Convorbire cu Doamna Aurica Bojescu, ?Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale?, Cernăuți

Motto: ?Înaintașii neamului românesc din Bucovina de Nord, au lăsat urme semnificative atât în istoria și cultura Ucrainei (Mitropolitul Kievului Petru Movilă, folcloristul și savantul Acad.Grigore Bostan, coatutorul Constituției Ucrainei și europarlamentarul Dr. Ion Popescu, faimoasa cântăreață Sofia Rotaru ș.a.m.d.), cât și ale neamului românesc din Țară (frații Hurmuzachi, Ioan Mihaly de Apșa, Iancu Flondor, Dmitrie Onciul și Ion Nistor, poieții Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu etc.). De la gimnaziul din Cernăuți, îndrumat de Aron Pumnul, și-a luat zborul simbolul românismul Mihai Eminescu. O eventuală enciclopedie consacrată personalităților reprezentative ale comunităților românești din Ucraina ar întruni câteva volume…Fiind cetățeni loiali ai statului ucrainean își revendică în permanență drepturile firești de a fi români, de a se considera populație autohtonă, de a se bucura de standartele europene în domeniul drepturilor omului, de drepturile și libertățile funamentale ale minorităților etnice. ? Cercetător Aurica Bojescu, Cernăuți

„Izvorul tuturor răutăților și pustiirii acestor părți, a Moldovei Țării de Sus, este risipa și pustietatea cauzată de către ucrainienii cazaci, stingerea țării noastre”. Așa caracteriza cronicarul Miron Costin acțiunile politice ale lui Bogdan Hmelnițki, considerat la Kiev drept ?întemeietorul statului ucrainean?. Miron Costin și-a exprimat temerea profetică că „răutățile” vor afecta și viitorul: „?cu cale ne este și nouă a pomeni povestea lui Hmil, hatmanul căzăcesc, de la care vremi s-au început și răul nostru, în care și până astăzi ne aflam cu acest pământ la cumplite vremi și Dumnezeu știe de nu și peste veacul nostru trăitoare”.

Relațiile româno-ucrainene au demarat în vremea lui Hmelnitki, care a invadat de câteva ori voievodatul Moldovei, ?încuscrindu-se? cu forța cu Vasile Lupu, care a dat-o pe Ruxandra, dupa fiul hatmanului, Timus, descris astfel: „ce numai chipul de om îl avea, firea toată fiindu-i de fiară sălbatecă”. Hmelnițki și-a început oscilațiile politice printr-o rebeliune împotriva polonezilor, pentru ca mai apoi să se alieze cu tătarii, invadând și prădând pe toți vecinii săi, pentru ca în final să se arunce în brațele Moscovei, deschizând drumul acesteia către Europa.

Independența Ucrainei, doar după 1991, trage după ea toate tarele regimului sovietic. Fără să aibă parte de nici o altă tradiție statală, Kievul promovează în continuare politicile sovietice, modul sovietic de a privi lumea, pe care încearca să le acopere cu o poleială democratică (inclusiv după schimbarea cu noul regim, presupus ?democratic?). Fiind de fapt numai o replică miniaturizată a imperiului sovietic, Ucraina pare că nu știe și nu poate să abordeze într-un mod diferit relațiile cu vecinii săi, decât prin promisiuni despre democrație false, și acțiuni deschise sau conspirativ dictatoriale (vezi asaltarea ecologică a canalului Bâstroe, sau deznaționalizarea forțată a românilor prin persecutarea mass-mediei și a intelectualilor români din teritoriile ocupate.

Am rugat-o pe doamna Aurica Bojescu, de la ?Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale?din Cernăuți, ca să ne edifice mai detailat asupra istoriei și a realităților românilor din teritoriile ocupate atât de fraudulos de Ucraina, cel mai recent ca ?dar? din partea Rusiei de independență față de…ruși și ?re-cedate? în mod repetat de către guvernele Iliescu-Constantinescu. Iată ce ne-a relatat:

Premergătorii românilor din Ucraina (geto-dacii) au fost atestați în aceste teritorii cu mult mai înainte deсât strămoșii slavi ai ucrainenilor[1] (populației titulare de azi).

Locuind compactîn zona nordului Maramureșului istoric (regiunea Transcarpatică), nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Ținutul Herței (regiunea Cernăuți) și sudul Basarabiei (regiunea Odesa) din imediata apropiere cu frontiera României, și mai dispersat în Transnistria ucraineană (regiunea Odesa) până la și după Bug (regiunile Kirovograd, Nicolaev, Herson, Dnepropetrovsk etc.), românii în zonele de trai tradiționale reprezintă, alături de ucraineni (huțani, ruteni etc.) populația autohtonă a Ucrainei.

Înaintașii neamului au lăsat urme semnificative atât în istoria și cultura Ucrainei (Mitropolitul Kievului Petru Movilă, folcloristul și savantul Acad.Grigore Bostan, coatutorul Constituției Ucrainei și europarlamentarul Dr. Ion Popescu, faimoasa cântăreață Sofia Rotaru ș.m.a.), cât și ale neamului românesc (frații Hurmuzachi, Ioan Mihaly de Apșa, Iancu Flondor, Dmitrie Onciul și Ion Nistor, poieții Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu etc.). De la gimnaziul din Cernăuți, îndrumat de Aron Pumnul, și-a luat zborul simbolul românismul Mihai Eminescu. O eventuală enciclopedie consacrată personalităților reprezentative ale comunităților românești din Ucraina ar întruni câteva volume…

?Trezindu-se în urma diferitelor cotituri ale istoriei? în actualele teritorii ale Ucrainei, populația românofonă s-a asimilat complet (în cazul ?bolehovenilor? și ?volohilor? din Pocuția și Galiția) sau parțial (în zona dintre Nistru și Bug), supraviețuind, totuși, din punct de vedere etnolingvistic în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.

Perioada sovietică, care a dus la deportări masive și asimilări artificiale, totuși, nu a putut ?înghiți și dizolva? în oceanul slav elementul est-romanic. Românii au supraviețuit.

Renașterea etnică generată de prăbușirea imperiului totalitar-comunist a dus indubitabil nu numai la apariția Ucrainei ca stat independent, dar a generat și renașterea tradițiilor strămoșești în rândurile românilor băștinași ?uitați? în urma ?istoriei buciumate?, dincolo de hotarele Statului Român, însă nu și ale etno-arealului românesc, ale Patriei Românești, pentru că: ?Patria noastră, ? după Nichita Stănescu, – este limba Română?.

Statistica ucraineană oficială, după tradiția sovietică, împărțește greșit și arbritar populația românofonă în ?români? și ?moldoveni?.

Este de menționat faptul că, la recensământul din 1959, populația vorbitoare a limbii lui Eminescu era mai puțin numeroasă. Însă, binecuvântată de Dumnezeu și iertată de-a mai trece prin deportări și masacre, populația românească din Ucraina, în pofida asimilărilor masive din Transnistria și, mai ales, din regiunile de dincolo de Bug, în Bucovina, Herța, nordul Maramureșului istoric, nordul și sudul Basarabiei a început să sporească, ajungând să ocupe locul trei (bineînțeles, dacă nu este divizată în cele două ?etnii? diferite, româno/?moldovenească?) din Ucraina.

Dinamica componenței naționale a populației Ucrainei (Statistica oficială)[2]