Basarabia. Lupta continuă

Rușii au utilizat, într-adevăr, în teritoriile ocupate un complex de  mijloace, inclusiv deplasările de populații, printr-o abilă politică a emigrărilor, producând un amestec etnic care să ducă, finalmente, la rusificare, sub masca creării unui „om nou” (homo sovieticus). Totodată, au produs o masivă sterilizare spirituală, prin „ruperea legăturilor organice cu tradițiile culturale autentic naționale”, recte cele românești. Am arătat în altă parte că efectele sterilizării spirituale s-au produs și în România și ele se văd în atitudinea belferească, disprețuitoare a unor „elite” față de tradițiile românești și chiar față de intelectualii români din Basarabia. Dar aceasta este o altă poveste.
Nu rămâne umbră de îndoială că moldovenismul de azi, opus românismului, este opera politicii de sovietizare a Basarabiei transformate într-o republică sovietică. Acum, când Uniunea Sovietică a dispărut, a devenit un anacronism și o rușine istorică să se mai vorbească de sovietizare (rusificare). De aceea, liderii actuali ai moldovenismului cred că acest cuvânt poate înlocui, în deplină „siguranță” față de propriul popor, vechiul concept de sovietizare. Cu o condiție primordială: ei nu mai recunosc nici o legătură între sovietizare și proaspătul fundamentalism moldovenesc, căci n-ar mai avea nici un soi de credibilitate în ochii poporului. Așa se explică de ce fac strădanii extraordinare de a convinge că, simultan, sunt „rupți” atît de România, cît și de Rusia, că Moldova nu mai vrea să fie nici provincie (românească), nici gubernie (rusească). Între România și Rusia s-ar plăsmui și apăra „independența” Republicii Moldova.  Doar că faptele contrazic „principiul”, căci prin aderarea la CSI „independența” se manifestă ca înverșunată românofobie, în raport cu patria-mamă, iar nu cu fostul imperiu refăcut în straie politice ceva mai voalate. Încît teama dlui Sergiu I. Chircă este pe deplin justificată: fundamentalismul moldovenesc este arma care servește fanatic „Imperiului din Răsărit și separatismului față de Neam și față de Țară, armă ce conduce la dispariția noastră fatală”. Dl Chircă observă corect că moldovenismul este „un fel de agent patogen politic care duce la îmbolnăvirea și la slăbirea forțelor neamului nostru și este inoculat în Basarabia de după 1945 de către organele sovietice de ocupație în persoana unor moldoveni rupți de la matcă și rusificați…” Autorul merge mai departe în timp: „Fundamentalismul moldovenesc a fost creat de  către Imperiul Rus pentru a fi folosit în interesele materiale de expansionism și de supunere a băștinașilor. Primii ocupanți ruși ai teritoriilor noastre au constatat, după 1812, că noi suntem de proveniență romană și facem parte din neamul românesc. Au descoperit însă și un fenomen original în concepția lor – populația băștinașă poate fi lesne rusificată”.   [pag. 125-126]