Exilul. Viaţa în fragmente

Românii au geniul statului de vorbă. Merg mult cu taxiul cînd sînt în Bucureşti; este ieftin, eficient şi instructiv. Nu există sociologi mai buni  ca taximetriştii români. În câteva minute te pun la curent cu starea de spirit colectivă. Sînt purtătorii Zeitgeist-ului. Într-o zi, după ce am spus „bună ziua”, taximetristul mi-a spus să fiu atentă să nu mă murdăresc. În întrebat neutru: „De ce? Este praf în oraş”. Şi iată-l pornit pe un lung discurs cu tema „Mult praf în oraş? Mult praf ne dau ăştia în ochi!” Este convins că ştiu cine sînt ăştia şi ce fel de praf în ochi ne dau ei. După un lung discurs avizat, taximetristul a trecut şi la confidenţe lacrimogene pe tema banilor puţini şi a preţurilor mari; a încheiat cu exclamaţia: „Ce bine era pe vremea lui Ceauşescu!” Nu l-am mai întrebat de ce, pentru că trebuia să cobor.

S-ar putea face un film cu taximetriştii români. Unii miros a parfum prost şi fac slalom printre maşini, ca şi cum ar fi singurii din Bucureşti care ştiu să conducă. Alţii arată ca nişte profesori ieşiţi din sistem. Mulţi spun că au fost în străinătate şi ştiu ei cum e acolo. Dar toţi au ştiinţa sociologiei cotidiene. Taximetristul român este arhetipul gîndirii cotidiene. Jonglează cu adevăruri. Are certitudini. Ştie. Îţi explică adevăratul mers al lucrurilor. Tot el îţi va spune că „Românul nu se ţine, dom’le, de cuvînt, nu respectă nimic, nu e, dom’le, ca neamţu’”. Tare aş vrea să ştiu cum arată neamţul din capul lui.

Cînd mă gîndesc la taximetriştii români îmi amintesc de psihologul Daniel Kahneman, care face distincţia dintre gîndirea rapidă şi intuitivă şi gîndirea lentă, analitică, de gradul doi. Taximetriştii au o gîndire rapidă; jonglează cu senzaţii, impresii şi certitudini pe care le confirmă singuri în timp ce vorbesc. Inventează lanţuri cauzale; la ei domină concluziile, nu argumentele. Îndoiala în ceea ce spui nu vine decît din logica analitică, cînd mai pui sub semnul întrebării unele afirmaţii şi nu eşti mereu preocupat să jonglezi cu credinţe şi certitudini. Dacă sistemul de gîndire rapidă spune: „Cred pentru că ştiu eu că asta se repetă”, gîndirea lentă vine şi te trage de mînecă: „Ia hai să mai analizăm o dată”. Cum să nu îmi placă cu taxiul la Bucureşti, cînd plăteşti doar cursa, dar primeşti cadou şi o filozofie! [pag. 96-97]