Mărturie și document. Volumul I, partea a II-a Recurs la documente

Primele întruniri le fac la începutul lunei Martie 1948, când se și fac arestări masive de studenți. Astfel în zilele de 5-6 Martie, sunt ridicați la întâmplare studenți depe stradă, dela  Facultate ori dela locuință pentru simplul motiv că sunt „maniști”. La „poliția poporului” erau supuși apoi cercetărilor cu metode binecunoscute de terorizare, fapt ce a determinat o consfătuire a fruntașilor tineretului universitar ce s-a ținut în dupămasa de 18 Martie, la clubul P.N.Ț din Iași. La acea consfătuire participă, între alții și studentul medicinist din anul III Sergiu Iacovlov, fiul unui avocat din Botoșani, și unul dintre cei mai activi tineri ai mișcării de rezistență națională. Venise la Club dupăce timp de câteva ore a vândut singur mii de ziare din „Dreptatea”, oficiosul partidului, în paginile căreia se luau atitudini hotărâte contra comunismului. După ce ascultă comunicările celorlalți studenți rostește un entuziast cuvânt de raliere la luptă, subliniind că cerințele vremii de azi sunt pentru atitudini clare fără echivocuri.
Consfătuirea la Club a durat până seara târziu. În drum spre casă studentul a observat  că este urmărit, pas cu pas, de doi indivizi suspecți. Bănuind că sunt „membrii ai poliției poporului”, ceiace așa și era, a încercat să scape de ei, cerând protecție și adăpost la portarul Spitalului Asigurărilor Sociale, căruia s-a legitimat. Acela însă fiind comunist, i-a refuzat orice ajutor deși Sergiu Iacovlov preciza, în intuiția sa, că „vor să mă omoare”. În fața acestei situații, sub privirile portarului studentul s-a refugiat în curtea Spitalului ascunzându-se într-o căpiță de fân. Cîteva momente după aceasta  au sosit și urmăritorii cărora li s-a arătat ascunzătoarea. Fără nici o altă somație, trupul studentului este ciuruit de gloanțe, apoi ridicat de cei doi polițiști în pasajul asigurărilor și părăsit. A doua zi „întâmplător a fost descoperit cadavrul unui făcător de rele”.
Vestea asasinării studentului s-a răspândit ca fulgerul în rândurile studențimii române din Iași care s-a adunat, ca la un semnal în aula Facultății de Medicină protestând și solidarizându-se cu lupta celui asasinat.
Pentru a se împiedica „dezordinele” studențești, conducerea locală a Sindicatelor a mobilizat în acel timp în Piața Universității câteva mii de muncitori aduși cu camioanele, gata să ia „lupta” cu „uneltele reacționare”, cu „studenții huligani”, vorbitorii, în frunte cu gazetarul comunist Novicov, proferând cele mai abjecte insulte la adresa tineretului universitar român.
[pag. 166-168]