La ora 6.00, R.3 D. primeste ordinul de reluare a atacului în vederea interceptarii si depasirii caii ferate Satmprel-Satu Mare, soseaua Doba-Satu Mare si localitatea Oar, situata chiar la frontiera româno-ungara. Apoi, aveam sa patrundem pe teritoriul ungar.

Dupa o ora de pregatire de artilerie, atacul este reluat mai impetuos ca oricare altul. Desi inamicul a raspuns în aceeasi nota, R.3 D. cucereste obiectiv dupa obiectiv.

La ora 12, soseaua Doba-Satu Mare este interceptata si depasita; astfel a fost taiata comunicatia inamicului cu Careii Mari. La ora 14 a fost ocupat si ultimul obiectiv de pe teritoriul român, localitatea Oar, dupa care R.3.D. depasind frontiera, patrunde în oraselul Czenger de pe teritoriul ungar, eliberând astfel prima localitate din tara vecina.

Prin ordinul de zi nr. 428/1944 al Armatei a 4-a române, cele trei regimente de infanterie: 2.D. Vâlcea, 3.D. Olt si 19 inf. Caracal si Reg. 21 artilerie, componente ale Diviziei 11 infanterie, sunt citate în mod elogios.

La pierderile suferite de R.3.D. în primele doua etape: cea de acoperire a fruntariilor si asigurarea regruparii fortelor în Transilvania si cea de destramare a rezistentelor germano-ungare de pe Mures si Aries se mai adauga si sacrificiile etapei de urmarire si aruncarea acestora peste hotarele tarii, cu înca 14 ofiteri, 14 subofiteri si 584 ostasi morti, raniti si disparuti, iar totalul pierderilor R.3.D. se ridica la 30 de ofiteri, 22 de subofiteri si 996 ostasi, ceea ce reprezinta 1/3 din efectivul de mobilizare al regimentului.

Pentru aportul meu la aceste actiuni ale R.3.D. am fost decorat cu Ordinul ?Coroana României" cu spade si panglica de Virtute Militara, clasa V, în grad de cavaler.

Prin aceasta ultima actiune desfasurata de R.3.D. pe teritoriul patriei ? în colaborare cu celelalte regimente componente ale Diviziei 11 infanterie: R.2.D. Vâlcea, R.19 inf. Caracal si R.21 artilerie ?, care a reprezentat o contributie importanta la încercuirea fortelor inamice din zona Satu Mare, s-au încheiat luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord. Urmarirea inamicului a continuat în pusta ungara. R.3.D. elibereaza în dimineata zilei de 26 octombrie localitatea Porcsalma, iar la ora 10 este în fata localitatii Szatmar Okeorito, unde plutonul din vârful avangarzii este întâmpinat cu focuri de arma de pe liziera localitatii, apoi si cu proiectile de aruncatoare de grenade si de artilerie. Oprit într-o pozitie favorabila, Batalionul II/3.D. aflat în avangarda R.3.D. fixeaza rezistenta inamica, identificând cu precizie locul armelor automate si al aruncatoarelor de grenade.

Se cere sprijinul bateriei de artilerie afectata R.3.D. care le neutraliuzeaza. In timpul acestei actiuni, Batalionul I/3.D. executa o manevra pe la nord-est si inamicul cedeaza localitatea, retragându-se.

La 27 octombrie, regimentul continua urmarirea si elibereaza localitatea Mate Szalka de unde, întarit cu Grupul 11 cercetare si cu o baterie de tunuri, trece în avangarda Diviziei 11 inf. Apoi, continua urmarirea inamicului în retragere pe directia Nagy Dobos.

A doua zi (28 oct.), depasind localitatea Nagy Dobos, R.3.D. traverseaza canalul Crasna pe ruinele podului dintre localitatile Olska si Vitka si înlocuieste R.1 Calarasi, care se afla în înclestare cu fortele inamice la nord de Vitka. Aici este depasit de R.2.D. care trece în avangarda Diviziei; R.3.D. primeste misiunea de a fi flancgarda mobila a flancului drept al Frontului 2 Ucrainean si legatura tactica cu Frontul 4 Ucrainean.

In ziua de 30 octombrie R.3.D. a intrat în localitatea Kis Varda. Aici a beneficiat de câteva zile de refacere.

Armata 4 Româna atinsese râul Tisa, pe care se instalase în dispozitiv de aparare. Desigur, cu intentii de fortare a acestui important curs de apa. Divizia 1 cavalerie actiona la Kaniar, Divizia 21 inf. la Dombrad, Divizia 8 cavalerie la Karad si Divizia 18 inf. la Vekzello.

La 5 noiembrie, s-a primit ordinul de mars. Am pornit din Kis Varda, directia Nyreghihaza, circa 70 km, urmând traseul: Kis Varda-Patroha-Gugeni-Demecser-Kemecze-Nyreghihaza si în continuare spre localitatea Tisza Lok, înca 20 km. In aceasta localitate, situata la est de Tisa, s-a regrupat toata Divizia 11 infanterie, în vederea fortarii si trecerii râului Tisa, la N.V. La 7 noiembrie, manevra de regrupare era terminata. S-au facut recunoasteri ale punctelor de trecere, precum si rechizitionari de butoaie si scândura pentru improvizarea portitelor de trecere a marelui curs de apa.

In dimineata zilei de 8 noiembrie 1944, ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, înainte de ivirea zorilor, R.3.D. începe trecerea Tisei. La nord-vest de Tisa, plaja de debarcare se afla între localitatile Csobay si Tisa Tardos. Intreaga actiune s-a desfasurat sub un puternic fos al artileriei inamice. Multe din portitele improvizate din butoaie, pe care s-au batut în cuie scânduri, au fost lovite si scufundate. Nenumarati ostasi au pierit în apele învolburate. Plaja de debarcare era flancata de foc mitraliera si batuta de aruncatoare de mine.

Primul pluton care se avânta în trecerea apei a fost cel comandat de sergentul major T.R. Cioanca Mihai. Era 8 noiembrie... ziua lui onomastica!

Intre primele componente ale R.3.D., care au traversat marele curs de apa, a fost si statul major al acestui regiment, din care faceam parte. Ajungând cu portita pe plaja de debarcare, la câteva minute dupa cei ce se avântasera primii în aceasta periculoasa actiune, am vazut, îndurerat, cel dintâi cadavru întins pe plaja de debarcare: Sergentul major T.R. Cioanca Mihai.

Cel care, unde aparea, descretea fruntile si vitaliza energiile.

Cel care fredona cu foc si pasiune Treceti Batalioane române Carpatii, Graiul Neamului. La arme...

Cioanca Mihai nu mai era decât un imens gol lasat în sufletele noastre, pe care nu l-a mai putut umple nimeni!...

Incet, încet, tot regimentul a intrat în capul de pod care reprezenta un sector de cerc, cu un arc a carui lungime nu depasea 1 500 m si o adâncime de circa 120 m. Postul de comanda al R.3.D. era instalator chiar în malul râului.

R.3.D. se afla între doi dusmani la fel de neînduratori: în fata, linia de rezistenta inamica, puternic organizata, iar în spate puhoiul de apa de circa 1 000 m lungime, a carui adâncime depasea 2 metri. Proiectilele artileriei inamice, care cadeau în râu, ridicau trombe uriase. Suprafata apei se albea cu pestele (cega) distrus. Dintre cei doi, cel mai de temut era apa Tisei, ce ne impunea un sens unic: ?Doar înainte!".

Insa mai întâi trebuia strapunsa rezistenta inamicului.

A doua zi, 9 noiembrie, intra în capul de pod si R.2.D. Vâlcea si R.19 inf. Caracal. Se dau atacuri peste atacuri, dar inamicul rezista.

Generalul Edgar Radulescu, comandantul Diviziei 11 Infanterie, este în legatura telefonica permanenta cu comandantii celor 3 regimente aflate în capul de pod creat. Cere sa fie pus în legatura directa cu capitanul de rezerva Iosif Ion, comandantul Companiei 1/R.3.D., caruia îi aminteste de manevrele lui din celalalt cap de pod de la Oarba de Mures si nu-i ordona, îl implora sa încerce si aici ceva asemanator.

In ziua de 11 noiembrie, R.19 Infanterie urma sa atace în directia mTisza Tardos, iar R.3.D. în colaborare cu Divizia 3 Infanterie, care a înlocuit R.2.D., trecut în rezerva Diviziei 11 infanterie, trebuia sa atace pe directia Kegyes Hall cota 109 ? Wess Tania.

Spre surpriza noastra, inamicul ne-o ia înainte. Pâna sa se lumineze, dezlantuie un atac foarte puternic spre Tisza Tardos, amenintând flancul drept al R.3.D. Dar cine manevreaza risca sa fie manevrat. Inamicul, amenintând dreapta R.3.D., unde se afla Batalionul II/3.D., a fost contraatacat de Batalionul I/3.D., unde comandantul Companiei I/3.D. era capitanul Iosif Ion. Contraatacul s-a produs în flancul drept al inamicului, lasat descoperit. Au urmat retragerea si pierderea terenului de pe care pornise la atac. Batalionul I/3.D. a ajsuns, cu compania a doua, pâna la liziera localitatii Csobay, apropiindu-se la 200 m de cota 109. Actiunea Batalionului I/3.D. a ajutat mult actiunea R.19 inf., care a atins liziera localitatii Tisza Tardos.

Ziua de 12 noiembrie a fost una din cele mai grele din cele 5 petrecute în capul de pod ocupat la N.V. de Tisza Lok. Inamicul a dezlantuit atac dupa atac, folosind si tancuri.

Dorobantii au facut adevarate fapte eroice. Dar, în conditiile atacului inamic cu blindate, hotarâtoare au fost faptele artileristilor Companiei 11 anticar comandata de locotenentul Scurtu ? companie trimisa de Divizia 11 infanterie în sprijinul R.3.D.

Dupa 8 ore de lupte, Compania 1/3.D, de sub comanda capitanului de rezerva Iosif Ion, printr-un atac impetuos, a rasturnat rezistenta inamica organizata pe cota 109, unde s-a instalat. S-a distins îndeosebi plutonul comandat de sublocotenentul de rezerva Sabau Augustin.

In dimineata zilei de 15 noiembrie, R.3.D. rastoarna rezistenta inamica organizata pe Kegyes Hall cota 109 si înainteaza spre N.V., pâna în apropierea soselei ce leaga localitatile Kys Tokay si Serencz de la poalele masivului Tokay cu cota 516, care domina toata pusta. Având la stânga Bat. I/3.D., aceasta subunitate îsi înceteaza marsul abia seara, la N.V. de masiv, în fata localitatii Tarkzul. Batalionul II/3.D., în dreapta dispozitivului regimentului, la vest de masiv, este oprit din mars în pusta, înainte de a atinge soseaua Kys Tokay-Senencz. La dreapta acestui batalion, R.2.D. aflat în flancul drept al Diviziei 11, în extrema sa dreapta pe râul Tisa, este si el oprit de inamic în fata localitatii Kys Tokay.

Intre 16-19 noiembrie, au avut loc atacuri si contraatacuri de importanta minora, fara a fi modificat aliniamentul atins la 15 noiembrie.

In dimineasa zilei de 20 noiembrie nu se primise nici un ordin de operatii. Era o zi calma, care ne-a permis momente de relaxare. Ne aflam în adapostul comandantului R.3.D., lt. colonel Neacsu Constantin, toti sefii de birou ai statului major, unde am încins o partida de 66, cu licitatie, când se prezinta agentul de legatura al Bat. I/3.D., care raporteaza ca localitatea Tarkzal, situata la Nordul masivului Tokay, a fost ocupata de catre Compania I/R.3.D., comandata de capitanul Iosif Ion. Nu ne venea sa credem ca ceea ce nu reusisem timp de patru zile, cu pregatire de artilerie, a reusit manevrierul capitan prin surprindere.

In urma acestei victorii, maiorul Afrim Gheorghe, comandantul Batalionului I/3.D., a împins si restul Batalionului catre N.E., interceptând si depasind soseaua Kys Tokay-Senencz. A fost astfel posibila patrunderea în localitatea Tarcazal, interceptarea soselei Kys Tokay-Tokay-Bodrog Keresztur, de pe Valea Tisei si amenintarea cu încercuirea a fortelor inamice ce aparau defileul dintre masivul Tokay cu cota 516 si râul Tisa, unde se aflau localitatile Kys Tokay si Tokay, din zona de operatii a R.2.D. Vâlcea. Aflat în aceasta situatie, inamicul se retrage, parasind fara lupte localitatile Kys Tokay si Tokay din zona operativa a R.2.D., în care acest regiment patrunde fara lupte.

R.19 inf., de la flancul stâng al Diviziei, profita de cucerirea localitatii Torczal de R.3.D. si-si împinge si el dispozitivul spre N.E., instalându-se pe cursul inferior al râului Bodrog, un afluent al Tisei. Este ocupata localitatea Bodrog Keresztur, în spatele fortelor inamice, care opuneau o rezistenta dârza Diviziei 18 inf. româna, ce fortase Tisa la Vencsello, cu o zi înainte. Divizia 18 inf. ocupa astfel localitatea Kenezlo si se îndreapta spre Viss. In aceasta zi trece Tisa, pe la Tisza Lok, si Divizia 6 inf. româna. Intregul Corp 6 Armata Român, deci, având în componenta (în ordinea trecerii la vest de Tisa). diviziile: 11, 3, 9 si 6 infanterie, se afla la vest de Tisa, gata pentru declansarea ofensivei de pe râul Hernard, în vederea întoarcerii rezistentei organizate de inamic pe muntii Hegyalya, din fata Corpului 2 Armata Româna, compus din diviziile: 1 si 8-a Cavalerie si 18 Infanterie.

In aceasta manevra de mare amploare, rod al colaborarii tuturor acelora care au participat la ea, de la ostas la general si de la Grupa de lupta la Armata, sunt evidente trei momente cheie, care au deschis lacatul rezistentei inamice.

1. Fortarea Tisei, la 8 noiembrie 1944 de catre R.3.D. si crearea Capului de pod în zona Tisza-Loke-Csobay.

2. Cucerirea fortaretei Kegyes Hall, cota 109, la 15 noiembrie, a carei cheie a fost faurita de capitanul de rezerva Iosif Ion, comandantul Comp. L/3.D.