Prof. univ. dr. Sorin Sonea

Acum 60 de ani, în luna octombrie 1946, un avion francez, fost bombardier, ce venise să alimenteze Ambasada Franței de la București, părăsea România cu 12 persoane la bord. Între acestea se aflau și doctorul Sorin Sonea cu soția, Rodica Vlad. Era un zbor care, într-o vreme normală, n-ar fi trebuit să aibă nici o semnificație. În 1946, însă, când comuniștii sprijiniți de tancurile sovietice acaparau puterea în România, un drum spre lumea liberă avea importanța unui destin. Și intradevăr, tânărul doctor, părăsind țara, se îndrepta către un viitor, atunci, nebănuit.

Sorin Sonea s-a născut la Cluj, în 14 martie 1920. Este descendent dintr-o familie de grăniceri, țărani liberi, din zona Bistrița ? Năsăud. Bunicul său făcuse liceul și teologia la Blaj și a fost protopop în comuna Răteag, de lângă orașul Dej. Iar tatăl, absolvent al Academiei Comerciale, făcând carieră în comerț, a fost obligat să domicilieze în mai multe localități din țară. Tatăl doamnei Rodica Vlad este originar din Poiana Sibiului, iar mama, din Vârșeț, Banatul sârbesc.

Destinul doctorului Sorin Sonea, ce făcea parte dintre cele 12 persoane selectate de Ambasada Franței, spre a fi scoase din țară, se țesuse încă din perioada interbelică, când era elev la liceul din Cluj.

După Primul Război Mondial, Franța, conform unei înțelegeri cu statul român, a trimis profesori care să predea limba franceză în liceele nou înființate și în special în Transilvania, unde mai înainte limbile străine învățate erau maghiara și germana. Pentru a stimula interesul tinerilor români pentru cultura francofonă și pentru a edifica în timp relații de amiciție durabile cu România, absolvenților de liceu străluciți li se acorda o bursă pentru doi ani de studii în Franța. Selecția acestora se făcea înainte de bacalaureat, între elevii profesorilor francezi prin susținerea unui test de limbă după subiecte trimise din Paris, ce se deschideau la o anumită dată și oră în toată țara. Lucrările respective erau apoi trimise pentru corectare în Franța. Participanții ce primeau cele mai înalte note erau anunțați de statul francez de primirea acestei burse.

Elevul Sorin Sonea câștigase o asemenea bursă în 1938, chiar înainte de începerea războiului. Evenimentele internaționale ce s-au precipitat într-un ritm alert după această dată l-au obligat să-și amâne plecarea până după încheierea ostilităților. Între timp, a urmat Facultatea de Medicină; primii doi ani, 1938-1940, la Cluj și apoi, după refugiu, la București.

La terminarea facultății, în 1944, a fost încorporat în armată ca medic. A făcut campania 1944 ? 1945, din apus, până la Brno, în Cehoslovacia, cu Regimentul 10 în cadrul Batalionului 1 infanterie.

La terminarea războiului întregul batalion a trecut printr-un regim de reeducare comunistă. Timp de o lună, ofițeri sovietici moldoveni din Transnistria și unii ofițeri din Regimentul Tudor Vladimirescu, ajunși aici fără să fi intrat în luptă, le țineau lecții de marxism-leninism, acțiune ce urma să fie impusă întregului popor român.

Edificat asupra viitorului României, după ce a fost lăsat la vatră s-a căsătorit și imediat a contactat Ambasada Franței, amintindu-le de bursa câștigată în 1938. În urma demersurilor întreprinse de Ambasada Franceză, a obținut viza de ieșire din țară atât pentru dânsul cât și pentru soție.

Ajunși în Franța, urmează doi ani de studii de perfecționare în medicină cu stagii în spitalele franceze și în laboratoarele de microbiologie medicală ale Institutului Pasteur. În anul 1949 obține o diplomă de medic igienist și o diplomă de medic asistent (etranger) de la Facultatea de Medicină din Paris. Ultima diplomă permitea de obicei să devină medic asistent în spitalele din Franța sau asistent universitar în facultățile de medicină din România.

În martie 1947, după ce alegerile trucate din noiembrie 1946 fuseseră recunoscute de țările occidentale, Ministerul de Externe al României a somat pe toți studenții români ce studiau în țările capitaliste să se întoarcă acasă în timp de trei săptămâni, amenințând nesupușii cu retragerea cetățeniei. Ordinul de repatriere însoțit cu amenințarea de pierdere a cetățeniei a fost adus și la cunoștința guvernului francez.

Doctorul Sorin Sonea s-a aflat printre cei care au refuzat să se supună dispoziției guvernului comunist român.

Toți cei rămași în Franța s-au trezit peste noapte fără statut juridic și, implicit, săvârșind o infracțiune la legile imigrației. Reprezentanții guvernului francez, fiind la curent cu mașinațiile comuniștilor, au convocat simultan pe toți studenții români afectați de decizie. După o jumătate de oră de așteptare, li s-a comunicat că în tot acest timp au fost în stare de arest și că acum guvernul francez îi va pune în legalitate, emițându-le acte de refugiați.

În timpul studiilor, tânărul doctor Sorin Sonea a fost ales președinte al Asociației Studenților Români din Franța. În această funcție l-a cunoscut pe tânărul doctorand Petre Popescu, ce era secretarul asociației. Cei doi lideri ai studenților români, în timpul acțiunilor de ajutorare, au legat o puternică prietenie care va dura întreaga lor viață.

În acele timpuri critice pentru cetățenii țărilor europene, Asociația Studenților Români din Franța s-a sprijinit pe solidaritatea manifestată de românii rezidenți sau refugiați și pe atitudinea binevoitoare a guvernului francez. Acțiunile asociației s-au îndreptat, pe de o parte, la incitarea studenților ajunși în Franța de a-și continua studiile și, pe de altă parte, la ajutorarea celor lipsiți de resurse materiale pe durata acestora.

Asociația Studenților Români condusă de Sorin Sonea și Petre Popescu a fost singura organizație studențească străină care a reușit să își constituie un fond propriu de burse destinate a-i ajuta pe cei ce-și începeau studiile până la primirea unei burse oficiale din partea guvernului francez.

Fondul de burse era finanțat din donațiile unor români din Franța și din ajutoarele provenite din țările occidentale pentru organizațiile răsăritene în exil. Un ajutor deosebit l-au primit de la generalul Rădescu ce reușise să evadeze din România și conducea Consiliul Național Român cu sediul în Franța.

Un alt mare român implicat în ajutorarea studenților refugiați a fost Neagu Djuvara, fost consul român înainte de 1946. Cunoscător al instituțiilor franceze, el sfătuia și chiar dechidea ușile pentru rezolvarea diferitelor probleme ivite în calea celor ce doreau să studieze.

Asociația studențească condusă de dr. Sorin Sonea a colaborat la deschiderea unei ?Case române? la Biserica Greco-catolică din Paris, unde erau cazați studenții lipsiți de mijloace materiale și a facilitat primirea burselor franceze pentru studenții care frecventau cursurile. Bursele ?Asociației studenților români? erau folosite la demararea studiilor și erau transmise noilor înscriși la studii după obținerea burselor franceze.

II

Până în 1950, legea canadiană nu permitea decât imigrarea cetățenilor britanici, iar din alte țări numai pentru servitori, muncitorii agricoli și mineri. Ceilalți nu puteau fi admiși decât cu vize de lucru anuale cu drept de prelungire. În mod excepțional puteau profita de aceste contracte doar specialiștii și profesorii. Dr. Sorin Sonea beneficiază de această oportunitate prin intermediul Consulatului canadian din Franța. În 19 mai 1950 debarcă la Quebec, inițial cu viză de vizitator de un an, cu drept de lucru și reînoire. Spre șansa lui, legea canadiană s-a modificat chiar când era pe vapor, permițând imigrarea europenilor de toate categoriile.

În Canada, imigranții au găsit o societate deschisă și în curs de transformare. Marea criză economică din 1929, ce o afectase în mod deosebit, trecuse de mult. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, industria grea canadiană, solicitată de operațiile militare din Europa, a fost constrânsă să se dezvolte și să se adapteze industriei de război. După terminarea ostilităților, Canada, beneficiind de o puternică infrastructură industrială și de toate bogățiile naturale necesare, a cunoscut o dezvoltare și modernizare rapidă și eficientă.

Dr. Sorin Sonea a fost recrutat de la Paris de dr. Armand Frappier, atunci directorul Departamentului de microbiologie și imunologie la universitatea din Montreal, care era în căutarea unui specialist pentru învățământul microbiologiei medicale. În anii aceia, microbiologia medicală era o disciplină nouă, de avangardă. Pregătirea sa profesională excepțională făcută de-a lungul celor 10 ani de studii în medicină, va găsi aici un teren prielnic de afirmare.

La sosirea în Canada, în 1950, dr. Sorin Sonea a ocupat postul de profesor asistent la Departamentul de Microbiologie și Imunologie al Facultății de Medicină din cadrul Universității din Montreal. În anul 1955 a fost înaintat la gradul de profesor agregat, iar din anul 1960 a devenit profesor plin. În 1964 a fost înscăunat directorul Departamentului de Microbiologie, timp de 14 ani, urmându-i doctorului Armand Frappier.

De-a lungul întregii cariere de profesor, dr. Sorin Sonea s-a dedicat în paralel cercetării și n-a încetat să-și îndemne colegii să se angajeze pe această cale. El este autorul a patru cărți și autor sau coautor la 98 de lucrări publicate legate de studiul bacteriilor și bolilor infecțioase.

În colaborare cu dr. Pierre Couillard, directorul Departamentului de Biologie, a pus bazele activității academice în microbiologie, înființând Bacalaureatul secundar în microbiologie, o specialitate care a fost îmbrățișată de cei mai mulți candidați la master și/sau doctorat în cadrul Universității de Montreal.

În momentul când și-a început activitatea, lumea becteriologică era descrisă ca o amestecătură anarhică de specii primitive. Prin cercetarea și prin teoriile pe care le-a enunțat în cei patruzeci de ani de studii, această lume este astăzi percepută ca un supraorganism planetar dotat cu o mare capacitate de comunicare și care controlează mediul de viață vegetal și animal. Pe planeta noastră există un mai mare număr de celule bacteriene decât toate celelalte celule vii, vegetale și animale, la un loc. De exemplu: o picătură de sânge uman numără sub zece mii de celule vii, pe când un gram de pământ fertil conține până la zece miliarde. Rezultatul acestei concepții s-a concretizat în elaborarea unei teorii coerente, unificatoare, asupra lumii bacteriene, bazată pe o solidaritate genetică și pe un ansamblu comun de ADN bacterian. Profesorul universitar dr. Sorin Sonea a demonstrat că bacteriile, contrar celorlalte ființe vii, au păstrat între ele de-a lungul celor trei miliarde de ani de evoluție, o foarte puternică solidaritate. Celulele lor s-au superspecializat progresiv încât fiecare categorie a devenit incompletă și interdependentă de celelalte. Și, în unele circumstanțe, pentru a supraviețui, pentru a-și regla problemele cu care sunt confruntate, fac apel la unele molecule de comunicație pe care le folosesc în comun, ca pe o bibliotecă, numite genomi, de unde își extrag genele utile pentru a rezista în cazul unor agresiuni, cum ar fi, de exemplu, antibioticele. Deci, nu există adevărate specii de bacterii, fiecare categorie fiind în relații de interdependență cu celelalte. Diferențele par, mai curând, ca fiind elemente specializate ale aceluiași organism planetar ce este capabil de funcții superioare, permițând asigurarea stabilității mediului înconjurător și menținerea vieții pe planeta noastră. Această strategie de viață, spune dr. Sorin Sonea, explică rapiditatea extraordinară cu care bacteriile, în numai doi ani, pot rezista la un antibiotic. În ?biblioteca? lor se păstrează toate genele de rezistență la diferitele substanțe cu care au fost în contact în decursul celor trei miliarde de ani de evoluție. În concluzie, evoluția bacteriilor nu se face în mod clasic darwinist ca la animale și la plante, unde fiecare schimbare genetică crează o nouă specie care numai ea este capabilă să transmită această schimbare generațiilor viitoare. În lumea bacteriană fiecare bacterie își poate extrage din lumea genomilor genele utile pentru a rezista la o agresiune.

Genomii sunt produși constant de diferite bacterii și înmulțirea poate fi stimulată în prezența unui agent ostil. Ei sunt diseminați în natură prin praf, vânt, apă, animale etc. În acest mod ei pot fi utilizați de alte bacterii; de exemplu, bacteriile din sol pot intra în contact cu bacteriile din intestinul uman sau animal și pot schimba sau transmite factorii genetici de rezistență (la sulfamide și antibiotice etc.).

Teoriile și ideile sale au revoluționat înțelegerea lumii bacteriene cu implicații în evoluția cercetărilor.

Pentru rezultatele sale deosebite în educația academică, în cercetarea teoretică și de laborator din domeniile microbiologiei și imunologiei și pentru teoriile sale avangardiste, dr. Sorin Sonea a ocupat cele mai înalte funcții în ierarhia universitară:

?       Iunie 1974, vice-președinte al comitetului de cercetare al Universității de Montreal,

?       Iunie 1976, director al Departamentului de Microbiologie, al patrulea mandat,

?       Iulie 1993, profesor emerit al Facultății de Medicină a Universității de Montreal,

?       Octombrie 1998, membru de onoare al Facultății de Medicină a Universității de Montreal.

Dr. Sorin Sonea a făcut parte din mai multe comitele ale Societății Canadiene de Microbiologie. Din 1975 este membru al Academiei Canadiene de Științe din cadrul ?Société Royale du Canada?.

Pentru publicațiile sale asupra bacteriilor patogene, pentru rolul său în dezvoltarea tehnicii de fluorescență în bacteriologia generală și medicală și pentru angajarea în cercetarea sistematică asupra rolului geneticii bacteriene în patogenecitatea bacteriilor, dr. Sorin Sonea a primit mai multe onoruri și premii:

?       În 1978, Premiul anual al Societății Canadiene de Microbiologie pentru contribuția excepțională la dezvoltarea acestei științe.

?       La 21 august 1989, i s-a acordat titlul de doctor honoris cauza la Université du Québec.

?       La 16 decembrie 1990 primește Diploma de Onoare a Societății Ateneul Român.

?       La 1 octombrie 1998 este ales membru de onoare al Facultății de Medicină a Universității de Montreal.

?       La 18 septembrie 2004, Primăria Montrealului îi acordă un ?Certificat d?honneur?.

Dr. Sorin Sonea rămâne pentru totdeauna unul din pionierii microbiologiei moderne.

III

Ajungând la Montreal, reînoadă vechea prietenie cu părintele Petre Popescu, începută în 1946. La 10 iunie 1951 este prezent la hirotonisirea părintelui Petre Popescu și la înscăunarea sa ca preot paroh al Bisericii ?Buna Vestire? din Montreal. În anii grei ai subversiunii comuniste a fost susținător și unul din consilierii acestei biserici. Trebuie reamintit că în acel timp, ambasadorii, înainte de plecarea în misiune, și demnitarii canadieni, înainte de a avea contacte cu guvernul comunist din România,  se consultau cu reprezentanții Bisericii ?Buna Vestire?.

După ieșirea la pensie, prof. dr. Sorin Sonea și-a dedicat timpul liber diferitelor activități comunitare:

?       Înainte de 1989, numărul refugiaților români fiind în continuă creștere, împreună cu preotul Petre Popescu și alții, inițiază pentru aceștia cursuri gratuite de învățarea limbilor franceză și engleză.

?       În timpul evenimentelor ce au dus la răsturnarea regimului comunist din România, la inițiativa câtorva personalități ale vieții politice din Quebec, participă la înființarea organizației de ajutorare a românilor ?Mouvement de Solidarité Québec ? Roumanie? al cărei președinte a fost din 1990, timp de zece ani. În această calitate obține suportul autorităților canadiene și al câtorva companii de transport, cu sprijinul cărora s-a trimis în România aparatură medicală modernă ce lipsea la acea vreme din spitalele românești. Cu colaborarea câtorva români deosebiți reușește să achiziționeze, să trimită, să asigure punerea în funcțiune a aparaturii medicale și să instruiască personalul românesc în utilizarea ei. Un rol important l-a avut domnul Alexandru Cetățeanu, specialist în acest domeniu.

?       Printr-o campanie susținută și prin intervenții la cel mai înalt nivel la companiile farmaceutice, reușește să trimită în România, pe adresa Ministerului Sănătății, un intreg container cu medicamente pentru spitalele românești în valuare de sute de mii de dolari.

?       După deschiderea granițelor românești și după ce numărul imigranților români a crescut vertiginos la Montreal, organizația M.S.Q-R, cu ajutorul Bisericii ?Buna Vestire?, a organizat an după an cursuri gratuite de limba engleză și, în unii ani, cursuri de limba franceză.

?       O altă realizare remarcabilă a prof. dr. Sorin Sonea a fost organizarea întâlnirilor persoanelor în vârstă la Biblioteca ?Mihai Eminescu? a Bisericii ?Buna Vestire?.

Și în prezent, domnul prof. dr. Sorin Sonea continuă să scrie articole științifice în domeniul căruia și-a consacrat întreaga energie a vieții. În același timp, se bucură de cei patru nepoței ai săi, moștenitori de la cei patru copii, trei fii și-o fiică. Pasiunea pentru medicină a fost preluată de fiul său, dr. Michael Sonea, dermatolog.

Profesorul univ. emerit dr. Sorin Sonea a dus și duce o viață modestă, fără să-și etaleze în nici o ocazie meritele excepționale, rod al inteligenței și muncii sale.