Noica şi Mişcarea Legionară

Cu alte cuvinte, psihicul unui om nu ascultă de norme ci de modele în carne şi oase, iar drumul mântuirii nu constă într-un proiect teoretic pe care semenii îl pot pune în aplicare sau nu, ci în apariţia unui om al cărui exemplu personal să fie atât de seducător, încât el singur să le sugereze o viziune mesianică pe care să o urmeze cu ochii închişi. Iar exemplul pe care Noica îl avea sub ochi era chiar curentul spiritual inspirat de persoana lui Codreanu. Șeful legionarilor nu voia să înţeleagă lumea, el voia să o mântuie, iar pentru asta nu de teorii avea nevoie, ci să pună sub ochii legionarilor exemplul său personal. El intuise un lucru pe care Noica avea să-l înţeleagă mult mai târziu, şi anume că, dacă vrei să întemeiezi o mişcare spirituală, nu e deajuns să vii cu un set de reguli pe care să le decretezi de origine divină, sperând că, hipnotizaţi de autoritatea lor celestă, toţi se vor grăbi să le urmeze. [pag . 186]