Familia Nandriş. Vol. 4.Profesorul Grigore Nandriş în Anglia

Într-adevăr, e jocul destinului care mă tulbură, căci ani de-a rândul, toată viaţa, mi se pare cu puţine excepţii pe care i le-am smuls, mi-a fost advers.

Către seară, am ieşit să văd băieţii lui George. Pe când mă întorceam, am întâlnit în gara Earl’s Court pe profesorul Palmer, secretarul Societăţii filologice, care m-a întrebat de-am primit scrisoarea ce mi-a trimis ieri sau azi pentru a mă felicita. I-am răspuns că n-am primit scrisoarea şi nici nu ştiu încă hotărârea. A răspuns: Atunci să aşteptăm până va fi ştirea publică. Poate Moş Crăciun o va aduce.

Crăciunul se apropie şi o durere mută mă strânge tot mai apăsat pe inimă. Amintirile luminoase ale copilăriei sunt otrăvite de gândul la locurile robite ale bucuriei de altădată şi de lipsa tot mai chinuitoare de ştiri de la Aniţa, din gheţurile pustii ale Siberiei, şi de la Ionică, din mormântul ţării nenorocite peste orice măsură omenească. Caut să simulez puţină voie bună ca să fac bucurie copilului… (9, p. 305)

Ziua de vineri, 19 decembrie 1947, aduce vestea cea mare: „O adresă din partea Principalului Universităţii mă înştiinţează că Senatul a aprobat numirea mea ca profesor pentru studiul comparativ al limbilor slave la Universitatea din Londra.

După opt ani de agonie, trăiesc ziua răscumpărării din robie. Cel mai mult s-a bucurat băiatul. Eu am uitat şi cum se bucură cineva în astfel de situaţii.

Şi ce coincidenţă ciudată. Numirea la Universitatea din Londra vine aproape exact în ziua în care-mi soseşte ştirea despre comprimarea mea la Universitatea din Bucureşti.

Ciudăţenia merge şi mai departe, acolo mă comprimă „prietenul” de o viaţă, levantinul inteligent şi amoral, aici mă acceptă englezii, împotriva candidaţilor lor.

Dar şi la această numire m-au lăsat, m-au părăsit şi m-ar fi sacrificat, de-ar fi putut, prietenii francezi şi poloni pe care i-am cinstit şi servit o viaţă. Iar „amicul plin de efuziuni dulci şi entuziaste slove”, Lovrin, absentează de la interviu, ca să nu intre în conflict cu loialitatea, datorită comunistului candidat… Aşa e orânduirea vieţii: nelogică şi surprinzător de ciudată. (9, p. 307) [pag. 274-275]