Convorbire cu Dr. Ion POPESCU, Kiev: ROMÂNII DIN UCRAINA(4)
G.G. : La prăvăliile din New-York unde se vând produse din fostele teritorii ocupate de ruși (sovietici), clienții se feresc de produse ucrainiene (de la înghețată la produse textile), calificandu-le de ?proastă calitate? (cu excepția celor fabricate de către românii in Bucovina de Nord). Pe de altă parte, produsele româneăti ?Made in Moldova? sunt căutate, de la vin și dulciuri, la textile și obiecte ceramice. În ce măsură sătenii români se deosebesc în administrarea gospodăriilor de către sătenii ucrainieni în Bucovina de Nord? De ce au românii bun renume de agricultori și meșteșugari și de ce ucrainienii sunt văzuți într-o lumină așa de proastă de către ceilalti foști ?sovietici??
I.P. : Sunt convins că sătenii bucovineni români nu se prea deosebesc de bucovinenii ucraineni, deoarece încă la 1772 românii în aceste zone erau majoritari. Mulți dintre ?ucrainenii? localnici sunt români ucrainizați. Unii dintre ei poartă nume de familie – Pentescu, Florescu, Ursuleac, Moldovean, iar între români se întâlnesc nume ucrainene- Covalciuc, Semco… Marea majoritate a bucovinenilor, inclusiv a ucrainenilor sunt credincioși ortodocși și se deosebesc doar de greco-catolicii din Galiția vecină. Cred, că la New-York nu se prea cunosc realitățile și istoria adevărată a Bucovinei, iar teama față de produsele din Ucraina a fost cauzată mai mult de cătasrofa din 1986 de la centrala atomică din Cernobyl, decăt de calitatea acestora.
G.G. : Readuceți în memoria noastră ce s-a întâmplat la masacrul de la Fântâna Albă, pe 1 Aprilie 1941? Câți români, familii, copii și gospodari au fost mitraliați de către ruși, numai pentru că vroiau să se refugieze în România? În ce măsură se comemorează în ziua de azi acest masacru oribil?
I.P. :Tragedia s-a produs la 1 aprilie[i] 1941[ii] , când aproximativ 2.000-3.000 de locuitori din satele de pe valea Siretului au încercat să se refugieze în România. Ei însă au fost opriți de grănicerii sovietici în apropiere de satul Fântâna-Albă, unde cca. 200 de oameni au fost împușcați[iii] , mulți au fost răniți sau, mai târziu, arestați și reprimați[iv] . Cei care n-au fost secerați de gloanțe, fiind numai răniți, au fost prinși, legați de cozile cailor, târți la gropile comune, săpate din timp, unde au fost omorâți cu lovituri de hârlețe sau aruncați în ele de vii. Alții, după interogatoriile luate în beciurile NKVD-ului din Hliboca și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
G.G. : Tatăl meu, originar din comuna sud-bucovineană Grănicești, îsi aduce și azi aminte cum împreuna cu bunicul meu, Moșu Mardare, mergeau cu caruța prin anii ?36-?37 în Cernăuțul României Mari, ca să vândă gâște grase la familiile de evrei din oraș. În acest oraș istoric, unde majoritatea populației era româneasca, urmată demografic de catre cea evreiască, ucrainească, poloneză și rusească, oamenii trăiau în armonie și fără a-și inhiba culturile respective, atunci când și Bucovina de Nord era unită cu |ara. Tata își aduce aminte cu drag acele duminici, când, în casele evreiești unde aveau loc tranzacțiile Moșului Mardare de ?gâște contra lei?, răsunau armonios lecțiile de pian pe care copiii de evrei le luau săptămânal. În ce măsură comunitatea evreiască cernăuțeană a contribuit la cultura românească din zona, și cum a fost tratată de sovietici și ucrainieni dupa ?39? Care este situația minorității evreiești din Cernăuțiul actual?
I.P. : După cum ați putut observa din tabelul prezentat ceva mai sus, din 88.772 evrei câți locuiau pe teritoriul regiunii în 1930 (majoritatea cărora locuiau în Cernăuți) în 2001 au rămas doar 1.443, astăzi sunt și mai puțini… Comunitatea evreească a contribuit mai mult la cultura germană, și general bucovineană. Cu dispariția acestora, dar și a germanilor Cernăuțul cultural pierdut mult… Așa cum se perde prin deminuarea numărul de români din oraș în zilele noastre. Cernăuțiul lui Paul Celan și Mihai Eminescu astăzi este dominat de admiratorii lui Taras Șevcenko, care nici măcar nu a vizitat acest oraș…
G.G. : Poezia eminesciană ?La Mormântul lui Aron Pumnul? se referă la dascălul îndrăgit, îngropat la Cernăuți. Care este situația actuală a cimitirelor și bisericilor românești din regiune și în ce măsură au fost și sunt distruse de către ocupanții sovietici și ucrainieni?
I.P. : În regiune mai funcționează 108 biserici și 6 mănăstiri în care serviciul divin este oficiat în limba română…
Cimitirul vechi din oraș a cunscut schimbări ? multe cripte familiale de-ale strămoșilor noștri români ? au fost ocupate ? de răposații stabiliți aici după război… Au supraviețuit încă mormintele lui Aron Pumnul, Zaharie Voronca ș.a., dar deja nu mai putem da de urma mormântului surorii lui Mihai Eminescu…
G.G. : Universitatea din Cernăuți, este un impozant edificiu academic construit de către guvernul român în anii ?20-?22. În ce măsură mai au românii din Bucovina de Nord acces la studii superioare în limba maternă la această universitate, sau la altele din Ucraina?
I.P. : Astăzi reședința rectoratului se află în …. Foste reședință a Mitropoliei Bucovinei.
Referitor la componența națională a studenților și cadrelor didactice în momentul trecerii de la statul sovietic la cel ucrainean independent aveam următorul tablou, care în linii generale nu s-a schimbat nici azi.
În ultimul an al statului sovietic (anul de studii 1991/1992) cota studenților români la Universitatea din Cernăuți era de de 4,44% (434 din 9.769).
Ca rezultat a tradiționalei politici antiromânești, corpul profesional universitar a fost ?ocrotit? de români ? printre cei 603 de cadre universitare de atunci doar 16 erau români[v] ,cinci dintre ei fiind la Catedra de filologie și clasică.
Componența națională a cadrelor didactice de la Universitatea din Cernăuți la acel moment era următoarea: Ucraineni ? 465 sau 77,1%, Ruși ? 102 sau 16,9%, moldoveni ? 9 sau 1,4%, români ? 7 sau 1,1%, bieloruși ? 6 sau 0,9%, evrei ? 5 sau 0,8%, bulgari, 2 sau 0,3% și 2 sau 0,3% aparțineau altor etrnii[vi] .Însă deja în anul următor ? primul an de independență statală a Ucrainei cota studenților români de la Universitate a scăzut la 3,9%[vii] .O situație analogică era și la Institutul de Medicină ? doar 4 conferențiari români din 260, iar dintre studenți ? numai un procent era de origine română[viii] .
În același timp, 2/3 din absolvenții școlilor românești din regiune care-și continuau studiile în Republica Moldova rămâneau acolo după absolvire, ceea ce scădea considerabil numărul românilor din regiune, și, în special, al tinerilor specialiști[ix] .
În locul lor, foarte des în satele românești, mai ales în cele cu școli ucrainene, în calitate de tineri specialiști erau repartizați absolvenții instituțiilor de învățământ din Cernăuți de origine ucraineană veniți la studii din regiunile vecine.
După ce a intrat în vigoare Tratatul de bază dintre Ucraina și România, se părea că nu se vor mai ivi probleme privind pregătirea cadrelor prin trimiterea la studii în țară a tinerilor din partea detrunchiată a Arboroasei[x] .
După anul 1997 absolvenții școlilor de cultură generală din regiunea Cernăuți (o parte din ei) au plecat, totuși, la învățătură în România, dar în calea lor s-au ridicat mai multe piedici artificiale ca înainte. A apărut apoi o altă problemă – schimbarea vechilor pașapoarte[xi] .
Cercurile xenofoabe ucrainiene, care-și zic ?naționaliste? din Cernăuți au profitat de aceasta și au pus la îndoială necesitatea trimiterii tinerilor noștri la învățătură în Patria istorică. Deputații din noua ?legislatură democratică? împreună cu ?suporterii? săi susțin aceeași poziție. Noii ?democrați” au apelat la aceleași argumente ca și imediat după proclamarea Ucrainei ca stat independent:
a) Nu se respectă principiul de paritate, adică România trimite la studii în Ucraina mai puțini ucraineni – de parcă în România ar locui nu 66.883 de ucraineni, conform recensământului din 7 ianuarie 1992, iar conform recensământului din aprilie 2002 – 61.359 de ucraineni și ruteni, ci 459.350, câți români de-ai noștri viețuiau în 1989 în Ucraina;
b) Trimiterea la studii ar presupune cheltuieli suplimentare (de parcă le-ar suporta Ucraina, și nu România);
c) Între românii din regiunea Cernăuți procentul persoanelor cu studii superioare ar fi mai mare decât al ucrainenilor;
d) Că tinerii români ce pleacă la studii în mod particular sau prin intermediul societăților ar încălca legea etc.
Nu vom intra în discuții privitor la aceste afirmații. Din propria noastră experiență parlamentară cunoșteam a ce miroase stilul de muncă și propagandistic al noilor ?democrați? – foști absolvenți ai Școliii Superioare de Partid.Ne vom pune, însă o întrebare: oare într-adevăr în raioanele cu populație românească ale regiunii Cernăuți procentul persoanelor cu studii superioare era mai mare decât în cele cu populație majoritară ucraineană?
Conform datelor ultimului recensământ sovietic din 1989, din populația totală de 940.801 persoane, 721.051 de locuitori ai regiunii Cernăuți depășeau vârsta de 15 ani, și anume la această categorie a și fost înregistrat nivelul studiilor.
La 12 ianuarie 1989 din aceste 721.051 persoane, 50.051 aveau studii superioare, 8.278 – studii superioare incomplete, 101.745 – studii medii de specialitate.
Astfel, la 1000 de locuitori în medie pe regiune aveau studii superioare 76 persoane, superioare incomplete – 11, medii de specialitate – 141, medii generale – 315 și medii incomplete – 199.
Este de remarcat încă un lucru – din cele 721.051 persoane în vârstă de peste 15 ani, 456.871 erau antrenate în câmpul muncii. Deci aici se găseau persoanele ce și-au încheiat procesul de învățământ.
Dintre aceste 456.871 persoane, la 1.000 de oameni reveneau 106 cu studii superioare, 11 – cu studii superioare incomplete, 194 – cu studii medii de specialitate, 417 – cu studii medii generale și 169 – cu studii medii incomplete.
Să ne raportăm la componența națională a populației regiunii Cernăuți și la repartizarea ei conform limbii materne la etniile principale. După nivelul de instruire, la fiecare 1.000 de locuitori aveau studii superioare:
– ucraineni – 58;
– ruși – 179;
– moldoveni – 31;
– români -23;
– poloni – 66;
– evrei -254.
Aveau studii medii incomplete:
– ucraineni – 10;
– ruși – 21;
– moldoveni – 4;
– români – 4;
– poloni – 11;
– evrei – 23.
Aveau studii medii speciale:
– ucraineni – 122;
– ruși – 201;
– moldoveni – 72;
– români – 67;
– poloni – 130.
Deoarece în 1989 principalele etnii ale Bucovinei erau ucrainenii, românii (din nou, divizați artificial în români și moldoveni) și rușii, vom releva cum erau repartizați ei după munca fizică și intelectuală:
a) Din numărul total al populației adulte a regiunii, cu munca fizică erau ocupați: 73,8% dintre ucraineni, 50,6% dintre ruși, 85,3% dintre români și 84,3% dintre moldoveni;
b) Cu munca intelectuală: 26,2% – de ucraineni, 49,4% – de ruși, 14,7% – de români și 15,7% – de moldoveni.
După cum am putut observa, românii (chiar și acei ce se declarau moldoveni) nu erau prea agreați în ceea ce privește studiile superioare și munca intelectuală. Cei care aveau studii, în afară de profesorii, învățătorii și specialistii din agricultură, rămâneau la orașe, neavând posibilitatea să-și manifeste spiritul național. La sate, unde mai funcționa limba română, intelectualii români, adica cei care aveau studii superioare și studii medii de specialitate, rămâneau în urma celorlalte etnii.
Să vedem cum erau repartizate aceste date pe raioanele cu populație românească în anul 1989 – Hliboca (împreună cu Herța), Noua-Suliță și Storojineț în comparație cu cele cu populație ucraineană.
Dacă în medie pe regiunea Cernăuți la 1.000 de locuitori reveneau 106 persoane cu studii superioare, în orasul Cernăuți studii superioare aveau 215 persoane la mia de locuitori. În raioanele cu populație românească situația se prezenta astfel: Storojineț – 53, Hliboca (împreună cu Herța) – 55, Noua-Suliță – 56. În raioanele cu populație ucraineană: Zastavna – 57 (cel mai scăzut nivel), Putila (unde predomină huțănimea) – 61, Chelmeneț – 61, Hotin – 63, Vijnița – 64, Secureni – 67, Chițmani ? 68.
După cum ne demonstrează aceste cifre, numărul persoanelor cu studii superioare este mai mic în raioanele cu populație românească, decât în cele cu populație ucraineană.
Mai mult decât atât, în raioanele românești este mai scăzut și procentul persoanelor cu studii superioare incomplete (aici îi aflăm și pe studenții de naționalitate română). Dacă la mia de locuitori ai regiunii media persoanelor cu studii superioare este de 11, atunci în orasul Cernăuți e de 20, iar în raioanele ucrainene e, după cum urmează: Putila – 9, Chițmani – 9, Hotin – 7, Secureni – 7, Chelmeneț – 7, Zastavna – 6. În raioanele cu populație românească situația în această privință se prezintă astfel: 6 – în Hliboca, Herța și Storojineț, 5 – în Noua-Suliță.
Același tablou putea fi observat și în domeniul învățământului mediu de specialitate.
Mediape regiune la 1.000 de locuitori este de 194 persoane cu studii medii de specialitate.
În orașul Cernăuți această medie e de 259, în raioanele ucrainene, după cum urmează: Secureni – 205, Vijnița – 198, Chelmeneț- 191, Hotin – 190, Chițmani – 172, Putila – 167, Zastavna – 153.
În raioanele cu populație românească acest număr este cel mai scăzut: Noua-Suliță – 150, Storojineț – 142, Hliboca și Herța – 132.
Pe de altă parte, în raioanele cu populație româneascâ este înregistrat cel mai mare număr de persoane care n-au avut posibilitatea să realizeze studii superioare, studii medii de specialitate și studii medii generale.
Dacă în medie pe regiune la mia de locuitori reveneau 169 persoane cu studii medii incomplete, iar în orasul Cernăuți – 93, atunci în raioanele ucrainene situația era următoarea: Secureni – 173, Vijnița – 179, Hotin – 186, Zastavna – 196, Chelmeneț -199, Chițmani – 202, Putila – 206.
În raionale cu populație românească acest indiciu se prezenta astfel: Hliboca – 191 (număr mai mic datorită școlii tehnico-profesionale din Hliboca și școlilor medii din satele ucrainizate Molodia, Ceahor, Corovia, Valea-Cosminului, Tureatca, Stârcea, Camenca etc.), Noua-Suliță – 220, Storojineț – 243.
Se poate, deci, observa că numărul românilor care au obținut studii superioare incomplete, medii de specialitate este mult mai mic în comparație cu ucrainenii din regiunea Cernăuți. În acelasi timp, numărul românilor din regiune care n-au obținut studii medii generale este mult mai mare fațâ de ucraineni.Aceste ar părea să fie cifrele oficiale și primile constatări bazate pe analiza acestor cifre.
Și în stoparea asimilărilor mare importanță are posibilitatea de a obține studii medii în limba maternă și posibilitatea de ași continua studiile la facultate.
G.G.: Care sunt publicațiile, programele de radio și tv locale și în general care este viața culturală româneasca existentă azi în Bucovina de Nord și Cernăuți?
I.P. :Rezumând datele privind viața culturală românească din nordul Bucovinei și orașul Cernăuți din ultimii 15 ani putem constata următorele:
Până la căderea regimului comunist din Patria istorică, încă în condițiile statului totalitar sovietic, în mai 1989, la Cernăuți, sunt reluate tradițiie Societății pentru Cultură și Literatură în Bucovina, înființate în 1862 – în baza cărora a fost constituită și înregistrată Societatea pentru cultură românească (pe atunci moldo-română) ?Mihai Eminescu? (președinte-fondator: membru de onoare al Academiei Române, Prof., Dr. Grigore Bostan[xii] , președinți în exercițiu ? Ilie Zegrea, Alexandrina Cernov, Arcadie Opaiț, Mircea Lutic)[xiii] . Abia peste un an apare organul Societății – Ziarul ?Plai Românesc? (Redactor – poetul Vasile Tărățeanu, azi – redactor la ?Arcașul?).
În 1990 sunt înființate societățile românești: Societatea cultural-bisericească ?Mitropolitul Silvestru? (Președinte – părintele Mihai Ivasiuc), Asociația științifico-pedagogică Republicană ,,Aron Pumnul?[xiv] (Președinte – doctor docent Aurel Constantinovici), Societatea foștilor deportați ?Golgota? (Președinte ? arhivistul Petre Grior), Societatea doamnelor române creștine și democrate (Președintă d-na Victoria Ivasiuc), Alianța Creștin-Democrată a Românilor din Ucraina (Președinte – medicul Constantin Olaru)[xv] .
Pe parcurs s-au fondat: Clubul cultural sportiv ?Dragoș-Vodă? (Președinte de onoare ? Dr. Ion Popescu, Director administrativ ? Mihai Dârda, Președinte în exercițiu ? Aurica Bojescu, Secretar responsabil ? Petru Posteucă), Editura ?Alexandru cel Bun? (Director ? acad., Dr. Alexandrina Cernov), Liga tineretului ?Junimea? (Președinte de onoare ? Dr. Ion Popescu, Președinte-fondator ? Liviu Rusu, Președinte în exercițiu ? Dumitru Mintencu, din februarie 2004 ? Vitalie Zâgrea), Fundația ?Casa Limbii Române? (Director ? Vasile Tărâțeanu), Uniunea Scriitorilor (Președinte Ilie Zegrea), Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale (Președinte de onoare ? Dr.Ion Popescu, Președinte în exercițiu ? Aurica Bojescu).
În 2004 este înregistrată oficial Uniunea Societaților Românești din regiunea Cernăuți ?Pentru integrarea europeană? (Președinte de onoare ? Dr.Ion Popescu, secretar executiv ? Aurica Bojescu), iar în 2005 ? Uniunea Interregională ?Comunitatea Românească din Ucraina? (Președinte al Consiliului Național și Președinte al Comunității ? Dr.Ion Popescu, Președinte al Senatului – Vasile Tărâțeanu, Secretar responsabil ? Aurica Bojescu).
Au apărut publicațiile ? ?Arcașul? (redactor ? Vasile Tărâțeanu), ziarul republican ?Concordia? și revista pentru copii ?Făgurel? (redactor: Simion Gociu), revistele științifice ?Glasul Bucovinei? (redactor: Dr. Alexandrina Cernov) și ?Țara fagilor? (redactor: Dumitru Covalciuc), ziarele ?Junimea? (redactor: Liviu Rusu) și ?Lumea-Світ?[xvi] (redactor: Constantin Covalciuc).
În 2002 devine indepentent fostul ziar al autorităților, ?primul și cel mai rezistent în timp? ziar din Ucraina – ?Zorile Bucovinei? (redactor: Nicolae Toma).
Tot atunci (2002), administrația regională fondează ziarul ?Svoboda slova? cu o ?ediție românească? ? ?Libertatea Cuvântului? (redactorul ediției românești: Romeo Crăciun), însă cu schimbarea guvernatorului din toamna anului 2003 și acest ziar devine independent[xvii] .
În 2003 a văzut lumina tiparului și ?revista lunară de cultură, opinie și divertisment ?Familia? (Președinte de onoare: Rizzo Franco, redactor-șef ? Vasile Bâcu)[xviii] .
La 7 iunie 1992 are loc Primului Congres al Românilor Moldoveni din Regiunea Cernăuți, în cadrul căruia a fost adoptat ?Programul de dezvoltare național-culturală al românilor? (alcătuit în conformitate cu legislația ucraineană și internațională de către doctorandul (la acel moment) Ion Popescu și redactat de președinta la acel timp a societății ?Mihai Eminescu?, Conferențiarul universitar, dr. Alexandrina Cernov (azi director la editura ?Alexandru cel Bun?), și care printre altele prevedea: ?acordarea statutului de limbă oficială limbii române în localitățile populate de români…?, ?asigurarea editării unor reviste științifice și literare în limba română?, ?editarea de anale științifice și monografii în diferite domenii în limba română?, ?inaugurarea unui centru de cercetări științifice de românologie?, ?pregătirea cadrelor de specialiști în România, Republica Moldova și în alte țări?, ?inaugurarea unei biblioteci românești?, ?asigurarea pentru generația tânără a studiilor medii de specialitate și superioare în limba română?, ?deschiderea unei Universități românești?, ?studierea limbii și literaturii române în toate școlile din localitățile românești, precum și în cele cu populație mixtă?, ?deschiderea a noi clase și școli pentru români?, ?asigurarea școlilor românești cu manuale și trecerea lor la programele pentru gimnaziile și liceele din România…?, ? redeschiderea teatrului și filarmonicii românești la Cernăuți?, ?organizarea unor festivaluri de muzică populară, ușoară și clasică românească?, ?garantarea reprezentării în Parlament și organele executive centrale și locale? etc.
Aceste revendicări, cu unele completări, au fost susținute și de cele 3 congrese ale intelectualității (1999, 2000, 2001)
În perioada 1994-2002 românii bucovineni prin persoana Dr.Ion Popescu au fost prezenți în Parlamentul Ucrainei, în 1994-1998 ? în Adunarea Parlamentară de colaborare economică din bazinul Mării Negre, iar în 1996-2002 ? în AP a Consiliului Europei.
În 1998-2002 românii au avut 25 de deputați în Consiliul regional Cernăuți[xix] , după 2002 ? 18, însă, doar Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu și Aurica Bojescu continuă să reprezinte destoinic interesele românilor din zonă în Consiliul regional Cernăuți (ceilalți deputați de origine română reprezintă diferite partide sau administrația de stat).
ACDR-ul face parte din Uniunea Federativă a Minorităților din Europa, iar președintele ei ? Constantin Olaru este membru al Consiliului consultativ al liderilor societăților etnice de pe lângă Președintele Ucrainei. Din 2001 ACDR în regiunea Cernăuți și-a limitat activitatea doar la semnarea unor demersuri.
În regiunea Cernăuțiultimul recensământ a înregistrat 181.780 de românofoni (114.555 de persoane s-au declarat români și 67.225 ? moldoveni) sau 19,78% din populația regiunii (în 1989 ? 19,67%) ? cu 3.056 persoane sau cu 1,65% mai puțin decât în 1989.
Românii locuiau compact în suburbiile or.Cernăuți (Horecea Urbană, Horecea Mănăstirii, Caliceanca, Clocucica, Roșa, Roșa Stânca, Țeținași Mănăstiriște) și în 105 de localități ale regiunii[xx] .
Într-un studiu, consacrat situației ucrainenilor din România, candidatul în științe istorice Gheorghii Zabolotnyi semnala în mai 2004 că în regiunea Cernăuți cei 185 miide reprezentanți ai populației românofone aveau ?14 societăți național-culturale, 87 de școli cu predare în limba română, 18 școli mixte, 28 instituții preșcolare, grupe românești la liceul pedagogic și liceul de cultură, catedră de filologie română[xxi] și clasică la Universitatea Națională ?Yuiri Fedkovyci?[xxii] , 13 organe de presă (inclusiv 2 cu statut republican), zilnic sunt transmise emisiuni radiofonice (15 minute)[xxiii] și săptămânal emisiuni televizate (2 ore și 10 minute) în limba română; în localitățile cu populație compactă românofonă funcționează 74 instituții de club, 80 de biblioteci circa 70 de colective artistice naționale de amatori; anual se desfășoară festivaluri folclorice; își desfășoară activitatea 108 parohii ortodoxe românești[xxiv] aflate în subordonarea eparhiei (Mitropoliei Bucovinei și Cernăuțului ? n.n.) a Bisericii Ortodoxe Ucraine?[xxv] .
În afară de numărul de școli, se pare, că cercetătorul reflecta un tablou obiectiv.
Noi vom adăuga 42 teatre de amatori, 63 colective de dansuri populare, 82 tarafuri de muzicanți și 114 de coruri, iar în cele 80 de biblioteci era un fond de catre de peste 200.000 exemplare[xxvi] .
În satele cu populație majoritară românească toate bisericileortodoxe și protestante au oficiat și continuă să oficieze în limba română[xxvii] .
În anul 2000 românii din regiune aveu 86 de școli romănești (22 mii elevi) și 6 mixte (1,8 mii elevi)[xxviii] , în 2001 ? 87 de școli cu predarea în limba română și 5 mixte – 4 ucraineano-române și 1 (la Mămăliga) ucraineano-ruso-română cu un contingent de peste 23 mii de elevi.
Conform datelor oficiale ale secției regionale de învățământ, în anul școlar 2001-2002 în regiunea Cernăuți din cele 62 de școli primare (treapta I) cu 3.372 de elevi – 15 școli (24,2%) cu 496 elevi (14,7%) erau cu predare în limba română, din 120 de școli medii incomplete (treapta I-II) cu 16.227 elevi ? 22 școli (18,33%) și 3.253 (20,05%) elevi erau cu predare în limba română, iar din 267 școli medii generale (treapta I-III) cu 111.228 elevi ? 46 (17,23%) de școli cu 17.923 elevi (16,11%) procesul de instruire era în limba lui Eminescu.
Din totalul de 449 de școli naționale și 130.887 de elevi în anul 2002 funcționau în limba ucraineană 305 de școli cu 93.200 elevi, 83 de școli (18,49%) cu 21.672 elevi (16,56%) erau cu predare în limba română[xxix] , în limba rusă funcționau 1 școală primară cu 4 elevi (la Fântâna Albă raionul Hliboca) și 1 de treapta I-III cu 227 elevi (la Belo?sovca raionul Secureni).
Se crea senzația că situația nu era deloc alarmantă. Dar să revinim la cifre.
Procentul elevilor instruiți integral în limba română în anul 2002 era ceva mai mic (16,56%) decât procentul populației românofone din regiune (19,8%).
În regiune mai funcționau câteva școli mixte ucraineano-românești: 2 de treapta I-II cu 274 elevi și 6 de treapta I-III cu 2.660 elevi, iar în satul Mămăliga (raionul Noua Sulița) funcționa o școală ucraineano-ruso-românească cu 517 elevi. Existau și câteva școli mixte ucraineano-rusești ? 1 cu 221 elevi de treapta I și 5 cu 2.541 elevi de treapta I-III.
Conform aceleeași surse în regiunea Cernăuți în primăvara anului 2002 funcționau 6.204 clase cu 132.450 elevi, inclusiv: 4.973 de clase cu 106.048 elevi cu instruire în limba ucraneană, 1.177 clase (23,67%) și 23.584 de elevi (22,24%) cu instruire în limba română și 54 de clase și 1.255 elevi cu instruirea în limba ucraineană. Este de remarcat faptul, că toți copii handicapați ?1.563 elevi erau instruiți doar în limba ucraineană[xxx] .
Putetem trage concluzia, că imediat după recensământul din decembrie 2001, la momentul lipsirii românilor de mandatul din Rada Supremă a Ucrainei, procentul elevilor care erau instruiți sau studiau în limba română era mai mare decât cota populației românofone din totalul populației regiunii Cernăuți.
Aceasta ne dădea o speranță că cota nostră era mai mare decât cea din 1989, dearece încă în 19 localități cu populație românofonă(în care chiar și în biserică la sfărșitul perioadei sovietice se mai oficia, iar în multe din ele se mai oficiază și azi, în limba română) existau doar școli ucrainene iar limba maternă nici nu este studiată (Colincăuți-Hotin ? în 1989: 4.672 sau declarat moldoveni și 21 români, Șișcăuți-Secureni ? 1.064 moldoveni și 5 români, Cotileu-Noua Sulița ? 1.454 moldoveni și 4 români, Valea-Cosminului-Hliboca ? 907 moldoveni și 138 români, Ceahor-Hliboca ? 1.095 moldoveni și 221 români ș.a.m.d.).
Situația a evoluat, însă, în altă direcție – în2004 școalaromâneascădinCamencaraionulHlibocadejadispăruse. Școlilecupredareînlimbaromână dinForosnașiBoiandinraionulNouaSulița, școaladinBăhrinești,raionulHliboca, precumșiliceulromânescdinorașulNouaSulițasetransformaseră înșcolimixte. Pe cale de dispariție era și școala românească din Corovia[xxxi] .
După cum am putut constata pe parcursul cercetărilor din teren, mai predispuși să se asimileze prin școală sunt, totuși, cei din localitățile în care populația se declară a fi ?moldovenii?.
Spre deosebire de Transcarpatia, procesului de asimilare prin școală în regiunea Cernăuți, erau supuși și cei ce se considerau români.
De exemplu, în raionul Hliboca în satul Corcești din 1.538 de persoane în 1989 1.385 s-au declarat români, 13 ? moldoveni și numai 102 ucraineni, în satul Tureatca ? din 1.748 de locuitori 1.591 s-au declarat români, 7 ? moldoveni și 140 ucraineni etc. ? biserica este românească, iar școala ? ucraineană, iar limba română nici nu este studiată; în satul Volcineții Vechi în 1989 din 1.972 de persone 879 s-au declarat români, 2 moldoveni, iar 1.060 ? ucraineni, în Stârcea din 1.156 de locuitori 500 s-au declarat români, 2 ? moldoveni, iar 631 ? ucraineni, Gârbovăț ? din 933 de locuitori ? 282 s-au declarat români, 7 ? moldoveni, 634 ? ucraineni, chiar în centrul raional Hliboca (raion cu populație majoritară românească) românii întrunesc 1.698 de persoane (încă 183 se declarase ca fiind moldoveni) din totalul de 9.532 de persoane etc.? în toate aceste localități deja și școala și biserica funcționează doar în limba ucraineană, iar limba română azi aici nici nu se mai studiază.
Este de remarcat că la începutul puterii sovietice (în anii 40) în regiune funcționau 114 [xxxii] școli cu predarea în limba română, iar la un moment dat, imediat după război, – chiar 124 [xxxiii] .
G.G. : Multe din cetățile domnitorului +tefan cel Mare sunt astăzi pe teritoriul Ucrainei (Bucovina de Nord și Bugeac). Care sunt aceste cetăți, în ce măsura sunt prezervate, iar istoria corectă a acestor edificii istorice este păstrata de către Ucraina?
I.P. : Principalele, desigur, sunt cetățile Hotin în regiunea Cernăuți și Cetatea-Albă în regiunea Odesa, orașele cu aceleași denumiri azi sunt aproape complet ucrainizate și, ca urmare, ghizii au căte două istorii pregătite – una pentru toți vizitatorii prin care să descrie rolul cetăților în istoria ucrainenilor și alta pentru cei ce sosesc din România…
G.G.: Bucovineanul de etnie germană, Jonathan Urwich, supraviețuitor al deportărilor sovietice, relatează în cartea sa autobiografică: ?Fără pașaport prin URSS?,că pâna și în lagarele din Vorkuta gospodăriile românesti ale moldovenilor/bucovinenilor se deosebeau de cele ale slavilor. Casele românești purtau amprenta satelor românești, incluzând încăperea principală a sobelor și a camerei de oaspeți (?cas-cea-mare?), scărița pentru pod a cărnii afumate și a cerealelor, cămăruța de aprovizionări și prispa de la intrare. Urwich menționează frustrarea deportaților ruși care vandalizau gospodăriile deschise ale balticilor din lagărul de conentrare, pentru că nu puteau face la fel cu românii, datorită topografiei închise ale caselor și: ??ghioaga din spatele ușii pe care moldovenii nu ezitau să o folosească la orice încercare de furt ale proviziilor din casă??. Trăind în temperaturi sub -50 C, în lagarele sovietice, în URSS-ul anilor 45-48, peste 15,000 de soldați români luați prizonieri în 1944, cât și milioane de deportați români din teritoriile ocupate de sovietici au murit din cauza frigului, infecțiilor de la țânțari, muncii micidiale din tundră și pădurile frigide ale Siberiei, cât și datorită mitralierelor rusești, care nu ezitau să omoare oamenii când nu mai erau în stare să lucreze. În ce măsură această ?Via Crucis? a deportaților români bucovineni și basarabeni este prezentată și respectată de cărțile istoriei din Ucraina și/sau în conștiința sătenilor nord-bucovineni?
I.P. : La momentul actual românii din Ucraina încă nu au fost recunoscuți în calitate de popor ce a avut de suferit în urma deportărilor. Ca rezultat nici în cărțile de istorie nu este semnalat acest lucru… Personal fiind la Strasbourg, m-am folosit de tribuna Consiliului Europei pentru a vorbi și despre acesta. Vă propun și Dvs textul acelui discurs :
?Onorată asistență! Doamnelor și Domnilor![xxxiv]
Stimați colegi, și de această dată, cu permisiunea Dumneavoastră, prefer să mă exprim în franceză. Doar nu demult am vorbit despre Ucraina și astăzi revenim din nou la această problemă.
Chestiunea Tătarilor din Crimeea nu este deloc simplă și se referă nu numai la Tătari. Personal susțin întru totul toate cerințele legitime și recomandările Comisiei.
Susținând, în linii generale, raportul colegului nostru, a Lordului PONSONBY din Marea Britanie, țin să menționez că problemele cu care se confruntă Tătarii, cei care se reîntorc și cei ce sosesc din nou în Crimeea, sunt enorme. Ele se referă, în primul rând, la situația social-economică: insuficiența locuințelor și problema angajării.
Dar, stimați colegi, totuși, există și unele obiecții:
1. Se cere să menționăm că, citind raportul, se crează impresia că deportările au avut loc doar în Crimeea și deportați au fost, ?grosso moddo?, doar Tătarii.
Însă situația nu este chiar așa. Din Ucraina Occidentală au fost exilați înșiși ucrainenii și numărul lor de câteva ori a depășit numărul Tătarilor deportați, a fost deportată populația masculină maghiară din Transcarpatia.
Au fost deportați masiv și românii din Bucovina, aceste acțiuni fiind precedate de împușcarea populației pașnice lângă satele Lunca și Fântâna Albă înaintea războiului – în 1941.
Deportărileau fost efectuate în două etape – până și dupărăzboi. Au dispărut sate întregi – Albovăț, Frunza, Buci, Prisaca[xxxv] etc.
Numai la 13 iunie 1941 din Bucovina au fost ridicate peste 13.000 de intelectuali. Numai din satul Mahala în această zi au fost deportate 579 de persoane. Și dacă astăzi am parcurge satele românești de pe Valea râului Siret, am putea vedea monumentele ridicate în memoria celor care nu s-au întors – 200, 300, 500…
Noi eram bucuroși, când prin anii 60 ni s-a permis să ne întoarcem… Și nimeni nu cerea atunci compensări – noi eram fericiți să ne întoarcem după acest calvar acasă…
CONCLUZIA:
a) este induscutabil și necesar să li se acorde Tătarilor din Crimeea un ajutor suplimentar;
b) dar trebuie să recunoaștem că au fost de asemenea deportați Ucrainenii, Polonezii, Maghiarii, Românii etc.
2. Referitor la statutul de popor autohton. Sunt autohtoni cei care sunt domiciliați și locuiesc în ariile lor etnoculturale, pe teritoriile etnooicumeneilor și etnoplacentelor proprii.
Dat fiind acestui fapt, în Ucraina la fel trebuie să fie considerați autohtoni Grecii Pontifici, Rușii, Karaimii, Românii etc.
3. Referitor la cotele de reprezentare.
Aș dori să vă informez că la momentul actual Tătarii au 2 deputați – unul pe listă și altul în circumscripția majoritară.
Dar în cazul micșorării numărului de deputați, în Ucraina probleme cu reprezentarea parlamentară pot avea atât Tătarii, cât și Românii, Maghiarii, care deja sunt reprezentați în parlamentul țării.
Articolul 24 al Constituției interzice privilegii sau restricții din motive naționale, religioase, lingvistice sau alte considerente.De aceea ar trebui ori să li se acorde cote tuturor naționalităților autohtone, ori nimănui. Personal mă pronunț în favoarea experienței din Croația, România și alte țări democratice, care garantează reprezentarea politică pentru minoritățile naționale.
4. Și, în sfârșit, ultima obiecție. Ucraina a ratificat Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare[xxxvi] .
Acolo unde reprezentanții grupurilor naționale constituie peste 20%, limbile lor vor fi utilizate alături de limba de Stat în școli, administrație, judecătorie etc. De acest drept ar trebui să beneficieze și Tătarii.
Însă trezește uimire faptul că partidul RUH, cu care colaborează Tătarii se pronunță pentru anularea acestei Cărți!
În condițiile democrației nu se permite de a pleda pentru drepturi doar pentru sine sau doar pentru unii, ignorând drepturile altora!
Eu mă pronunț pentru acordarea de ajutor Tătarilor din Crimeea în instalarea și angajarea lor, precum și pentru acordarea tuturor drepturilor și libertăților firești, dar mă pronunț, în egală măsură, și pentru o atitudine asemănătoare și față de alte popoare din Ucraina…?[xxxvii]
(Dr. Ion POPESCU, Strasbourg, Consiliul Europei, 5 aprilie 2000)
G.G. : În ce măsură guvernul României s-a implicat într-ajutorarea românilor nord-bucovineni și în ce măsură au permis ucrainienii această asistență a Romaniei?
I.P. : Unele ajutore vin. Cele ce vin direct pe conturile bancare autoritățile ucrainene le permit. Uneori avem probleme cu literatura istorică și didactică, care poate fi ? cenzutrată… ?.
Despre Guvernul României pot spune un lucru ? chiar dacă câștigi un proiect de la începutul anului ? el ? este semnat ?, de obicei, în a doua jumătatea a anului… Deci trebuie să te descurci și singur… Dar suntem bucuroși și de puținul care vine de oriunde, mai ales când suntem… șomeri.
G.G. : Care este situația actuală a satelor, școlilor, monumentelor și a personalităților românești din Nordul-Bucovinei ? În ce măsură există trecere liberă între Ucraina și România, mai ales cu privire la gospodării și rudele despărțite de granițe și al influxului intelectual românesc dintre Cernăuți și celelalte centre culturale românești din România?
I.P. : Există destul de multe legături cu Țara… Trecerea liberă a existat pănâ la 15 iulie 2004. De atunci s-au întrodus vizele de intrare – costul cărorara uneori sunt prea scumpe… de a renunța la ? pâine ? în favoarea unei plecări la o distanță doar de cățva kilometri ? aceasta se referă, în primul rând la bătrâni…
G.G. :Dar cu privire la republica Moldova?
I.P. : Între Ucraina și Republica Moldova vizele încă nu s-au întrodus și, desigur, viziatrea rudelor nu este atât de complicată că plecările în România, chiar dacă pănă la Rădăuți este de vre-o 8 ori mai aproape decât până la Chișinău…
G.G. : Pentru cine călătorește la Chișinău și în alte orașe și sate din Basarabia, numele străzilor din Republica Moldova sunt de genul: Calea Basarabiei, Bulevardul București, Strada Mihai Eminescu ș.a. Românismul este evident, inclusiv la străzile cu titluri rusești până în 1990, care au fost rebotezate cu nume românești mai pe potriva culturii românești majoritare. În ce măsură există o terminologie a străzilor în românește și cu nume românești în Cernăuți și în restul Bucovinei de Nord permise de ucrainieni până la ora actuală?
I.P. :La Cernăuti, de exemplu, strada ce duce spre România se chema Lenin, azi ? satrada Principală, Cea ce duce spre Herța și, respectiv, Dorogoi ? Strada rusă. Oricum, suntem încă departe de Europa ! Doar în unele sate majoritatre românești întâlnim străzi recent rebotezete de către consiliile locale ? ? Eminescu ?, ? Ștefan cel Mare ?. Pe semne, la noi, sătenii sunt mai occidentali…
G.G. : Cum pot românii din străinatate să ajute pe compatrioții din Bucovina de Nord?
I.P. : Foarte simplu : prin popularizarea existenței noastre și a realităților prin care trec azi românii din Ucraina, prin contactele cu ONG-urile reprezentative, prin ajutor logistic și donații de carte, audio și videocasete cu cântece și filme românești, mai ales istorice. Prin obținerea unor burse pentru studenții noștri la cele mai prestigioase Universități ? pentru că avem nevoie de educa o nouă elită națională, care să ne călăuzească urmașii pe calea cea dreaptă !
G.G. : Cum pot cititorii noștri să vă contacteze?
I.P. : Prin e-mail-lul : centrul-bucovinean@yandex.ru
G.G. : Va Mulțumesc!
I.P. : Vă mulțumim și noi și să ne ajute pe toți Bunul Dumnezeu !
[i] La ruși ziua de 1 aprilie este considerată ? ziua glumelor ?. Frumos au glumit societicii cu românii (nota red.)
[ii] În acea zi de tristă amintire, grupuri mari de oameni din satele Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni, în frunte cu un drapel tricolor și altul alb, cu prapuri bisericești, au format o coloană de circa 2.500 ? 3.000 de persoane și s-au îndreptat spre frontiera sovieto-română. În poiana Varnița, la vreo trei kilometri de hotarul cu România, oamenii au fost întâmpinați cu focul tras din mitraliere. Potrivit datelor comunicate de autoritățile sovietice, în timpul tentativei de a forța trecerea graniței, au fost ucise 20 de persoane, inclusiv femei și copii. Conform listelor alcătuite ulterior, numai din șase sate bucovinene (nu dispunem de informații pentru celelalte localități) au murit la Fântâna-Albă 44 de oameni (17 din Pătrăuții-de-Jos, 12 din Trestiana, câte 5 din Cupca și Suceveni, 3 din Pătrăuții-de-Sus, 2 din Oprișeni). Martorii măcelului vorbesc despre o cifră de circa 200 de morți. Vezi: Ștefan Purici. Represiunile sovietice… ? P. 255-258; Vasile Ilica. Fântăna Albă: O mărturie de sânge (istorie, amintiri, mărturii). – Oradea: Editura Imprimeriei de Vest, 1999. ? 320 pag.
[iii] După diferite estimări ale martorilor oculari – de câteva ori mai mulți. Vezi de exemplu: Vasile Ilica. Martiri și mărturii din nordul Bucovinei (Fântâna-Albă-Suceveni-Lunca-Crasna-Ijești…). ? Oradea, 2003 ? 477 pag. (nota red.).
[iv] V.F. Holodnițikii, M.V. Zagainii? Op.cit.? în limba ucraineană. – P. 221.
[v] Autorul acestui studiu , Dr. Ion Popescu, la acel moment era unicul conferențiar român de la Catedra de limba rusă (nota red.)
[vi] Eugen Patraș. Aspecte ale deznaționalizării… ? P. 51.
[vii] Eugen Patraș. Aspecte ale deznaționalizării… ? P. 51.
[viii] Eugen Patraș. Aspecte ale deznaționalizării… ? P. 52.
[ix] Eugen Patraș. Aspecte ale deznaționalizării… ? P. 52.
[x] Așa se mai numește uneori partea de nor a Țarii de Sus a Moldovei ? adică Bucovina (nota red.).
[xi] Vezi variantele analizei mai aprofundate în: : Țara fagilor: Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni, Cernăuți-Târgu-Mureș, 1998. ? P. 94-97 sau din Arcașul. ? Anul VII. ? Nr.13 (191). – noiembrie. ? 2002. ? P.5.
[xii] Decedat în noiembrie 2004.
[xiii] Din 1996 din nou președinte este Arcadie Opaiț, însă ultimile 2 ?alegeri? s-au desfășurat ?cu participarea? organelor executive. De ambele ori contracandidat ia fost deputatul regional Vasile Tărâțeanu (sondajele arătau câștigul net al acestuia), ?însă suportul administrativ? și-a spus cuvântul: la ultimile alegeri din februarie din cele 108 filiale (cifra maximal înregistrată pe timpul președintelui Alexandrina Cernov), delegați și-au ales doar 50 filiale (căte 5 persoane de la fiecare filială), după ce s-a constatat rolul unor ?secțiii raionale de învățământ?, mulți delegați nu s-au prezentat la adunare, înregistrându-se doar 226 delegați, în urma dezbaterilor 104 delegați în frunte cu poietul V.Tărâțeanu au părăsit sala. Cei rămași ? 126 persoane (inclusiv reprezentanții puterii executive) ?l-au reales? pe A.Opaiț (nota redacției).
[xiv] La ultimile alegeri din 2004 s-au prezentat doar 37 de membri a Asociației. Președinte a fost reales A.Constantinovici.
[xv] Peste un an și ceva de activitate fructuoasă Societățile ?Mitropolitul Silvestru? și ?Doamnele române?, deși erau deja înregistrate oficial, și-au încetat activitatea.
Din august 2001 ACDR în regiunea Cernăuți și-a restrâns activitatea publică, rămânând, însă, activă filiala regională Odesa a ACDR-ului.
[xvi] Din septembrie 2001 nu a apărut nici un număr al ziarului ?Lumea-Світ?.
[xvii] La 28 mai 2004 apărea deja Nr.95 a ediției românești, tirajul total al edițiilor ucrainene și românești la acea dată era de 10.786 de exemplare.
[xviii] În luna martie 2004 apăruse deja Nr.1-2 (9-10) al revistei în de 20 pagini (tirajul 4.000).
[xix] În legislatura 1994-1998 populația românească din regiunea Cernăuți erau reprezentați în consiliile regional, raionale, orășenești, de orășel și sătești de 624 de deputați din totalul de 4.153: 447 sau 11,5% români și 147 moldoveni. Cota deputaților românofoni în consiliul regional era de 18%, în consiliile raionale Herța ? 95%, Noua Sulița ? 63,3%, Hliboca ? 50% și Storojinaț ? 30%. Dintre 283 de președinți ai consiliilor raionale, orășenești, de orășel și sătești – 37 erau români și 22 moldoveni (în total ? 22,8%). Șefii administrațiilor raionale de stat din Herța și Storojineț erau români. Președinții consiliilor raionale Noua Sulița, Herța și Hliboca, precum și vicepreședintele consiliului raional Storojineț erau românofoni. Vezi: V.B.Evtuh. Etnopolitica v Ucraini: pravnycinyi ta culturologhicinyi aspecty. ? Kyiv, 1997. ? 216 p. ? în limba ucraineană. ? P.42.
[xx] Vezi, de exemplu: Dumitru Covalciuc. Apa trece, pietrele rămân?//Țara fagilor: Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni. – Cernăuți-Târgu-Mureș, 1993. ? P.47-51.
[xxi] La Catedra de Filologie Română și Clasică, după cum mărturisește șeful catedrei, prof.univ.dr. Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române ? avem în total 105 studenți, dintre care 49 la secția de zi și 56 la cea fără frecvență, 2 dintre studenții anului V scriu lucrări de masterat, după susținerea cărora vor avea dreptul, dacă va fi necesar, să predea în Universitate, ceilalți susțin teze de licență și devin specialiști cu dreptul de a preda disciplina respectivă în școală și în liceu, studenții anului IV susțin examene de calificare, în urma cărora au dreptul de a preda limbași literatura română în clasele a V-a – IX-a; anul acesta (2004-2005 ? n.n.), ca și anul trecut, vor fi primiți la filologia română de la 10 până la 25 de studenți la secția de zi, dintre care 10 vor constitui ?cota de stat? (fără plată), iar ceilalți ? cu plată. Tarifele sunt următoarele: 2.300 grivne pentru obținerea studiilor de patru ani (diplome de calificare); 2.500 grivne pentru obținerea studiilor de cinci ani (diplomă de specialist) și 3.000 grivne pentru studii de cinci ani (diplomă de masterat). Încă 15 studenți vor putea fi instruiți la secția fără frecvență cu plată ? respectiv 1.000 grine, 1.200 grivne și 1.500 grivne? (6,3 grine echivalează 1 euro ? n.n.). Vezi: Dumitru Mintencu. În prejma examenelor de admitere: Interviu cu Prof.univ., Dr. Grigore C. Bostan // Concordia. ? Anul 10. ? 2004,Nr. 21 (444). ? P. – 4.
[xxii] Numărul absolvenților școlilor românești din Ucraina, care în anii 2000-2002 au devenit studenți ai instituțiilor superioare de învățământ din România și Moldova în conformitate cu protocoalele de colaborare interguvernamentaleatingea în anul 2000 ? 35 persoane în România și 26 în Republica Moldova, în 2001 ? 24 și, respectiv, 21, în 2002 ? 33 și 17.
[xxiii] Din iunie 2004 radio ?Bucovina? (frecvența de undă medie 837 Khz și ultrascurte 69,7 Khy) a început să transmită zilnic emisiuni în limba română în eter direct între orele 16.05-16.40, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică, iar marți tinerii ascultători din regiune pot audia între orele 16.05 și 17.00 emisiunea de divertisment ?Împreună cu noi?. Vezi: ?Ultima pagină?//Junimea, – Anul V, Nr. 2 (19). ? martie-iunie, 2004. ? P. 8 (
[xxiv] La începutul perioadei de independență națională în regiunea Cernăuți serviciul divin era oficiat în lima română în 108 parohii.
[xxv] Vezi analiza materialului în: Tudor Andrieș. Revista presei în limba ucraineană din regiunea Cernăuți (VIII)// Concordia. ? Anul 10. ? 2004, Nr. 21 (444). ? P. – 9.
[xxvi] Vezi: Rozșyrennea Evropeiskoho Soiuzu: vplyv na vidnosyny Ukrainy z țentralinoevropeis?kymy susidamy/ Instytut regional?nyh ta evrointegrațyinyh doslidjeni ?EvroRegho Ukraina?. ? Kyiv: KIC, 2004 – P. 201.
[xxvii] Din 396 parohii ale Mitropoliei Bucovinei și Cernăuțului a bisericii ortodoxe Ucrainene (Mitropolitul Onufrie) în anul 2002 106 erau românești, încă în 24 de parohii serviciul divin era oficiat în două limbi ? română și ucraineană, iar din 335 de clirici 109 erau români, iar circa 150 posedau liber limba română. Din 10 mănăstiri 5 erau românofone. Toate anunțurile Consistoriului sunt făcute în două limbi ? română și ucraineană. Din 12 protopopi 4 sunt români (în toate cele 4 raioane cu populație românească ? Herța, Hliboca, Noua Sulița și Storojineț).
O situație similară se observa și în confesiunile protestante. De exemplu din 146organizații baptiste înregistrate ? 29sunt românofone(serviciile religioase sunt oficiate de către 25 de etnici români), din 81 organizații penticostale înregistrate, – 35sunt românofone(serviciile religioase sunt oficiate de către 30 de etnici români), din 91organizații înregistrate ale adventiștilor ? 12sunt românofone (serviciile religioase sunt oficiate de către 8 de etnici români).
[xxviii] În 1999/2000 în raionul Hliboca datorită eforturilor părinților și deputaților români de diferite nivele au fost deschise două școli românești ? la Corovia și la Poieni-Regat. Însă în 2001/02 liceul din Noua Sulița (în oraș locuiau 3.193 de moldoveni și 125 români) a devenit mixt, iar în 2002/03 a fost închisă școla românească din Camenca-Hliboca (854 români, 32 moldoveni și 4.752 ucraineni) și au devenit mixte școala din Băhrinești ?Hliboca (1.340 români, 20 ucraineni și 12 moldoveni) și Forosna-Noua Sulița (956 moldoveni, 1 român, 80 ucraineni) – din 2003/04 ? și școla din Boianul lui Ion Neculce…
[xxix] În 1999/2000 în raionul Hliboca datorită eforturilor părinților și deputaților români de diferite nivele au fost deschise două școli românești ? la Corovia și la Poieni-Regat. În, însă, 2001/02 liceul din Noua Sulița (în oraș locuiau 3.193 de moldoveni și 125 români) a devenit mixt, iar în 2002/03 a fost închisă șscola românească din Camenca-Hliboca (854 români, 32 moldoveni și 4752 ucraineni)și au devenit mixte școala din Băhrinești ?Hliboca (1.340 români,20 ucraineni și 12 moldoveni) și Forosna-Noua Sulița (956 moldoveni, 1 român, 80 ucraineni), în anul de învățământ 2003-2004 mixtă a devenit și școala medie din raionul Noua Sulița ? școala din Boian(ul) lui Ion Neculce (din 4.249 de locuitori 3.724 s-au declarat moldoveni și 40 ? români, 376 ? ucraineni, 40- ruși, 45 ? poloni și 19 de altă etnie).
[xxx] Vezi: Osvita Cernivetciny: Statistycinyi zbirnyk. ? Cernivtsi, 2002. ? 101 s., ? în limba ucraineană. ? P.8-11.
[xxxi] Satul în care locuește noul parlamentar și fratele fostului guvernator al regiunii (la acel moment) – ?ales pe circumscripția românească? Nr.204 în anul 2002, inclusiv și cu suportul ?grupării lui A.Opaiț? ?pentru că va face mai mult decât un român? (nota redacției). Școala din această localitate suburbană, deschisă așă de greu datorită eforturilor deputaților români de diferite niveluri a început să fie părăsită de elevi, iar societățile românești (SCR ?M.Eminescu? și AȘP ?Aron Pumnul?), care prin statutul lor ar trebui să întreprindă ceva nici nu reacționează. Controalele fregvente de la secțiile de învățământ deja semnalează ?nerentabilitatea?, ?numărul mic de elevi? și, respectiv, ?nivelul de instruire?…
[xxxii] Azi la nivelul întregii Ucraine există doar 106 școli cu predarea în limba română. Vezi: Rozșyrennea Evropeiskoho Soiuzu: vplyv na vidnosyny Ukrainy z țentralinoevropeis?kymy susidamy/ Instytut regional?nyh ta evrointegrațyinyh doslidjeni ?EvroRegho Ukraina?. ? Kyiv: KIC, 2004 – P. 201.
[xxxiii] În iulie 1946 Comitetul regional Cernăuți informa Comitetul Central al PC (B) din Ucraina și Comitetul Central al Partidulului Comunist din URSS despre activitatea școlilor naționale din regiune – 124 școli de diverite nivele ?cu predarea în limba moldovenească? și 18 școli cu predare în limba rusă. Vezi: Leonid Reaboșapco. Pravove stanovișce… – P. 283.
[xxxiv] IntervențiaDr. Ion Popescu (MP, Ucraina) în Consiliul Europei în legătură cu discutarea raportului ?Repatrierea și integrarea tătarilor din Crimeea?)// Conseil de l?Europe: SESSION DE 2000 du AP CE (Deuxi?me partie): Compte rendu de la treizi?me séance: Mercredi 5 avril 2000 ? 15 heures AS (2000) CR 13 (Edition provisoire – Doc. 8655)- Pag. 35-36, 41-42 (traducere din franceză). Vezi varianta inegrală în limba română: Lumea-Світ. – Anul II, Nr. 8 (22). ? 30 august, 2000. ? P. 3.
[xxxv] Sate românesti din regiunea Cernăuți șterse de sovietici de pe fața pământului:ALBOVĂȚ – sat din preajma Storojinețului (casele au fost demolate de militari în scopul lărgirii unui poligon); BUCI – sătuc de peste Prut, în zona Rarancei (toți locuitorii lui au fost ridicați după război și strămutați în regiunea Herson); FRUNZA – sat din preajma Herței (nimerind în zona de frontieră, a fost șters de pe fața părnântului. I.G.DUCA – sat din apropierea Iurcăuților (raionul Zastavna), în zona nistreană a Bucovinei (populația lui a fost strămutată într-o regiune sudică a Ucrainei și doar un cimitir părăsit ne mai aminteste că până în primii ani de după război acolo au locuit români); PRISACA – sat nou între Tereblecea și Siret (a nimerit pe ambele părți ale gardului de sârmă ghimpată și, astfel, a fost distrus, în afară de câteva case care au mai rămas pe teritoriul României); ȚÂNTENI – sat din ținutul Herței – în urma unui rămășag între ?activiști” ai puterii sovietice, populația a fost ridicată în mod fulgerător și strămutată după război într-o regiune sudică a Ucrainei (cei care au supraviețuit, s-au întors, totuși, la baștină si au găsit puteri să dea noi contururi satului Țânteni); o parte a satului VICOV (casele rămase ?în zona de frontieră neutră? nu departe de ?casa regelui Mihai? dintre Pătrăuții-de-Jos (trecut la URSS) și Vicov (rămas în România) în direcția Crasnei au fost părăsite și demolate) etc. Sursa:Țara fagilor: Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni. – Cernăuți-Târgu-Mureș, 1994. ? P. 160.
[xxxvi] La 14 iulie 2000 Curtea Constituțională a Ucrainei a anulat legea cu privire la ratificare din ?motiv tehnic!? în varianta votată în decembrie 1999, noua lege stabilea deja alt plafon ? 50% (nota redacției)..
[xxxvii] Pe parcursul dezbaterilor la sugestia D-lui Gross (Elveția), Dr.Ion Popescu, prin 4 intervenții consecutive, a obținut promisiunea Comisiei în problemele migrației, refugiaților și demografiei că, în caz de necesitate, la cerința minorităților naționale din Ucraina, va fi întocmit un raport special al Consiliului Europei și pentru studierea situației celorlalte minorități etnice din Ucraina.
Їn perioada între 1 iunie și 1 decembrie 2002 în Ucraina a fost realizat un proiect comun ?Monitorizarea respectării drepturilor minorităților naționale în Ucraina?, inițiată de însărcinatul Radei Supreme în problemele dreptului omului Nina Karpaciova și susținută de Înaltul Comisar al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa Rolf Ekeus. Datorită insistenței și eforturilor Dr. Ion Popescu, expert-coordonator principal în acest proiect, o grupă de experți a activat și în regiunea Cernăuți cercetând, printre alte probleme, și situația românilor (rezultatul acestor cercetori au fost descrise într-un raport care, împreună cu documentele anexate, conținea circa 800 de pagini ? o parte din aceste materiale își vor găsi reflectarea și în acest studiu). Nucleul Grupului de experți în regiunea Cernăuți a fost format din experții Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale (CIBCA) de pe lângă Clubul cultural-sportiv ?Dragoș-Vodă?: expert-coordonator ? Aurica Bojescu (Președintele în acțiune a Clubului ?Dragoș-Vodă?, deputat în Consiliul regional Cernăuți, magistru în asdministrare publică), expert științific ? Alexandrina Cernov (doctor în filologie, membru de onoare al Academiei Române, directorul editurii ?Alexandru cel Bun?), expert politic ? Petru Posteucă (ex-consilier parlamentar, Secretar responsabil al Clubului ?Dragoș-Vodă?, magistru în pedagogie, cofondator al CBICA), administrator ? Elena Crâșmaru, asistenți ? Mihai Dârda (Director administrativ al Clubului ?Dragoș-Vodă?) și Ion Crețu (cofondator al CBICA).