Fabrica de dosare

Povestea cu „independenţa faţă de Moscova” a fost o pură mascaradă, făcută de conivenţă cu ruşii, dacă nu total înscenată de KGB. Desigur că a contribuit la acreditarea ei însăşi megalomania lui Ceauşescu, eventual folosită fără ca el să-şi fi dat seama. Pe ruşi nu-i deranjau parăzile cu voivozi şi alţi eroi naţionali, câtă vreme nu au dus la un conflict cu el şi atâta timp cât România acţiona disciplinat, conformându-se strategiei globale elaborate de Kremlin şi neieşind din rolul care i se atribuise în dispozitivul de urmărire al obiectivelor planificate, tot de Kremlin. Diplomaţia română lucra pentru Moscova şi agenţii români din Lumea Liberă spionau pentru KGB sau GRU. Dl Mihai Retegan a publicat recent o serie de documente care dovedesc în mod irefutabil că ministerul român de externe era direct condus de agenţii Kremlinului, aşa cum era şi direcţia ideologică a PCR: ambele scăpau controlului lui Ceauşescu, ba acţionau şi contra lui, cei implicaţi în această activitate având, evident, garanţia unei protecţii mai puternice decât poliţia politică a dictatorului. Tot o mascaradă a fost şi naţionalismul de caricatură a lui Ceauşescu, elaborat de strategii din  direcţia ideologică a CC a PCR, instruiţi de ruşi, pentru a destructura astfel şi mai profund, conştiinţa naţională a românilor. Ce le mai rămăsese din mândria naţională şi din dragostea de ţară a pierit prin scârba pentru felul în care era ridiculizat trecutul lor şi terfelită figura eroilor lor. Când Gorbaciov a început să facă presiuni, ca şi România să se reformeze din interior, Ceauşescu a pus pe tapet chestiunea Basarabiei şi a  repetat ceea ce spusese cu 21 de ani mai devreme, când ruşii au invadat Cehoslovacia. A făcut-o din teamă că va avea aceeaşi soartă ca Dubcek şi pentru că nu a acceptat ca Moscova să-l înlocuiască cu un alt servitor: era tipul vechilului care se credea stăpân pentru că i se pusese un gârbaci în mână. Să nu uităm că mai toţi liderii comunişti de la noi au fost agenţi sovietici, aduşi pe tancurile sovietice, spre pildă Leonte Răutu, responsabilul ideologic al PCR, adică şeful real al tuturor mandatarilor locali ai Kremlinului, inclusiv Ceauşescu. Legătura de vasalitate dintre statele satelite şi puterea suzerană era asigurată de religia de stat – doctrina marxistă – şi paznicul ortodoxiei acesteia, marele preot al gândirii oficiale la noi Leonte Răutu – întotdeauna omul Moscovei.[pag. 160-161, Conspirarea deconspirării. Convorbire cu Ion Varlam]