Mircea Eliade inedit
55 rue des Saints Peres, Paris 6
19 iunie 1946
Cu o nespusa bucurie am primit azi scrisorile voastre din aprilie. Multumesc lui Dumnezeu ca sunteti toti sanatosi si ati scapat de toate incercarile prin care a trecut de citiva ani intreaga Europa. Nu v-am scris pina acum prin posta pentru ca nu stiam daca scrisorile mele au vreo sansa sa va ajunga. Din fericire am vazut ca de citva timp corespondenta cu tara s-a restabilit si am sa va scriu de acum inainte in mod regulat.
Sa va dau citeva vesti despre mine. Am ajuns la Paris in luna septembrie, cu gindul de a lucra in bibliotecile de aici si cu speranta de a termina cit mai repede mai multe carti de stiinta incepute inca din 1940, de cind eram la Londra. In noiembrie am fost invitat sa tin cursul de istoria religiilor la Sorbona (Ecole des Hautes Etudes). A fost o mare cinste care mi s-a facut care, indirect, s-a facut tarii noastre caci dupa Iorga am fost singurul roman invitat sa tin cursuri la Sorbona. Lectiile pe care le-am tinut – „Recherches sur la morfologie du sacre” vor apare la anul in volum. Evident, cum era de asteptat, onoarea aceasta exceptionala a provocat invidia multora dintre compatriotii mei de la Paris, asa ca au inceput intrigile si ma intreb acum daca voi obtine contractul pe trei ani cu Hautes Etudes, contract care mi-ar fi ingaduit sa traiesc, modest dar sigur pina in 1950 la Paris. Cum lipsesc cam de mult din tara, uitasem de moravurile noastre; uitasem ca suntem un neam care nu poate suporta sa vada pe vreunul din fiii lui ridicindu-se…
Cam asta a fost deci, activitatea mea de cind am venit: cursurile la Sorbona, redactarea cartii, citeva conferinte pe care le- am tinut la Institutul de Civilizatie Indiana si la alte societati savante, lucrul la biblioteci, contactul cu profesorii si scriitorii de aici… M-am tinut departe de romani. Traiesc foarte modest, in doua odai mobilate in Cartierul Latin. Giza se ocupa de gospodarie, face bucatarie, umbla cit poate ca sa gaseasca ceva de mincare – si in orele libere urmeaza citeva cursuri care o intereseaza. Cum s-ar spune, ducem amindoi o viata de student. Departe de mine gindul de a ma plinge. Sunt fericit ca ma aflu intr-un oras cu biblioteci si profesori celebri, unde talentul, inteligenta si cultura sunt apreciate. Nu am nici un fel de planuri pentru viitor. Am fost invitat de mai multe universitati – una din ele in India, alta in Mexic dar inca nu m- am hotarit. M-as duce bucuros, dar stiu ca si acolo ma voi lovi de aceleasi lipsuri de care am suferit si in Portugalia: absenta bibliotecilor si a profesorilor. Ori, ma apropii de o virsta cind sunt dator sa scriu citeva lucrari decisive care sa incoroneze o munca neintrerupta de peste douazeci de ani. Aceste lucrari de istoria religiilor si de filozofie nu pot fi scrise decit intr-un mare centru cultural. De aceea sunt silit sa ramin inca aici, daca nu se va ivi cumva ocazia sa fiu invitat in America.
In afara de marea durere pe care am resimtit-o prin pierderea Ninei, am fost si sunt inca mihnit de felul cum tara mea a inteles sa se poarte cu mine. In ianuarie 1945 am fost scos din cadrele Ministerului Propagandei, ca cel de pe urma contopist. Cinci ani de munca in strainatate in serviciul tarii si 25 de volume publicate – n- au servit la nimic. O serie de invirtiti, de mediocri si de inculti, au continuat sa ramina in posturile pe care le aveau – iar un Mircea Eliade a fost dat afara cu picioare in spate! N-am sa uit niciodata cum am fost tratat. Are sa vina ziua cind ma vor invita la alte functiuni, dar atunci n-am sa mai accept eu.
Si acum am sa va rog sa-mi dati citeva indicatii precise. A mai ramas ceva mobila la Arghir, sau toate lucrurile mele, impreuna cu biblioteca au fost luate din Palade 45? Aparatul de radio si bicicleta Gizei mai exista? Cartile se gasesc in lazi, sau in rafturile lor? Ma interesez atit de mult de biblioteca mea pentru ca este singura mea avere. Aproape toate cartile pe care le adunasem in Portugalia – peste 1000 volume le-am vindut ca sa pot veni si trai aici. Biblioteca mea de la Oxford a ars in bombardament. A scapat numai o lada cu carti pe care o aveam la Londra si pe care am primit-o de curind. Astazi cartile se gasesc foarte greu si costa enorm, asa ca cele care mi-au ramas sunt inca si mai pretioase.
Am de gind sa scriu la „Cugetarea”, sa vad daca vor sa-mi mai reediteze citeva volume; sa-mi publice altele noi. I-am scris profesorului Al. Rosetti pentru o carte la Fundatie. Cum sunt silit sa traiesc numai din produsul publicatiilor mele, ma interesez cit pot de soarta lor.
Am fost foarte mihnit aflind de imbolnavirea lui Papa si a lui Nenea Mitica. Slava Domnului ca au trecut toate cu bine. Bietul Nenea Mitica, cit trebuie sa-i fie de greu cu regimul. Dar am incredere in Dumnezeu ca are sa-i pazeasca sanatatea. Ma bucur ca toti ceilalti sunt sanatosi, si m-am bucurat mult vazind ce inimos si ce corect scrie Sorin! Adresati-mi de acum inainte scrisorile la adresa de pe plic: 55 rue des Saints Peres, Paris, VI.
De cine sa mai intreb si ce sa va mai intreb? Sunt atit de multe, incit nu stiu cu ce sa incep mai intii. Neavind exact in minte adresa batrinilor, nici a Corinei, va scriu la Nicu. Multa sanatate lui Nenea Mitica si multe imbratisari, sarutari tuturor ai nostri. Va imbratisez de mii de ori cu mult dor, al vostru Mircea
55 rue des Saints Peres, Paris VI
20 august 1946
Dragi parinti,
Am primit cu mare bucurie prima scrisoare din partea voastra. Imi pare rau ca, pina acum, nici Corina, nici Nicu nu mi-au mai scris. Eu sunt sanatos si am petrecut vara la Paris. Nu-mi puteam permite, ca fericitii cei bogati, sa ma duc undeva la tara, sa ma odihnesc. Din fericire, vara a fost aici, la Paris foarte suportabila, iar in ultimul timp a plouat mereu si a fost chiar frig. Cu atit mai groaznica mi se pare seceta din tara, de care am auzit si care ma umple de durere. Bietul nostru popor, ce-o sa mai aiba de mincare daca pina si porumbul s-a uscat pe cimp?
Am avut placerea sa intilnesc mereu pe profesorul Al. Rosetti, venit aici pentru conferinta de pace. De la el am mai aflat multe lucruri de prin tara. M-a sfatuit sa ramin la Paris, sa lucrez si sa public in frantuzeste, caci in Romania as muri de foame cu leafa de profesor, asa cum sunt altii amenintati sa moara de foame. De atlfel, de mult stiam eu ca in tara noastra nu prea se pune pret pe valoarea spirituala. Asa ca voi fi silit sa-mi mai prelungesc pribegia prin streini. Macar daca as mai putea ramine aproape de voi si nu ma vor duce nevoile prin alte continente.
Eu lucrez tot timpul ca sa-mi pot cistiga viata prin munca si productia mea literara. Ministerul de Instructie francez a voit sa ma angajeze cu contract pe trei ani, bine platit, la Sorbona dar ducindu- se Ministrul la Dl. Stoilov, actualul nostru Ministru la Paris, sa-l intrebe daca guvernul roman isi da asentimentul, Dl. Stoilov a raspuns negativ, sub motivul ca n-ar fi oportun sa fie invitati la Sorbona oameni ca mine. Era fatal sa se intimple astfel caci doara suntem romani! Cum era sa suporte cineva ca sa-l intrec pina si pe Iorga, care nu a fost niciodata angajat si platit ca sa tina cursuri regulate la Sorbona? Mi s-a oferit, bineinteles cetatenia franceza si atunci n-as mai avea nici o plictiseala. Dar din mindrie, am refuzat pina acum aceasta invitatie de a renunta la nationalitatea mea. Vreau sa continui mai departe, sa fac cinste tarii mele, chiar daca reprezentantii ei oficiali ma lovesc neincetat. Din fericire, mi-a dat Dumnezeu o rabdare nemarginita si o rezistenta de fier fata de orice fel de lovituri.
Roaga-l pe Nicu sa se duca la „Cugetarea” la Dl. Racaciuni, cu un exemplar din Secretul Doctorului Honigberger pentru retiparire si sa incaseze un rest de 53.000 lei. Si scrieti-mi mai des!
Va imbratisez pe toti cu foarte mult dor si sa dea Dumnezeu sa ne regasim sanatosi. Al vostru Mircea
P.S.: Roaga-l pe Nicu sa-mi trimita un ex. din ultima editie Maitreyi (s-o ceara lui Racaciuni), asa cum mi-a trimis si Sarpele.
Hotel de Suede,
31 rue Vaneau, Paris 7-e
20 decembrie /1947/
Draga Corina si Ticu,
Nu va puteti inchipui bucuria pe care am avut-o primind scrisoarea voastra. Se apropia anul de cind nu mai stiam nimic de la voi, direct. Aflasem de la Mama de greutatile Corinei si ma neli- nistise nespus boala de care suferise. Draga Corina, e rindul meu sa- ti amintesc: „Hraneste-te bine!”. Dupa cum prea bine spui, sanatatea e lucrul principal in viata oricui. Multumesc mereu lui Dumnezeu – si batrinilor – ca mi-au dat o sanatate de fier. Am avut prilejul sa o constat inca odata zilele acestea, cind, obligat sa dau un manuscris de 650 pagini dactilografiate in mai putin de o saptamina, a trebuit sa lucrez pina la 6 dimineata sase zile in sir. Lucrarea era deja gata, dar trebuia corectata, completata si pusa la punct pentru a fi trimisa la imprimerie. Am putut suporta efortul acesta datorita exclusiv sanatatii si nervilor mei, pe care incercarile prin care am trecut de zece ani incoace nu i-au putut zdruncina. O zi de totala odihna mi-a ingaduit, apoi, sa-mi revin perfect in fire.
Noutatile acestea sunt: doua carti ce vor apare intre martie- aprilie, a treia ce va apare in toamna. Intre timp am mai scris a patra carte, inca neterminata. Au aparut mai multe studii in revistele de specialitate din Franta, Anglia si America, pe care nu vi le-am trimis inca, asteptind o ocazie sigura, ca sa nu se piarda. Cursul la Sorbona il incep la sfirsitul lui ianuarie. S-a aranjat in principiu si cu plata. Pina acum, succesele Gizei ne-au ingaduit sa traim mai bine decit speram. Giza va scrie despre progresele ei in arta palariilor. Modesta cum e, nu va spune totusi ca a incasat in trei luni mai mult decit am cistigat eu cu o carte la care am lucrat doi ani. In orice caz, meseria pe care si-a gasit-o, a fost ca trimeasa din cer. A venit exact intr-un moment cind resursele se imputinasera simtitor. Dupa cum stiti, viata la Paris e extrem de scumpa. Modest, o persoana abia iese la capat cu 15.000 franci pe luna. La mine se adaugau cheltuielile de dactilografiat manuscrisele etc. Dupa citeva luni de restaurant, am hotarit sa mincam din nou in casa. In odaita Gizei, la o simpla masina de spirt, mincam biftekuri, legume, oua si tot ce se poate improviza cu asemenea mijloace reduse. Asa ca si chestiunea atit de importanta a alimentatiei s-a rezolvat.
O mare bucurie mi-au pricinuit-o rindurile lui Sorin. Sunt foarte frumos scrise si ca „stil” si ca grafie. Sfaturile pe care i le pot da deocamdata este sa citeasca mai putin, sa se joace mai mult si sa va asculte pe voi. Auzi, Sorin? In orice caz, lasa-i libertatea sa citeasca povestile si romanele de aventuri pe care le doreste.
Dragii mei, va urez la toti sarbatori fericite, un bun an 1948, si sa dea Dumnezeu sa ne revedem curind.
Va imbratisez cu dor Mircea
Madame Jeanne Eliade
Intrarea Matasari 7
Bucharest
Hotel de Suede,
31 rue de Vaneau, Paris 7-e
9 martie 1948
Draga Mama si Papa,
Va scriu in ziua de Mucenici, ziua mea de nastere si una din onomasticele Corinei. Am primit chiar acum scrisoarea Mamei, care alaturi de atitea tristeti si mizerie contemporana, evoca si 25 februarie 1907, cind ma aducea la viata.1) Dupa cum stiti, indata dupa schimbarea calendarului, eu am inceput sa-mi sarbatoresc ziua nasterii cu 13 zile mai tirziu, adica la 9 martie. De-abia azi implinesc deci 41 de ani si nu va inchipuiti fericirea mea de a primi tocmai de ziua mea, ca un cadou nesperat, scrisoarea mamei. Singurul dar pe care l-am mai primit a fost tocul acesta cu care va scriu acum, rodul economiilor Gizei din ultimile luni. Nici nu vreau sa-mi amintesc ce insemna pentru mine altadata 9 martie, caci as deveni prea trist. Si cu toate acestea nu am dreptul de a ma plinge, pentru ca, in pofida tuturor greutatilor si obstacolelor de care m-am lovit pina acum, viata mi-a rezervat destule bucurii si foarte multe satisfactii. La 41 de ani, cind ma uit in urma, vad ca Dumnezeu mi-a ajutat sa fac atitea lucruri pe care altii n-au apucat sa le faca intr-o viata de om. Am publicat 25 de volume, am 3-4 volume sub tipar, tin cursuri la Sorbona, sunt cunoscut in lumea intreaga, public studii si articole in 3 continente, sunt tradus in nenumarate limbi (chiar acum Maitreyi apare in germana si suedeza), am trait de tinar in nenumarate tari straine si mi-am facut pretutindeni prieteni si admiratori. Inca putini ani si voi deveni un scriitor mondial. Deja am inceput colaborarea in America si Anglia. Si ceea ce e inca si mai important am obtinut toate acestea impotriva tuturor loviturilor pe care mi le-au dat conationalii mei. Deja ii vad cum turbeaza pentru ca mi-am mentinut cursul la Sorbona si au aflat ca am atitea carti sub tipar (din onorariile carora, dealtfel, izbutesc sa traiesc). Dar ce are sa mai fie peste citiva ani… Iti multumesc inca o data, draga Mama, ca m-ai adus la viata sanatos si inzestrat si ca ai sacrificat totul ca sa ingadui pregatirea mea intelectuala inca de la o virsta frageda, ceea ce face ca astazi sa fiu considerat la Paris unul din cei mai mari savanti ai lumii. Nici macar N. Iorga nu s-a bucurat, la virsta mea, de prestigiul pe care-l am printre invatatii de aici.
Am publicat o seama de studii pe care inca nu vi le-am trimis, asteptind o ocazie prielnica. Vezi, dupa hirtiutele alaturate si o alta fateta a activitatii mele culturale.
Ma gindesc cum sa va ajut, ce sa fac pentru voi?! Deocamdata, te rog, Mama, sa vinzi toata mobila noastra, afara de birou si biblioteca. Poate tot vei incasa ceva. Am sa-i scriu lui Ticu dindu-i sugestii cum sa faca trierea cartilor mele si ce volume s-ar putea vinde. Mai tirziu voi avea si alte posibilitati de a va ajuta.
Sunt dezolat ca Corina e atit de slaba. Ce se intimpla? Epurarea lui Ticu era de asteptat. Stiu ca e foarte greu, dar va spun: curaj si rabdare! Aproape toata lumea se zbate in greutati. Cum ii mai merge lui Nenea Mitache? Ma bucura cel putin Papa se mentine zdravan si plin de forte si ma rog lui Dumnezeu sa va mentina pe toti sanatosi pina in ziua fericita a revederii noastre.
Va imbratisez de mii de ori Mircea
Va urez numai bine si multa sanatate Cu mult dor Giza
1) In realitate Mircea eliade s-a nascut la 28.II.1907 (stil vechi) = 13 martie 1907 conform actului de nastere publicat de C. Popescu-Cadem. Vezi, in aceasta privinta Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, Ed. Humanitas, 1993, p. 459.
Hotel des Etrangers
83 rue de Beauke, Paris 7-e
9 septembrie 1948
Dragii mei,
Nu va puteti inchipui bucuria cu care am cetit rindurile voastre. De atitea luni nu mai stiam nimic despre voi. Giza a plecat in ziua de 30 august, asa ca nu s-a putut bucura si ea de scrisoarea voastra. Am s-o trimit cu prima ocazie. Dupa cum stiti, Giza s-a imbarcat spre Argentina intr-un vas de emigranti (peste 1000 de persoane, cite 80 intr-o camera) ca sa-si incerce norocul intr-o lume noua. Ca intotdeauna a dat si acum dovada de un mare curaj. Cu diploma ei de modista „de la Paris”, cu talentul pe care-l are de a imagina modele (si care o facuse sa cistige aici, uneori cite 20.000 de franci pe luna) nu ma indoiesc ca o sa aiba mare succes. Plecarea ei, insa, imi arata cit am ramas de singur! Eu avind acum o situatie materiala foarte buna, si Giza cistigind ea insasi destui bani, nu se mai pune problema traiului la Paris. Dar nu se stie ce va aduce ziua de miine, asa ca am indemnat-o sa plece. Desi ea sovaia sa ma lase singur, s-a convins ca e mai bine sa-si stramute de pe acum resedinta peste Ocean, sa incerce sa aranjeze acolo o situatie sigura pentru orice eventualitate, si pentru amindoi.
Eu sunt, slava Domnului, sanatos si o duc cit se poate de bine. Singura mea preocupare este departarea de voi. In ceea ce priveste pe Lili2) el o duce excelent. Imi spunea ca v-a trimis cartile care i- au aparut aici, dar ca nu stie daca le-ati primit. Cartile au avut mare succes si de public (dintr-una s-au vindut sase editii in doua luni) si de presa. Incolo, viata lui este dupa cum o stiti: lucreaza foarte mult si in toate directiile, se lanseaza si are o seama de invitatii in mai multe tari. Pentru un moment va ramine in Europa, dar nu e exclus ca in primavara sa accepte o admirabila propunere care i s-a facut din America de Nord.
Astept cu nerabdare sa-mi confirmati primirea micului pachet trimis de Giza. Va voi trimite apoi altele, in deosebi cu medicamente (injectii contra reumatismului etc.). Scrieti la aceeasi adresa, dar nu recomandat. Scrisorile simple prin avion ajung mai repede.
Ma rog la Dumnezeu sa va tina pe toti sanatosi, ca sa treceti cu bine prin aceste timpuri grele. Am toata increderea ca ne vom reintilni curind si atunci cite nu vom avea sa ne povestim!
Va imbratisez pe toti cu dragoste fierbinte si cu un dor imens. Al vostru Mircea
2) Lili e numele… conspirativ al lui Mircea Eliade, prezent in corespondenta familiei pina prin 1965