Despre rugăciuni la evrei

Religia este calea cunoașterii lui Dumnezeu și înseamnă a trăi în respectul legilor divine. Ea îl însoţește pe om toată viaţa, fiind o educa­toare a lui. Religia are efect binefăcător și înălţător asupra sufletului în orice ocazie, dar are și un rol deosebit în momentele de strâmtorare la care este expusă fiinţa omenească.

Religia israelită/mozaică a fost stabilizată și orânduită cu o forţă înnoitoare în împrejurările oferite de evenimentele istorice în seco­lele VI‑V î.e.n., de către profeţii Ezra și Neemia (458‑420 î.e.n.), iar mai târziu, în decursul vremurilor, de alţi cărturari iudei.

Activitatea binecuvântată a lui Ezra și Neemia a fost sprijinită de ultimul profet, Malahi. S‑a revenit la citirea regulată, periodică, a Torei și tălmă­cirea cărţilor sfinte. S‑au reorganizat totodată comu­nităţile evreiești. Acești profeţi au câștigat cele mai mari merite în reînvierea vieţii reli­gioase a evreităţii de atunci, iar continuatorii lor sunt evreii de azi.

Revenind la problema religiei mozaice, ea cunoaște manifestări directe ? prin rugăciuni, prin serviciile divine publice, prin ţinerea Sâmbetei și a sărbă­torilor și, nu în ultimul rând, prin respec­tarea riguroasă a legilor alimentaţiei ? și manifestări indirecte. Acestea se exprimă prin punerea tálitului (șal ritual pentru rugăciune), a filacte­riilor (cutiuţe prismatice îmbrăcate în piele, ce conţin pasaje biblice care vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu/?șema Israel?, pe care credinciosul evreu le așază pe braţul stâng, în dreptul inimii și pe cap) și a mezuzei (cutiuţă conţinând trei pasaje biblice), ce se fixează pe canatul de la ușa locuinţei. Toate acestea repre­zintă simboluri religioase care își au obârșia în Biblie, în cele cinci cărţi ale lui Moise.

Rugăciunea ne aduce aproape de Creatorul Universului. Urmând modelul structurii noastre, a oamenilor, care prezintă două părţi com­ponente, și anume trupul și sufletul, serviciul divin se împarte în două părţi : un serviciu divin interior și un serviciu divin exterior.

Prin ce se manifestă serviciul divin interior, care sunt reperele sale ?

Acestea sunt :

1)      înfrânarea omului din frica de Dumnezeu, corelată cu textul biblic : ?Fie‑ţi teamă de Dumnezeu și îndeplinește‑i poruncile, căci asta este menirea fiecărui om? (Eclesiastul, 12.13) ;

2)          smerenia, evlavia, cucernicia omului, căci ?supunerea și ascultarea sunt mai bune decât sacrificiul? (Samuil I, 15.22) ;

3)          dragostea pentru Creator, de care trebuie să fie mânat omul,în deplină concordanţă cu preceptul biblic : ?Iubește‑ţi Atotputernicul tău din toată inima, cu tot sufletul și cu întreaga ta putere? (Vechiul Testament, Moise, V.6.5) ;

4)      datoria de a mulţumi Creatorului pentru binefacerilefaţă de om, corelată cu spusele : ?Aduceţi mulţumire lui Dumnezeu, deoarece El este bun și veșnică‑i iertarea? (Psalmi, 107.1) ;

5)          manifestarea încrederii în binefacerilepe care le așteaptă omul de la cel Atotputernic, pe care‑l imploră smerit : ?Celor ce cred în Dumnezeu li se înnoiesc puterile, se ridică ca vulturii și nu obosesc ; ei umblă și nu lâncezesc? (Isaia, 40.31).

Serviciul divin interior se definește ca o necesitate sufletească adâncă a fiinţei umane.

Dar gândurile și simţămintele faţă de divinitate nu au menirea să fie trezite doar într‑o singură fiinţă omenească, ci să‑i cuprindă și pe semeni. Această menire se împlinește prin manifestările serviciului divin exterior.

Componentele acestui serviciu divin sunt : 1) rugă­ciunea și 2) ţinerea Sâmbetei, a sărbătorilor, a zilelor de post și a legilor Torei.

În ce privește rugăciunile, ele se disting după conţinutul lor :

1)      rugăciuni de preamărire a lui Dumnezeu, ebr. tehila ;

2)      rugăciuni de mulţumire faţa de Dumnezeu, ebr. toda ;

3)      rugăciuni de implorare, ebr. bakașa.

Toate aceste rugăciuni se regăsesc în cadrul serviciilor divine mozaice. Toate trei au drept corolar Psalmii regelui David.

Dacă exprimăm prin cuvinte întreaga noastră uimire faţă de creaţiile măreţe ale lui Dumnezeu și faţă de orânduirile sale divine, rugăciunea pe care o rostim este de preamărire (?Lăudaţi numele cel sfânt al Domnului căci totul s‑a creat la porunca Sa? ? Psalmul 148.5).

Dacă grăim mulţumiri pentru acele binefaceri la care face părtași Creatorul poporul lui Israel și întreaga omenire, rugăciunea rostită este de slavă, de mulţumire (?Intraţi cu mulţumiri pe porţile Lui, cu laude în curţile Lui ! Mulţumiţi‑I și binecu­vântaţi‑I Numele ! Căci Domnul este bun ; bună­tatea Lui ţine în veci și credincioșia Lui din generaţie în gene­raţie? ? Psalmul 100.4.5).

Dacă rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască bunuri cerești și pămân­tești, să ne apere de rău și să ne ierte păcatele, rugăciunea se carac­terizează prin solicitare, implorare (?Mă înfașuraseră legătu­rile morţii și mă atinseseră sudorile Locuinţei Morţilor ; eram pradă necazului și durerii. Dar am chemat numele Domnului : ?Doamne, Te rog mân­tuiește‑mi sufletul !? ; ?Domnul este milostiv și drept și Dumnezeul nostru este plin de îndurare? ? Psalmul 116.3.4.5).

În ce privește repartizarea în timp, adică momen­tele în care rugăciunile au loc în comun, în public, ele se rostesc zilnic în cadrul a trei servicii divine :

1)      rugăciuni de dimineaţă, tefilát șahrit ;

2)      rugăciuni de după‑masă, tefilát minhá ;

3)      rugăciuni de seară, tefilát mááriv.

Prezintă interes istorico‑religios căutarea pro­venienţei datinei ţinerii celor trei rugăciuni, cea de dimineaţă, cea de după-masă și cea de seară, pentru că ea conduce spre izvoare biblice.

După părerea talmudiștilor (oameni evlavioși, care adâncesc studiul Bibliei și o comentează), rugă­­ciunea de dimineaţă își are originea în rugăciunea rostită de patriarhul Avraam, după cum rezultă din textul biblic : ?Și Avraam s‑a sculat dis-de-dimi­neaţă și s‑a dus la locul unde a stat în faţa lui Dumnezeu? (Moise, I, 19.27).

Rugăciunea de după-masă a fost rostită de Isac  : ?A ieșit Isac pe câmp spre a se ruga, spre seară? (Moise I, 24.63).

Rugăciunea de seară a fost rostită de patriarhul Iacov  : ?Și s‑a rugat în acel loc unde a adormit? (Moise, I, 28.11).

Acești timpi fixaţi pentru rugăciuni corespund cu intervalele în care la templul din Ierusalim s‑au adus jertfe zilnice, care au fost apoi abando­nate și înlocuite prin rugăciuni de iertare a păcatelor.

În ce privește rugăciunea de dimineaţă, aceasta conţine un text de o relevanţă deosebită, pus în legătură cu unul dintre cei mai mari învăţaţi evrei medievali spanioli, medicul și rabinul Maimonide.

Moșe Maimonide (1135‑1204) a fost cea mai de seamă personalitate din sânul evreimii spaniole în domeniul medicinei și al filozofiei.

Relevant este faptul că Maimonide e autorul celor treisprezece legi de credinţă ale evreilor, ce se rostesc în fiecare dimineaţă în sinagogi.

O caracterizare a lui Maimonide, sună așa : ?Având o cunoștinţă perfectă asupra filozofiei lui Aristotel și a filozofilor arabi, în lucrarea sa More nevuhim (Călăuza rătăciţilor), el a căutat și a reușit să arate supremaţia concepţiei filozofice iudaice asupra tuturor celorlalte filozofii, utilizând pentru susţinerea teoriilor sale metodele peripatetice și cele arabe?. Meritul său principal este de a fi armo­nizat religia cu preceptele filozofice. Maimonide scria în limba ebraică. Desigur, în cercurile reli­gioase evreiești, legile de credinţă ale lui Maimonide au făcut loc multor discuţii contra­dictorii și chiar contestărilor.

Ca o completare a expunerii de mai sus trimit la textul integral al celor treisprezece ?Legi de credinţă? în A.S. Gold, Seder Hatefiloth, Craiova, Editura Scrisul Românesc, pp. 142‑144.

Sărbătorile evreiești

Lunile ebraice

15‑22 Nisan PESAH.Sărbătoarea de evocare a ieșirii poporului evreu din robia egipteană sub conducerea lui Moise. Este sărbătoarea azimilor, ţine opt zile / în Israel șapte /. Se ţin două seri de Seder ? rânduiala celor două seri festive ? se citește Hagada, o selecţie de naraţiuni legate de Pesah și de rugăciuni. Se mai numește și ZMAN HERUTENU ? ?Timpul eliberării noastre?. Se face binecuvântarea de Tal, ruga pentru rouă.

18 Yiar LAG BAOMER.Este o semisărbătoare, zi de comemorare a încetării epidemiei de difterie izbucnită în rândurile luptătorilor lui Bar‑Kohba, răsculaţi contra stăpânirii romane, sub împăratul Hadrian / 135 e.n. /  Sărbă­toare a primăverii, a bucuriei, a tineretului studios. În cadrul numă­rătorii zilelor între a doua seară de Seder până la Șavuot / ?Rusalii? /, ce ţine 50 zile ? numite Omer ?, Lag Baomer cade a 33‑a zi.

6‑7 Sivan ȘAVUOT.Se sărbătorește ziua primirii Torei cu care a fost bin­ecuvântat poporul evreu. Este numită și ?Sărbătoarea săptămânilor? și ?Sărbătoarea primelor roade? ale pământului. Se citește cartea lui Ruth. Este numită în ebraică ZMAN MATAN TORATENU, dar și HAG HABIKURIM, sărbă­toarea trufandalelor.

17 Tamuz ȘIVA ASAR BETAMUZ. Zi de post. Se comemorează o serie de evenimente tragice pentru poporul evreu :

? în această zi s‑au dărâmat zidurile cetăţii Ierusalimului în timpul primului și al celui de‑al doilea templu. Primul templu este dărâmat de regele babilonian Nabucodonosor / 586 î.e.n. /

? în această zi a spart Moise cele două table ale Legii

? în această zi regele păgân Apostomus a ars Tora

? în această zi a încetat aducerea zilnică a jertfelor în templul din Ierusalim

? în această zi a arat cu plugul împăratul roman Hadrian locul templului II din Ierusalim /135 e.n.

9 Av TIȘA BEAV. Zi de doliu naţional. Jelirea dis­trugerii primului și a celui de‑al doilea templu / al doilea dărâmat de către împăratul roman Titus Vespasian în anul 70 e.n. /. Zilele între 17 Tamuz și 9 Av sunt zile de doliu. Romanii ocupă întreaga Țară Sfântă, iar statul iudeu este desfiinţat. Se rostesc jelind ?Plângerile? profetului Ieremia / ?Eiha? și ?Kinot?.

1 și 2 Tișri ROȘ HAȘANA. Anul Nou iudaic /?capul anului? /, numit și ?Iom Hadin?, ziua judecăţii faptelor oamenilor, ?Iom Hazikaron?, ziua reme­morării păca­telor, ?Iom Terua?, ziua suflării în trompetă /?șofar? /. Simbolic, suflarea în șofar reamintește apropierea zilelor de judecată. În zori, întreaga săp­tămână de dinainte de Roș Hașana se rostesc ?Slihot?‑uri, rugi de iertarea păcatelor. Enoriașii evrei își urează bine cu cuvintele : ?Să fiţi înscriși și semnaţi pentru un an viitor bun?.

3 Tișri ȚOM GHEDALIA.Zi de post în memoria guvernatorului evreu Ghedaliahu ? numit de regele Nabucodonosor să stăpânească asupra evreilor rămași ?,  care a fost ucis împreună cu mulţi alţi bărbaţi nobili în urma unui atentat.

10 Tișri IOM KIPUR.Este cea mai sfântă zi a anului. Zi de post total, zi de căinţă. Este ?Ziua iertării?, ?Ziua ispășirii?. Între Roș Hașana și Iom Kipur sunt 10 zile de pocăinţă. Se consideră a fi ziua când Creatorul semnează deciziile cerești definitive asupra sorţii fiecărui individ. Zilele dintre cele două mari sărbători se folosesc pentru căinţă, pentru a se îndrepta greșelile comise.

15‑23 Tișri HAG HASUCOT. Această sărbătoare este ?Sărbătoarea cortu­rilor? sau a ?colibelor?, spre simbolizarea faptului că, după ieșirea din robia egipteană și înainte de a intra în Țara Făgăduinţei, poporul iudeu a locuit în corturi. Se mai numește ?Zman Simhatenu?, sărbătoarea bucuriei strângerii recoltei. Este una din cele trei sărbători numite ?Șaloș Regalim? ? este vorba de cele trei sărbători consecutive, Pesah, Șavuot și Sucot, ce repre­zintă cele trei pelerinaje anuale ale credincioșilor iudei la Ierusalim.

21 Tișri HOȘANA RABA.Este ziua a șaptea a sărbă­torii corturilor, când se înalţă spre ceruri osanale și rugăciunea ?Halel?, un mănunchi de cei mai înălţă­tori Psalmi de laudă.

22 Tișri ȘMINI AȚERET.A opta zi / din seria celor opt zile totale de Sucot /, zi deosebită în care se înalţă și ruga pentru ploaie / ?Tefilat Gheșem? / atât de necesară muncilor agricole de toamnă.

23 Tișri SIMHAT TORA.Sărbătoarea bucuriei cu Tora. Se cântă și se dansează în sinagogi și în stradă cu câte un sul de Tora în braţe. Este ziua încheierii lecturii săptămânale a pericopelor din Tora, a cărei citire urmează să fie reluată imediat de la început. Se fac procesiuni cu osanale, cu toate sulurile din Tora, în lăcașurile de rugăciuni.

25 Kislev HANUCA.Este caracterizată ca ?Sărbă­toarea luminilor? și a libertăţii. Ține opt zile, în care se aprind în sinagogi și în casele evreiești lumâ­nărele. Este sărbătoarea de aducere aminte a luptei eroice a Macabeilor împotriva elenizării păgâne por­nită contra poporului evreu / 135‑132 î.e.n. /.

10 Tevet ASARA BETEVET.Zi de post, ziua înce­perii asediului Ierusalimului de către babilonieni și de comemorare a celor șase milioane de evrei asa­sinaţi în lagărele de exterminare de către fasciști în Holocaust.

15 Șvat HAMIȘA ASAR BIȘVAT.Este ?Anul Nou? al pomilor, al naturii. Se consumă fructe, de pre­ferinţă din Țara Sfântă.

13 Adar TAANIT ESTER.Ziua care amintește postul reginei persane Estera și pe cel al locuitorilor evrei din Șușan‑Persia, pentru ca Dumnezeu să anihileze planul mârșav al lui Haman, ministrul regelui persan Ahașver / Xerxes /, de a extermina evreii din Persia. Se citește ?Cartea Esterei?, ?Meghilat Ester?.

14 Adar PURIM.Ziua ?aruncării cu zarul?, deoarece cu zarul a fost stabilită de către Haman o zi pentru uciderea tuturor evreilor din Persia și confis­carea averilor lor. Este o sărbătoare de mare bucurie prin faptul că se amintește acea minune prin care evreii din Persia acelor vremuri au rămas în viaţă, iar Haman a fost osândit la moarte. Este un obicei străvechi ca avuţii să trimită cadouri celor săraci, și chiar și prietenii între ei să‑și facă cadouri spre a se împărtăși de bucuria sărbătorii. Sărbătoarea Purim evocă o întâmplare de acum 3400 de ani.

15 Adar ȘUȘAN PURIM.Tot zi de bucurie, pentru evreii orașului Șușan, aceștia scăpând de pustiire prin grija părintească a lui Dumnezeu, care a zădărnicit planul diabolic, criminal, al lui Haman. Pentru evreimea de azi întâmplarea Purimului este un grav memento.

Alte sărbători

ROȘ HODEȘ. Semisărbătoare în care în zilele de Sâmbătă, la fiecare patru săptămâni, se anunţă luna nouă. Se evocă lauda și proslăvirea Creatorului lumii, cu promisiunea de a nu se abate de la drumul prescris al virtuţii și al dreptăţii.

PARSAT HAHODEȘ.Este semisărbătoarea de lună nouă, când luna nouă cade într‑o zi de Sâmbătă. Se rostesc rugăciuni de proslăvire a lui Dumnezeu.

Despre ȘABAT. Odihna categorică de Șabat / Sâm­bătă / este prevăzută în porunca a IV‑a a Deca­logului. Începutul zilei de Șabat este vineri seara. În această seară / ?Erev Șabat? / serviciul divin se distinge prin cântarea de imnuri de preîntâmpinare a Șabatului. Aceste imnuri speciale au ca autor pe rabinul Șlomo Alkabez Halevi, 1500‑1570. Se ros­tesc Psalmii 20, 29, 92‑100 și texte / versete / din Vechiul Testament. Se sfinţește seara de Șabat cu vin / Kiduș /. În casele evreiești stăpâna casei aprinde două lumânări în semn de cinstire a sărbătorii de Șabat. Sâmbăta excelează printr‑o serie de rugă­ciuni matinale / ?Șahrit? / întreţesute de Psalmi și de texte alese din cele cinci cărţi ale lui Moise / ?Hamișa Humșe Tora? /. Serviciul divin culminează în citirea Pericopei săptămânale din Tora la care se invită 7 enoriași majori care rostesc binecuvântări / ?Bracha? /. Urmează rugăciunea de după-masă / ?Minha? /, iar corolarul îl formează rugăciunea de seară / ?Maariv? /, care se spune la apariţia primelor stele, ceea ce înseamnă și sfârșitul Șabatului. După principiile biblice Sâmbăta este zi desăvârșită de repaus, când nu se execută nici un fel de activitate. Această poruncă se suspendă numai dacă este nevoie de intervenţie în cazul când este periclitată viaţa sau sănătatea unui semen de orice naţionalitate sau de orice religie. Dacă o sărbătoare este Sâmbăta, ea se consideră dublată în sfinţenie.

4 Yiar IOM HAZIKARON.Zi de comemorare a evreilor deportaţi de fasciștii maghiari din Transilvania de Nord, vremelnic ocupată. Se fac rugăciuni de pomenire a morţilor și se spune ?Kadiș?, sfinţirea și recu­noașterea împă­răţiei lui Dumnezeu.

5 Yiar IOM HAAȚMAUT.  Sărbătoare naţională a întregii evreităţi. Este Ziua Independenţei statului Israel.