Jurnal ?59

La inceput, sunt bucuros ca Cioran vorbeste din nou romaneste cu mine. Imi povesteste cum, aflandu-se intr-o librarie poliglota cu Paul Celan, a dat peste un dictionar romano reperist” – acela pe care l-am consultat si eu zilele trecute – si neavand bani sa-l cumpere, Celan i l-a oferit pe loc. Se pare ca Celan – cel mai mare poet german la ora actuala”, asa il numeste Cioran, fericit ca mai poate plasa un superlativ – e mai bine dispus decat deobicei. Ar vrea sa traduca si din poezia romaneasca autentica, Blaga, de pilda. Cand discutam despre impostura Petru Dumitriu, apare doamna Bratianu care tine mult sa-l cunoasca pe Cioran. Monica i-l prezinta si urmeaza o scena, daca nu apasatoare, cel putin tulburatoare pentru ganditorul transilvan”. O aud pe doamna Bratianu intrebandu-l deodata, cu emotie, tristete si mirare: Ce ti-am facut, domnule Cioran, de ne ponegresti atat?” Cioran se fastaceste, nu-si gaseste locul, se multumeste sa afirme ca el iubeste Romania, asa invers. Marturiseste ca taica-sau, aleasa fata bisericeasca din Rasinarii lui Goga, a murit cu acelasi repros pe buze. Doamna Bratianu fiind repede confiscata de generalul Chirnoaga care tine neaparat sa-i explice situatia internationala, Cioran se refugiaza in cercul nostru mai stramt si mai lumesc, mai ales din cauza lui Reneville si Istrati, pentru a cultiva cu nesat sotiile. din cand in cand, Cioran trage cu urechea spre Basil Munteanu care, in camera de alaturi, vorbeste apasat, important despre criza literaturii. A intregii literaturi, nu numai a literaturii comparate ale carei destine vor fi puse inca o data in cumpana, vara aceasta, la Dijon. Furtuna – o simt – e aproape. Reneville e invitat de Puck sa treaca dincolo fiindca – zice ea – profesorul este prea izolat. Cioran profita de acest prilej si-i lanseaza lui Reneville: Adu-l aici, te implor. Vreau sa-l distrug”. Il ameninta chiar pe Reneville ca daca in cinci minute nu vine cu comparatistul”, nu-i va mai vorbi. Evident, Reneville se face ca nu aude. De alaturi, peste putine clipe, tuna patetic Basil. Intervin din cand in cand interpelarile sale obisnuite: Monsieur le President, Monsieur le President”. Profesorul se incapataneaza sa-l numeasca numai asa pe unul dintre cei mai seriosi cunoscatori ai poeziei franceze. Pentru el Rolland de Reneville e doar magistratul francez, ratacit, din motive mai mult sau mai putin precise, printre romani. N-am stiut niciodata daca o face din ignoranta, din rautate sau din umor”. Langa mine, Cioran fierbe. Pana la urma se hotaraste: trece alaturi unde se afla acum centrul de interes. A scapat, pentru o clipa si doamna Bratianu din campul de batalie” al generalului Chirnoaga. Vine si generalul. Cioran ataca Romania. De fapt, s-a instalat in sarja si apostrofa pentru a-l scoate din fire pe Basil Munteanu. Are, mai intai, o teorie care, crede el, va lovi direct in profesor, nascut pare-se la Braila: nu exista romani decat in Transilvania. Si inca. Restul tarii e populat de bulgari! Profesorul e indignat, se infurie, mocneste, se agita, dar raspunde in treacat ca lucrul acesta nu-l priveste. El este carpatic”. Cioran ataca atunci tot ce isi poate inchipui ca-i enerveaza pe romani. Un rechizitoriu impotriva latinitatii: noi suntem mostenitorii deseurilor unor cutropitori”. Un altul impotriva limbii: e slava. Si asa mai departe. Furiile profesorului putin grohaite, sumare, totdeauna pedante, nu-l satisfac. Atunci Cioran descopera o alta origina, o alta identitate: Eu sunt mongol, tipa el. Sunt mongol. Sunt mongol!” Galeria se amuza. Este ceea ce vrea si Cioran. Doar profesorul nu intra in joc. Se-nvarte pe scaun, ridica mainile la cer, cauta o catedra imaginara de unde sa oficieze, o interjectie cu care sa argumenteze. A gasit: Pai dumneata ce scriai in tinerete?!” Mai si ameninta: Te vei lovi de mine daca publici asa ceva. Pana aici, domnule!” Undeva-n zonele sale sensibile de salonard francez, Cioran a fost jignit, izbucneste din nou, de data asta fara tonul de teribilism hilar ce-l face totusi suportabil. Serios. Pornit. Hotarat: Domnule – i se adreseaza profesorului – as vrea s-o stii o data pentru totdeauna: esti grotesc. Ai epuizat insasi notiunea de grotesc”.
Inmarmurim cu totii. Nimeni nu mai poate scoate un cuvant. Basil Munteanu e abatut si verde. S-ar zice ca profesorul care lasa impresia ca poarta, pontificant, pamantul pe umerii sai ca un Atlas-pedagog, s-a surprins gol intr-un salon. O pace grea izvorata probabil din lasitatea lui congenitala. Clipa e penibila. Mai ales tacerea aceasta ca un martor implacabil este insuportabila. Incepem brusc sa vorbim. De toate pentru toti. Incet incet, reapare si interpelarea suprema a profesorului, semn ca a trecut si asta: Monsieur le President, comment se fait-il que…”. Monica se duce dincolo s-o consoleze pe Elia Munteanu, generalul Chirnoaga blestema talentul” pus in slujba denigrarii Patriei.
Primii pleaca Rolland de Reneville si cu Cioran care le arunca de pe scara: …O facui si p?asta. Nu sunt sortabil. Cioara ma-sii!”