Regele, ofiterii de pe front si apoi partidele politice
Inca din vara lui 1940, când relatiile diplo-matice dintre România si Marea Britanie nu fusesera rupte, în sânul personalului Legatiei României din Londra se conturasera doua curente. Primul, avându-l ca lider pe fostul ministru plenipotentiar Viorel Virgil Tilea (Magazin istoric, nr. 2-7/2000), era antiantonescian, dar si simpatizant al fostului rege Carol II. In jurul lui Tilea se aflau cei mai multi dintre diplomatii Legatiei: Matyla Costiescu Ghyka, Belitoreanu, Otto Smilovici, Victor Budeanu, Dumitru Dimancescu. Cu acest grup cochetau si altii: Mircea Eliade, Marcu Beza, Decebal Mateescu si Ion Murgu. Al doilea grup, antiantonescian, dar si anticarlist declarat, îl avea în frunte pe Victor Cornea, profesor universitar la Londra. Membru al Partidului National-Taranist, el era reprezentantul lui Iuliu Maniu în capitala engleza.Free Romania, condusa de V.V. Tilea si care îsi propunea solidarizarea tuturor românilor din lumea anglo-saxona (Anglia, S.U.A., Canada).
In urma ruperii relatiilor diplomatice dintre România si Marea Britanie, marea majoritate a personalului Legatiei României, nutrind convingeri antiantonesciene, a ramas în Anglia. In consecinta, Foreign Office-ul l-a numit pe maiorul J.L.P. Back ca ofiter de legatura între guvernul britanic si emigratia româna din Anglia. Acesta va colabora cu cei doi ofiteri amintiti mai sus si care aveau o anume experienta în contactele cu emigratia româna, încercând sa o atraga în efortul de razboi împotriva Axei.
Lovitura de stat de la 23 august 1944 si încheierea armistitiului cu Natiunile Unite au surprins emigratia în aceeasi stare de dezbinare. La aceasta se adauga si completa dezinformare, ceea ce nu a dat posibilitate adoptarii unei pozitii unitare si coerente. Relevante din acest punct de vedere sunt si cele câteva pasaje din însemnarile inedite redactate în limba franceza de col. Gh.E. Mavrodi, sub titlul Notes et souvenirs de ma vie, din care reproducem mai jos câteva pasaje. Intreruperile sunt marcate prin trei puncte, iar completarile si notele explicative prin paranteze drepte. A plouat toata ziua. Am facut cumparaturi si am asistat la reuniunea de la Comunitatea Româna; prezenti acolo Murgu, Danielopol, Alecu si Corneliu Bianu, St. Nenitescu, profesorul Nandris. Murgu a vazut la… PID [Departamentul Informatiilor Politice] scrisorile de denunt ale lui Iliescu si Dimancescu împotriva românilor care au fost arestati, cum au fost Câmpeanu si Puscariu, precum si scrisorile prin care erau denuntati Radu Florescu [istoricul stabilit în S.U.A., profesor la Boston University, colaborator al Magazinului istoric] si chiar eu însumi, taxat drept un super-spion al lui Antonescu si al nemtilor, lucru foarte amuzant, despre care Foreign Office-ul ma informase înca de la începutul sederii mele aici… Am mers apoi sa dejunez la Club, dupa care a urmat drumul la Institutul Francez, pe care l-am gasit complet distrus de cele doua bombe cazute ieri în Harrington-Road… Nemtii anunta lupte în Paris cu F.F.I. [Fortele Franceze din Interior]. Fortele britanice si canadiene se apropie de Lisieux… Bulgarii se pregatesc sa se predea Aliatilor si sa iasa astfel din razboi, iar eu marturisesc ca nu înteleg de ce nu se gaseste nimeni în România pentru a initia acelasi lucru…
Marti, 22 august 1944:
Miercuri, 23 august…
Joi, 24 august…
Am redactat o telegrama adresata regelui Mihai si o cerere catre guvernul britanic prin care îl rugam, acum ca România trecuse în tabara Aliatilor, sa îmi permita sa intru în rândurile armatei engleze sau ale unei armate aliate. Rusii au ocupat Chisinau si Roman. Nemtii au instalat un alt guvern român; Antonescu a fugit la Berlin [sic!]…
Vineri, 25 august…
Duminica, 27 august…
La ora 17.30 primim vizita maiorului Edwin Boxshall care ne felicita pentru faptul ca România este la ora actuala un aliat. El ne spune ca regele Mihai, în proclamatia sa, nu s-a pronuntat imediat pentru a începe lupta împotriva germanilor, acordându-le un ragaz de 15 zile pentru a parasi România (desi stia foarte bine ca nu or sa accepte); dupa prima lor reactie bombardarea Palatului regal de catre Stukas-uri , le-a declarat razboi. Se pare ca Palatul este complet demolat, ceea ce n-ar fi o nenorocire prea mare, deoarece era urât, ca orice produs al gândirii lui Carol [II]. Numai atunci, din Italia, Aliatii au trimis [în 26 august] puternice bombardiere pentru a bombarda aeroportul Otopeni, de unde decolasera Stukas-urile…
Luni, 28 august…
Marti, 5 septembrie…
Miercuri, 6 septembrie…
Suntem invitati la dineu la Connaught Hotel de lt. colonelul si d-na A.G.G. de Chastelain [Magazin istoric, nr. 8/1992] (el tocmai a sosit cu avionul de la Istanbul), împreuna cu dl. si d-na Bartholomew (de la Daily Mirror). El ne povesteste cu lux de amanunte ce i s-a întâmplat în România… Are o mare admiratie pentru regele Mihai si este foarte grabit sa se întoarca la Bucuresti, deoarece doreste sa-l ajute din toate puterile, gasind ca merita cu prisosinta. Regele îl trimisese cu o misiune la Istanbul si îl rugase sa revina imediat, dar de la Istanbul a fost trimis la Cairo, apoi la Londra, de unde spera sa plece în curând…
Duminica, 10 septembrie…
Miercuri, 13 septembrie…
Catre miezul noptii, Cristea, [crainic] de serviciu la B.B.C., ne telefoneaza pentru a ne spune conditiile de armistitiu stabilite pentru România…
Pavel Pavel le declara englezilor pe care-i întâlneste ca nimic din toate acestea nu poate fi adevarat, fiindca el, reprezentant al Partidului National-Taranist, nu a fost prevenit, ca nu trebuie avut încredere în ceea ce se petrece în România în acest moment, atitudine ce denota, evident, un profund sentiment patriotic…
Dr. Andrei CAPUSAN
Divizarea emigratiei române s-a accentuat în primavara anului 1941. Se manifestau doua grupari: una carlista, cealalta a opozitiei democratice sau "maniste". S-au constituit doua organisme: Romanian Democratic Committee (Comitetul Democratic Român prescurtat R.D.C.), creat la 1 mai 1941, sub conducerea avocatului si profesorului universitar Victor Cornea, în care au intrat si cinci membri ai organizatiei conduse de Tilea: V. Stârcea, C.M. Laptew, Marcu Beza, Decebal Mateescu si Victor Budeanu. Cealalta organizatie Free Romanian Movement (Miscarea Românilor Liberi prescurtat F.R.M.) a fost creata doua zile mai târziu de V.V. Tilea, care o si finanta, împreuna cu fostul rege Carol II.
Divizarea românilor a impresionat neplacut autoritatile engleze. Urmarind o unificare a lor, Foreign Office-ul a luat în considerare fuziunea celor doua organizatii si asezarea în fruntea lor a colonelului Gheorghe Mavrodi, persoana influenta, cu strânse legaturi în opozitia democratica din tara, în primul rând cu I. Maniu, dar si cu Foreign Office si Intelligence Service. Cu instructiuni clare din partea lui Maniu, col. Mavrodi a sosit la Londra, la 15 mai 1941.
Cine era acest personaj?
Gheorghe E. Mavrodi s-a nascut la 15 iunie 1890, în comuna Valea Glodului, judetul Suceava. Era fiul diplomatului Eugeniu Mavrodi, ministru plenipotentiar la Bruxelles între anii 1899 si 1909. S-a dedicat carierei armelor, urmând, pe rând, cursurile Scolii militare de artilerie, ale Scolii militare de aplicatii si, în sfârsit, ale Scolii Superioare de Razboi. A participat la campania din Bulgaria (1913), la primul razboi mondial (1916-1918) si la campania din Ungaria (1919). S-a remarcat în timpul acestor evenimente, primind numeroase decoratii si distinctii. Dupa ce a fost trecut în rezerva cu grad de maior, în 1927 a fost concentrat pentru doua luni. A urmat apoi o reactivare, care va sfârsi în 1940. In ultimii doi ani a lucrat la Marele Stat Major. La 23 iulie 1940 a fost trecut în rezerva. Avea gradul de locotenent-colonel, dar nu se mai afla în tara, pe care o parasise la sfârsitul anului 1939, nefiind de acord cu orientarea politica a lui Carol II. Se stabilise în Franta, împreuna cu sotia sa Lily.
In vara anului 1940, maiorul Edwin Boxshall si colonelul Ed. Masterson, ambii ofiteri în Special Operations Executive (SOE), au stabilit legaturi cu emigratia româna. Comitetul National Român (C.N.R.), creat în 29 noiembrie 1940 la Londra, îl avea ca presedinte pe V.V. Tilea, Matyla Costiescu Ghyka si Constantin Laptew vicepresedinti, iar între membri figurau Marcu Beza, D. Dimancescu, Otto Smilovici, Ion Ratiu, C. Vârgolici. C.N.R. era considerat organul central al miscarii
La sfârsitul anului 1940, în Orientul Apropiat, a luat fiinta Comitetul Românilor Liberi (C.R.L.), cuprinzând, între altii, pe: George Beza, Pavel Pavel, Corneliu Bianu si Stefan Nenitescu. Sediul sau se afla în "Casa Româna" din Ierusalim. Mai târziu, la ideea si cu aprobarea lui Iuliu Maniu, de aici au plecat C. Bianu, Pavel Pavel si Stefan Nenitescu, pentru a încerca constituirea unui organism unitar reprezentativ, dar s-au lovit de rivalitatea "grupului Tilea", care nutrea simpatii procarliste.
Este amuzant sa vezi cum postul de radio Bucuresti si-a schimbat tonul. Nu mai difuzeaza decât comunicatele aliate si loveste metodic si progresiv în germani… Si, în timp ce România trece prin aceste momente dure, ex-regele Carol, autorul tuturor relelor, se amuza în Mexic si face sa se vorbeasca despre el, în sens neplacut fireste. In pagina a doua, în numarul sau de azi, Daily Mail, publica articolul intitulat Unde s-ar putea duce ei, vorbind despre dictatori, quislingi si alti raufacatori de teapa lor…
La radio se anunta ca armistitiul între România si cele trei mari puteri Rusia, Marea Britanie si America a fost în sfârsit semnat. Corneliu Bianu îmi telefoneaza putin mai târziu pentru a-mi spune ca a vazut oameni din serviciile de informatii engleze care nu erau multumiti si nu stie daca din cauza conditiilor dure impuse României sau pentru ca interesele engleze nu au primit atentia dorita; evident ca noi ar trebui sa facem tot ce este necesar pentru a-i satisface pe englezi, în masura posibilului bineînteles, caci ajutorul si prietenia lor ne sunt foarte necesare. In sfârsit, de Chastelain ne spune ca, în urma cu doua zile, dl. Patrascanu le-a declarat la Moscova ziaristilor ca lovitura de stat din România se datoreaza mai întâi curajoasei initiative a regelui Mihai, în al doilea rând ofiterilor de pe front, care nu au ezitat nici o clipa sa-l urmeze pe rege si, în sfârsit, numai în al treilea rând celor patru partide democratice… Printul Nicolae a facut o declaratie plina de bun simt, spunând ca turnura româna se datora regelui si lui Maniu, în timp ce Gafencu si Franasovici au declarat ca ea este exclusiv fapta regelui, ignorând complet rolul lui Maniu; Rusii nu ne autorizeaza sa avem reprezentanti diplomatici, iar la Bucuresti au capturat toate posturile de emisie parasite de nemti…Am plecat la Biroul Român, unde i-am întâlnit pe maiorul Back, Nenitescu, Murgu, Danielopol, Vârgolici si Smilovici. L-am întrebat pe Back daca nu ar fi posibila o interventie la Ambasada Rusiei pentru ca ei sa-mi usureze întoarcerea în România, deoarece doream sa lupt împotriva nemtilor. Vârgolici mi-a spus ca si el dorea sa se alature regimentului sau de infanterie… Rusii au sosit la Bucuresti [corect, în noaptea de 29/30 august] si drapelul lor flutura deasupra Legatiei Germaniei… Antonescu este prizonierul românilor. Patru divizii române au trecut de partea rusilor, iar alte forte ale românilor au ocupat defileele Carpatilor pentru a-i împiedica pe nemti sa fuga…Cinam la noi, dupa care primim vizita d-lui si d-nei Ion Murgu, care dorm într-un shelter [adapost] lânga noi, împreuna cu profesorul Nandris. Stirile de la ora 23.00 de la radio ne anunta în sfârsit vestea cea buna ca România a declarat razboi Germaniei, dupa care nemtii au bombardat Bucurestiul. Detaliile nu ma intereseaza, tot ce conteaza este ca am pus capat odioasei colaborari…Ziarele de dimineata ne aduc minunata veste ca România a semnat armistitiul si ca a început lupta împotriva Germaniei… L-am vizitat pe John Reed la orele 9.00 ale diminetii si el mi-a spus ca nu stiuse pâna nu citise ziarele ca ieri seara Foreign Office primise o telegrama din Roma, de la Churchill, în care acesta spunea ca românii îl abordasera pe tema conditiilor de armistitiu… Am mers cu el [John Reed] la Foreign Office, apoi am fost la Corneliu Bianu… La ora 11.00 am vizitat pe maiorul Back, unde i-am întâlnit pe Nenitescu, Alecu si Corneliu Bianu, Smilovici, Murgu, Danielopol, Cornea, Budeanu si Vârgolici… In România, rusii au ocupat Târgul Frumos si Ungheni. Se anunta o noua debarcare aliata în zona Bordeaux. Churchill se afla în Italia… Primim minunata veste ca Parisul a fost eliberat…