali nu se mai fac. (Olea Ion Rosca, 40 ani, analf.; cules de L. Constante, f.d.)

*

Am distins, în cadrul fiselor de "Limba" (etichetate astfel, de fiecare data, de catre culegator) între:

(a) fise care reprezinta instantanee verbale, rostiri spontare ale unor cornoveni care nu erau în mod necesar informatori vizati de culegator si care priveau, de cele mai multe ori, aspecte (fapte) pe care culegatorul nu le avea în vedere în cercetarea sa. Fisele acestea ilustreaza: elemente ale mentalitatii locale (cum ar fi valorizarea sociabilitatii si, în cadrul acesteia, îndeosebi a vorbitului; valorizarea pragmatismului alert al celor care nu ignora sansele care li se ofera în viata; întelegerea celuilalt si a motivatiilor lui, chiar cand acesta pare a actiona împotriva noastra, vezi fisele 1-3); realizarea locala a unor acte locutionare de referire si predicatie prin cuvinte sau expresii caracteristice, cum ar fi gramatis, hatru, braie, batacuri, magade, aschie de maliga, a se risipi (cf. fisele. 4-10); si, în sfarsit, acte ludice, produse "din saninu mieu", cum spune un informator de 14 ani, în care enuntul e "expandat" prin rime care reiau fonic un cuvant socotit important (minte/?linte, nuieli/?chieli, vezi fisele 11-12);

(b) fise care reproduc formule ritualizate ale unor acte ilocutionare comportative (engl. behabitive). Este vorba de formule rostite în timpul petrecerilor de cel care bea sau închina, corespunzand în mediul rural toastului sau unei parodii de toast adresat paharului si reciprocat de acesta fisele 13, 14); de formule de îmbiat musafirii (poftim domnisoara P., poftim madam P,) în fisa 15; de aforisme, ghicitori sau definitii (în fisele 20, 21, respectiv 18); de formule rituale adresate ciorii de catre copiii carora le-a cazut un dinte de lapte (fisa 22); de formule de mustrare a vacilor cand nu pasc linistit (fisa 23). Am cuprins în acest subcapitol si formule locutionare ritualizate manifestand placerea de a-si manifesta competenta fonica prin aducerea în rima de care vorbeam mai sus în cadrul unor enunturi ludice (ca doi/di noi/papsoi sau paie/balaie în fisele 16 si 17). Diferenta dintre acestea din urma si cele cuprinse sub (a) rezida doar în faptul ca primele par a fi creatii personale în timp ce formulele de care vorbim aici par a se bucura de o circulatie larga în sat (exprimata, în vorbirea metalingvistica a informatorilor, prin opozitia din saninu mieu/joc de cuvinte). În sfarsit, tot la nivel, locutionar am inclus si actualizarea unei comparatii devenite cliseu (ca chisalita cu mojdeiu în fisa 19);

(c) fise care prezinta cuvinte la moda (domnisoare de onoare, domnisoare, madam, mersi) si modul în care acestea au patruns în realizarea ritualizata a actelor locutionare de adresare (fisele 24 si 25) sau a unor acte ilocutionare comportative, cum ar fi actul de a îmbia un musafir (pe care l-am discutat sub (b) mai sus), actele ilocutionare de încheiere a conversatiei (mersî de vorba, cf. fisa 26), reactia la un act de salut (îmi dai buna dimineata, îti dau mersi, fisa 26). Tot în fisa 26, informatorul califica drept pragmatic neologica formula Adem nitel în distractie fata de mai vechiul si aparent "demodatul" Hadem în plimbare o leaca, faptul fiind de natura sa sublinieze intensitatea cu care se pune, pentru vorbitorii dornici de "distinctie" verbala problema înnoirii permanente a modului lor de a vorbi;

(d) fise marcand: perceptia de catre vorbitori a plurilingvismului cornovean, care alatura sau opune vorbitul romaneste, moldoveneste sau "pi rusaie"; atitudinea fata de cele trei coduri (romana are cuvinte mai adanci, se pronunta mai ascutit si mai iute; graiul moldovenesc e mai lat, latai, mai drept); convingerea ca, vorbitul "pi rusaie", nemaicorespunzand momentului, a fost abandonat (fisele 27, 28), care contrasteaza cu pasaje vorbite atestandu-i prezenta nu numai la generatia varstnica, ci si la tineri si adulti (cf. fisele 32-39); precizarea, de catre informatori, a cailor pe care se produce deprinderea cuvintelor si a vorbirii "noi", prin confruntarea vigilent defensiva cu discursul oficial al legilor sau dispozitiilor communicate local (Sunt ordine cum trebuie sa vorbeasca norodul, fisa 28), al instructiei militare în Romania (fisele 27, 28); glosarea permanenta, uneori hiper-glosarea cuvintelor moldovenesti, "pi rusaie" sau romanesti si punerea ei în legatura cu opozitii extra-lingvistice centrale de tipul vechi/nou, demodat/la moda (fisele 29-32).

Nu am subclasificat fisele din capitolele B-G. Ele tind sa cuprinda prioritar fragmente de conversatii în care informatorul raspunde unor întrebari ale culegatorului. Am marcat însa prin cursive si în cadrul lor cuvintele (acceptiile, sau expresiile) specific locale iar cititorii vor putea aplica relativ usor unora dintre fise distinctiile (a-d) prezentate mai sus.

Ni s-a parut util sa alaturam fiselor de "limba" grupurile de fise B-G întrucat discursul privitor la trecutul satului (B. Trecutul satului, C. Obiceiuri si D. Credinte) si discursul privitor la moda vestimentara sau de decoratie interioara (F. Port; G. tesut, vopsit) ne apar ca fiind în multe privinte izomorfe cu discursul despre limba (sau cu optiunile lingvistice spontane ori ritualizate) ale cornovenilor. Discursul modei pare în fapt a domina si influenta la Cornova atat discursul istoric cat si pe cel lingvistic. Trecutul este aproape unanim considerat a fi "inferior" prezentului imediat al modei (la nivelul cunostintelor tehnice, al agentilor specializati, al credintelor religioase sau stiintifice -, al modului de a se îmbraca, dar si al cuvintelor "care se poarta"). Ca si "modelele", cuvintele romanesti, moldovenesti sau "pi rusaie" alterneaza ciclic si arbitrar, preferinta pentru unele sau altele depinzand de moment si de porunca de la stapanire, iar nu de consideratii identitare, de fidelitatea fata de semnele stravechi ale grupului etc.

Formulele noi de adresare, de salut, de îmbiere a musafirilor, preocuparea de a le deprinde repede si bine, convingerea ca, mai mult decat altii, au deprins "vorba noua romaneasca" sunt, la fel cu îmbracamintea la moada (modificata, dupa model) sau cu izvoadele noi (cu dame, caini colorati sau papagali) semne de distinctie culturala care tind sa se substituie vechilor forme de stratificare sociala ale Cornovei (cu taranii, mazilii si dvorenii ei, din ce în ce mai amestecatI în anii ?30).

Atitudinea aceasta de detasare pragmatica iconoclasta fata de trecutul îndepartat sau recent este numai una dintre dezvoltarile posibile într-o comunitate care a fost expusa la limbi oficiale diferite. Cercetarile pe care le-am efectuat între anii 1970-1980 în Breb-Maramures sugereaza ca în acest sat – pe atunci înca pronuntat traditional – prezenta limbii maghiare oficiale în memoria lingvistica a vorbitorilor a accentuat îndeosebi tendinta ludica a relativismului lingvistic, placerea de a produce lanturi de sinonime profitand de posibilitatea de a glosa la nesfarsit cuvintele vechi romanesti prin împrumuturi maghiare sau neologisme ale limbii romane standard. Spre deosebire de Cornova anilor ?30, vorbitul brebenilor din anii ?70 nu era perceput ca putand conferi (sau afecta) prestigiul vorbitorilor (care era aci determinat de neamul, "zita" careia îi apartinea fiecare, iar nu de felul de a vorbi, de a se îmbraca sau de a gandi).

Un alt aspect pragmatic caracteristic cornovenilor este legat de valorizarea superlativa a vorbitului si a locvacitatii expansive. Cei care nu vorbesc sunt "salbatici", se comporta ca "în Siberia", nu se bucura de vorba (asa cum se bucura, toamna, de vin). Nu am întalnit în materialul cules aici echivalentul uneia dintre replicile curente ale brebenilor – I bugat, cu sensul de "ajunge, e destul, nu mai e nimic de adaugat" – unde vorbitorii par a valoriza mai degraba exprimarea parcimonioasa, sintetica sau chiar tacerea.

Observatii de acest fel sugereaza ca o comunitate lingvistica poate fi calificata pragmatic în raport cu o serie de parametri care raman de specificat. Printre ei se numara însa în mod clar opozitia între comunitatile uni- sau plurilingve; între comunitatile care valorizeaza locvacitatea si cele care valorizeaza mai degraba retinerea verbala; între comunitatile care valorizeaza trecutul lingvistic al grupului (si identitatea pe care acesta contribuie sa o defineasca) si cele care aspira la prezentul unor grupuri "supraordonate" (vazand în felul de a vorbi un mijloc de ascensiune sociala); între comunitatile ierarhizate strict (în care vorbirea trebuie sa reflecte raportul de forte dintre vorbitori), cele în care ierarhia e vaga (în care formulele de adresare, de salut si, în genere, "de politete" sunt mai suple) si cele care traverseaza o perioada de redefinire a ierarhiilor trecute (în care vorbitul "la moda" poate compensa o pozitie sociala inferioara). Prin compararea datelor pragmatice de care dispunem în cazul localitatilor cercetate pluridisciplinar (de preferinta de echipe) parametrii de care vorbim vor putea fi precizati.