OAMENI și MUNȚI – Evocări din Brașovul secolului XX
PREFAȚĂ
Autorul acestor evocări a trăit până în luna mai 1987, iar anul acesta la 10 noiembrie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa. Înfățișare cu totul aparte, care exprima vitalitate și voință când parcurgea, ca presat de treburi, străzile din centrul orașului unde locuia, înalt, svelt, cu un mers vioi, ușor și destins, cu o față parcă sculptată -un nas acvilin și o bărbie puternică. avântată pe o față prelungă-, atragea imediat privirile trecătorilor. Pentru cei care-l cunoșteau -și era foarte cunoscut- fermeca prin purtările sale perfect citadine, prin jovialitate și un fel foarte caracteristic personalității sale, de a vorbi pasionat și afectat, dar cu bună cuviință. Fusese un avocat de renume -deloc provincial-, dar mai ales, un om care sorbea viața și o retransmitea cu un farmec viril care îi întregea prezența.
"Evocările" pe care le-a scris sunt doar o mică parte din acele evenimente pe care a avut a le întâmpina, dacă avem în vedere că viața sa cuprinde perioada interbelică, apoi războiul și perioada care i-a urmat . . . . și dacă mai avem în vedere că era ceea ce se numește "un om de lume". Scrise în deceniul nouă al secolului trecut, cât privește epoca de după instaurarea regimului comunist ar fi de presupus că autorul a evitat prudent descrierea atmosferei întunecate și neprielnice unei existențe libere și mândre cu care fusese obișnuit, a acelor întâmplări care îl făcuseseră să sufere pentru umilințele provocate (am cunoștința directă că toate acestea nu l-au ocolit). Poate că și natura sa descătușată și solară i-a dictat să retrăiască prin scris mai ales ceea ce a putut să-l bucure și ridice.
Sunt întâmplări și oameni în aceste evocări simple, care au ca fundal Brașovul trăit de autor la diferite vârste și epoci, a căror cheie de înțelegere rezidă în aceea că viața unui om, în constituirea ei limitată și permanentă poate fi largă și primitoare dacă este trăită cu luciditate și inteligență, în cinste și cu modestie. Amintirile unor oameni remarcabili, care, desigur nu întâmplător și nu fără rezultate, au lăsat urme în conștiința autorului; amintirile unor locuri anume din Brașov și împrejurimi așa cum erau ele în trecut și cum fuseseră ele adaptate și folosite, amăsurat, de oamenii de atunci; bucuriile simple ale excursiilor săptămânale de o viață din jurul Brașovului; nu în ultimul rând, frecventarea concertelor simfonice și ascultarea unor muzicieni de prestigiu ; – iată, în rezumat, ce va găsi, mai ales, cititorul acestor pagini. Remarcabil aici este că profesiunea de avocat -și, precum arătam mai înainte, autorul se impusese ca un avocat de prestigiu, absorbit de profesie, pe care o practica cu pasiune (o pasiune fermecătoare)- ocupă un loc foarte restrâns și aproape marginal, ceea ce, în retrospectiva sa, pare a semnifica că "în compoziție" celelalte determinante au avut greutate, nu succesele profesionale sau ceea ce numim viața juridică..
Cartea de față se recomandă deci prin stratul ei evocator și prin învățătura pe care oricine o poate extrage asupra a cum se constituie o viață exemplară.
Brașov, noiembrie 2004
Silviu Jecu
NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
De la început ne simțim obligați să clarificăm pe cititori despre cum s-a născut abia acum această carte, după aproape 20 de ani de la moartea autorului ei, Aurel A. Nistor, care a decedat la Brașov în 8 mai 1987, când depășise 82 de ani. Aceasta deoarece răspunsul la o primă justificată întrebare: Dar cine a fost Aurel A. Nistor?, îl veți afla singuri, citind cartea.
Începând de la sfârșitul anului1979 și până la începutul anului 1987, deci în ultimii șapte ani ai vieții sale, Aurel Nistor a consemnat, în cinci caiete groase, gândurile sale, amintirile, evenimentele cotidiene. Primul caiet, cu titlul Însemnări – Evocări – Cronică familială, încheiat după un an, în noiembrie 1980, conține 394 de pagini. Al doilea caiet, Amintiri, început în decembrie 1980, care reia copilăria, școala primară, liceul, Academia Comercială; s-a oprit în februarie 1982, la pagina 132. Al treilea caiet cu Însemnări -Evocări, scris din mai 1981 până în aprilie 1983, cuprinde 389 de pagini și constituie baza părții I a acestui volum. Al patrulea caiet de 594 pagini, întitulat tot Însemnări – Evocări, început în mai 1983 și terminat în decembrie 1984, conține mai ales descrieri ale excursiilor făcute în munți și constitue baza părții a II-a a cărții. Al cincilea și ultimul are 307 pagini, conține mai ales Gânduri, dar și Evenimente contemporane, a fost început în decembrie 1984 și întrerupt la sfârșitul lui februarie 1987; constituie sursa capitolului Timpul involuției.
Primele două caiete sunt acum în posesia unor nepoți ai săi și nu am intervenit pentru a le obține, considerând că informațiile care nu se repetă în următoarele manuscrise, sunt de interes personal. Celelalte trei caiete le-a lăsat soției sale, Manți, mama lui Ioan Zorilă, din conținutul lor selectând cărămizile, pe care apoi le-am aranjat, cioplit și uneori completat, pentru alcătuirea cărții pe structura stabilită în Cuprins, construcție care ne aparține în totalitate.
Am ales evenimentele care se referă la orașul nostru, acordând prioritate celor legate de inima lui, liceul "Andrei Șaguna", apoi celor limitrofe, fără a depăși teritoriul regiunii administrative Brașov (Stalin) de la mijlocul secolului XX, care a inclus vechile județe Brașov, Făgăraș, Sibiu, Trei Scaune, Târnava Mare și o parte din Târnava Mică, adică partea sud-estică a Transilvaniei, acesta fiind spațiul în care Aurel A. Nistor s-a născut, a învățat, a muncit, a iubit și a creat, pe scurt, în care a trăit cea mai mare parte a vieții sale.
Pe parcursul redactării cărții, considerând că pentru rezistența construcției, dar și a funcționalității și a utilității ei, sunt necesare completări cu cărămizi suplimentare, le-am introdus diferențiindu-le față de textul de bază -atunci când era evident că ele nu puteau aparține lui Aurel Nistor- prin utilizarea unui alt caracter de literă. Unul din noi (D.D.) s-a ocupat mai ales de redactarea părții I Oameni, celălalt (I.Z.), de partea a II-a Munți, dar a existat și o interferență în această împărțire inițială a muncii, pe care o apreciem ca benefică în armonizarea conținutului volumului de față.
Dar să ne prezentăm. Suntem brașoveni, nu chiar de la naștere, dar din fragedă copilărie, fiind elevi și absolvenți ai liceului "Andrei Șaguna", apoi ai Politehnicii din Brașov; deci ingineri; Ioan Zorilă a lucrat la Hidromecanica, Dan Dragolea la Autocamioane. Acum suntem pensionari, ajunși aproape la vârsta la care nenea Aurică își începea scrierile sale memorialistice.
Prezentarea autorului o găsiți în capitolul următor: Date biografice. În această notă introductivă îl lăsăm pe profesorul universitar Ștefan Baciu -și el fost elev și absolvent al liceului "Andrei Șaguna", însă cu 15 ani după Aurel Nistor- să ni-l prezinte, prin textele preluate din cartea lui memorialistică Praful de pe tobă, scrisă în 1980 în Honolulu-Hawai-USA, tipărită în țară numai în 1994, de editura Eminescu.
Prima dată numele lui Aurel Nistor apare în capitolul introductiv Din Prundul florilor în Arhipelagul Sandwich, atunci când Ștefan Baciu amintește de petrecerea cu colegii de liceu, după susținerea examenului de bacalaureat:
<La sfârșitul examenului, după ce au fost afișate rezultatele, s-a improvizat o serbare care-a avut loc în grădina colegei noastre Mica Nistor, ce locuia lângă biserica Bartolomeu. Am băut șampanie, am cântat și am dansat, și ne-am întors în zori, după ce făcusem, în patru labe, un concurs de viteză în mijlocul străzii, "arbitrul" fiind Aurică Nistor (văr primar cu Mica, fata unchiului lui, Pompiliu Nistor), om de legi, de spirit și de cafenea , unde dealtfel îl și cunoscusem în calitate de "Stammgast" al mesei la care tronau Emil Cioran, Octav Șuluțiu și Ion Crăciunel.>
A doua oară, în capitolul despre Octav Șuluțiu, profesor de franceză la liceul Andrei Șaguna și autorul cunoscutei monografii a orașului Brașov, apărută în editura Fundațiilor Regale:
<La Brașov, Șuluțiu s-a împrietenit curând cu oameni care aveau aceleași interese spirituale: Domnița și Vania Gherghinescu, Horia Bottea, Constantin Sassu directorul arhivelor orașului, colonelul Mircea Petala om de o rară distincție intelectualä, timid, scriitor, autor de pagini de proză de o aleasă finețe, avocații Cornel Neguș și Aurel Nistor, iar dintre profesorii colegi de la liceu, mai ales cu Emil Cioran, care venise și el la Brașov, ca profesor-suplinitor de logică și filozofie, fiind obligat să predea și sociologia și … dreptul !>
A treia oară, în capitolul dedicat poetului ardelean Aron Cotruș, autorul cunoscutului poem Horia, și el elev al Școlii care în 1921 a primit numele mitropolitului Andrei Șaguna, unde precizările sunt:
<…. avocatul Aurică Nistor "șuetar" plin de vervă…….iar Nistor se uita după fete….>
A patra oară în capitolul despre Emil Cioran – profesor, la liceul "Andrei Șaguna":
< …..nu-l văd pe Cioran fără acel cerc de cafenagii ardeleni, ……istoricul Dr. Constantin Sassu, doctorul Emil Colbazi, cu eterna lui alură de gentleman, teologul Ion Crăciunel omul de casă al lui Voicu Nițescu, Aurel Nistor jurist și om de spirit, profesorul de matematică Stelian Mărculescu …. .>
Această carte nu s-a născut ușor. Forțele proprii nu au fost suficiente. De aceea dorim să mulțumim: doamnei Lidia Bradley Gheorghiu, președinte fondator al Fundațiilor ASPERA, pentru încurajări și mai ales pentru ajutorul material care a permis ca această carte-mărturie despre viața din orașul ei natal să poată vedea lumina tiparului, cât și domnului Mircea Ivănoiu, director executiv al Fundației ASPERA ProEdu Brașov, pentru consilierea plină de bunăvoință și implicarea tehnică în fazele finale de elaborare a lucrării, dar și domnilor: profesor Simion Toma, fost director al liceului Andrei Șaguna, pentru că ne-a convins să începem și mai ales să nu renunțăm atunci când au apărut primele piedici, avocat Silviu Jecu și profesor universitar Dr. David Marcian Bleahu pentru scrierea prefețelor la cele două părți ale cărții, profesor Virgil Mihăilescu, consilier al Direcției de Cultură Brașov, pentru atenta corectare în special a capitolului despre muzica simfonică, tuturor celor care ne-au ajutat la redactarea și editarea acestui volum, inclusiv soțiilor noastre care au acceptat cu bunăvoință ca în ultimii doi ani resursele noastre energetice să fie consumate în special pentru acest scop.
Sperăm ca acest efort să bucure pe contemporanii noștri, când își vor reaminti situații trăite, nu totdeauna plăcute, unele poate deja uitate, dar dorim ca volumul să intereseze și pe tinerii noștri concitadini, pentru că numai cunoscând trecutul poți pune bazele unui viitor mai bun. Dragostea de munții din împrejurimi, de muzică bună, de frumusețea unor vieți bogate în evenimente, credem că va stârni curiozitatea cititorilor pentru o apropiere și o cunoaștere, cât mai directă, a istoriei și geografiei Brașovului și a zonelor adiacente.
Am dorit ca acestă carte să apară în noiembrie 2004, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea autorului, însă probleme financiare ne-au împiedecat. Suntem totuși mulțumiți că finalizăm editarea ei în acest an, când se împlinesc 101 ani de la nașterea lui Aurel Nistor, dar și 770 de ani de la scrierea certificatului de naștere a orașului nostru. Dedicăm cartea acestor două aniversări.
Brașov, aprilie 2005
Ioan Zorilă și Dan Dragolea