Jurnal 3. Salutări de la Cannes
Aseară, la Palatul Festivalului, Otto Preminger şi-a prezentat (în afara concursului) Drumul celui care a greşit. Francezii l-au numit Prima victorie. Este un film de război (povestea distrugerii flotei americane la Pearl Harbor, efortul de salvare a marinarilor americani). Un film tipic de război. Interpretarea? O echipă de mare şoc, care a refuzat să dea eroismului cel mai slab accent patetic, ceea ce nu mă miră, dacă precizăm că din distribuţie fac parte John Wayne, Kirk Douglas, Henri Fonda.
…Bineînţeles, pe Croazetă, de ieri dimineaţă, au început să se vadă florile pe care totdeauna, le duce, cu sine, Festivalul. La Palat, s-au dus camioane de hortensii roz, s-au pregătit aparatele telex, s-au amenajat cabinele şi boxele ziariştilor (vor veni 800 de ziarişti). Cifra poate să crească, pentru că – povesteşte o cunoscută romancieră, şefa serviciului de presă şi mama tuturor gazetarilor cinefili – în 1946, s-au anunţat 40 de ziarişti, dar au venit 300. De atunci, orice surpriză este o obligaţie.
La aeroportul din Nisa, gazdele Festivalului, îmbrăcate în taioare bleu, aşteaptă, în fiecare zi, invitaţii. Otto Preminger şi-a adus vedetele şi prietenii de la Londra într-un Boeing special (150 de persoane).
După cum se ştie, delegaţia română, prezintă aici, Pădurea spânzuraţilor. Filmul nostru a fost programat pe 25 mai. Aici, la Cannes, se află regizorul filmului, Liviu Ciulei. Aşteptăm să sosească interpreţii filmului: Victor Rebengiuc, Ana Széles şi Gina Patrichi.
Conform tradiţiei, juriul este format din nume de prestigiu. Preşedintele de onoare este scriitorul André Maurois, iar preşedinta este Olivia de Havilland. Din juriu mai fac parte scriitorul sovietic Simonov, profesorul Toeplitz, romancierul Alain Robbe-Grillet.
Este evident că prestigiul cultural al Cannes-ului a crescut în ultimul timp. Festivalul nu mai este doar un punct de atracţie pentru starletele care vor să ajungă staruri şi pentru stelele care vor să-şi întreţină celebritatea. Ziarele anunţă că, la Cannes, plouă cu miniştri, iar Buletinul Festivalului publică mereu alte nume de oficialităţi.
Nimeni nu are niciun pronostic asupra viitoarelor premii. Ar fi, într-adevăr, premature. Deocamdată, nu există nici o listă de preferinţe.
Totuşi, pentru a se amuza, festivaliştii întocmesc clasamente, pe alte criterii. La proba lungimii, filmul nostru este pe locul doi (157 de minute), la mică distanţă de filmul lui Otto Preminger (167 de minute).
Cum s-ar spune, deocamdată stăm bine, căci alergăm aproape cot la cot cu vestitul Preminger, considerat cel mai inteligent regizor american. Habar n-am de ce un ins atât de sclipitor a fost poreclit Otto Căpcăunul. [pag.55-56]