Un diplomat român în America despre românii din America in 1947
Am prezentat aceasta schita biografica pentru a întelege mai bine în ce context si în ce calitate si-a redactat raportul datat 3 februarie 1947. Si trebuie sa precizam ca raportul fusese redactat la cererea expresa nu a Ministerului Afacerilor Externe, ci a Sectiei de relatii externe a C.C. al P.C.R. Afirmatiile sale trebuie privite cu unele rezerve, pentru ca este evident, cel putin în unele pasaje, ca el scria si cu gândul sa faca placere celor carora se adresa raportul. Pe de alta parte, unele dintre informatiile pe care le ofera au primit confirmari ulterioare, iar altele sunt absolut necesare pentru o viitoare istorie a emigratiei române, cât si pentru reconstituirea atmosferei ce domnea printre membrii misiunilor diplomatice românesti în acei ani de tranzitie, nu numai la Washington.
O prima parte a raportului încearca sa descifreze pozitia S.U.A. fata de România, imediat dupa alegerile parlamentare din noiembrie 1946. ?Fata de România ? scrie Lazareanu ?, pare sa fi intervenit o schimbare în tactica Departamentului de Stat… Americanii nu s-au gândit niciodata în mod serios la ruperea relatiilor cu tara noastra [asa cum amenintasera în cursul asa-numitei greve regale din 1945 si în perioada premergatoare alegerilor din noiembrie 1946]. Dupa cum a scris ziarul Evening Star din Washington, într-un articol de fond publicat la începutul lui decembrie [1946], cu ocazia notei americane ? si din stiri obtinute din alte surse ? ruperea relatiilor cu România ar însemna pierderea de catre Departamentul de stat a unui ?important post de observatie în rasaritul Europei?. Departamentul de Stat nu si-a facut niciodata iluzia ca Maniu ar putea câstiga batalia alegerilor. Notele si toate celelalte forme de presiune, amenintarile cu ruperea relatiilor etc. aveau un singur scop: sa determine guvernul român sa acorde opozitiei o cât mai larga participare în Parlament. Inca de la sosirea mea în Statele Unite (cu 3?4 zile înainte de plecarea în tara a lui Ralea) am gasit aceasta atmosfera creata în legatie si între cei din jurul legatiei. Pe toate caile, agenti secreti, oameni politici, gazetari, negustori cântau ministrului [Ralea] (despre care se stia ca pleaca în tara) unul si acelati refren: ?Noi nu-l vrem pe Maniu. Acordati însa o cât mai larga participare [a opozitiei] în Parlament, ca sa se poata spune ca ati facut alegeri libere. Dati opozitiei 35?40 la suta din mandate si noi suntem multumiti. Daca însa guvernul iese cu majoritati zdrobitoare, vom fi nevoiti sa rupem relatiile?…?
In continuare, Lazareanu si-a amintit cum Ralea îi povestise ca ?în ajunul plecarii sale din tara, în preziua alegerilor, a luat masa cu Burton Berry, ministrul american la Bucuresti, care i-a declarat ca americanii nu-l sustin pe Maniu. N-au nevoie de un guvern Maniu care nu ar face decât sa complice lucrurile si ar provoca un adevarat haos. Americanii nu vor începe niciodata un razboi cu U.R.S.S. numai pentru a-l sustine pe Maniu. Il socotesc pe Groza un om de înteles si vor sa ajunga cu el la un modus vivendi…?
Si pentru ca tot adusese vorba despre Groza, autorul raportului se grabea sa furnizeze unele detalii semnificative: ?Câteva zile dupa alegeri [din România], campania din ziare împotriva României a încetat cu desavârsire. Nu se mai publica nici un fel de stire. In aceasta epoca, au aparut doua fotografii mari ale lui groza, una mi se pare în New York Times (sau New York Herald Tribune), iar cealalta în Newsweek sau în Time (Ambele publicatii ? Newsweek si Time ? sunt doua reviste ilustrate saptamânale de mare tiraj, ultrareactionare, antisovietice si care în trecut înjurasera odios pe tovarasii nostri, în special pe tov. Ana, în câteva rânduri, si apoi pe tov. Ana, Bodnaras si Luca împreuna). Fotografiile care îl prezentau pe Groza în postura foarte simpatica si nu aveau nici un comentariu nu veneau din partea serviciului nostru de presa, ci din partea corespondentilor sau a misiunii americane din România… Cu câteva zile înaintea plecarii mele din Washington, Ausnit i-a povestit lui Ralea ca Nicholas ? unul din sefii de serviciu ai Departamentului de Stat, însarcinat cu problemele Europei Orientale ? i-ar fi citit dintr-un raport ca Groza este agresat de americani. Zilele trecute, când m-am prezentat la Groza pentru a-i face o expunere a situatiei din America, Groza mi-a povestit ca englezii si americanii îl simpatizeaza mult pentru sinceritatea lui (asta dupa ce le declarase ca va continua sa faca politica ?împreuna cu rusii si dupa alegeri si cu atât mai mult dupa retragerea trupelor rusesti [din România], pentru ca atunci nu se va mai putea spune ca-i lingusim. Dv., americanii, care ati inventat bomba atomica, inventati ceva ca sa mutati România lânga America si voi face politica americana?)… Totodata mi_a aratat un album cu fotografii în care Groza apare alaturi de Maniu si de alti fruntasi national-taranisti luate cu prilejul unor întâlniri conspirative în timpul lui Antonescu. Fotografiile i-au fost aduse lui Groza nu de mult în dar de catre national-taranisti?.
Dupa aceasta scurta prezentare a imaginii din acel moment a României în America, autorul raportului se ocupa pe larg de emigratia româneasca peste Ocean. Prima constatare este total negativa: ?Majoritatea fostilor diplomati români ramasi în America activeaza contra noastra?. despre Carol Citta Davila, fost ministru plienipotentiar la Washington din 15 iulie 1929 pâna în 21 aprilie 1938, stie ca ?are sediul permanent la Washington. Face dese vizite la New York, unde se întâlneste, între altii, [Jacob] Rosenthal [consilier financiar al legatiei române, fost rector al ziarelor Adevarul si Dimineata], cu care e vechi prieten. L-am întâlnit la New York în primele zile ale sosirii mele în Statele Unite, sa cum primisem indicatii de la Bucuresti. In discutia pe care am avut-o atunci parea s-i scalde, indecis între Maniu si noi… Davila este fara îndoiala informator platit al Departamentului de Stat si agent al opozitiei… Cea mai elocventa dovada este plecarea lui la Paris acum aproape trei saptamâni, unde s-a dus desigur sa ia contact cu Gafencu…?
Despre Boncescu, ?fost atasat sau secretar cultural?, stie ca ar fi prieten cu Alexandru Cretzeanu; ?în orice caz, serviciile pe care eventual le face opozitiei sunt pornite din convingere. Atât el, cât mai ales sotia lui, sunt reactionari?.
Fostul consul general la New York Andrei Popovici este ?legionar si dusman deschis al nostru?. La fel si fostul consul la Cleveland, Anagnostache, care ?înjura guvernul si legatia în mod public?.
Urmeaza apoi un grup de persoane ?asupra carora pot plana banuieli, însa deocamdata nici un fapt precis?. Primul mentionat este Radu Irimescu, care ?a realizat o imensa avere?, dar se Gpare ca nu face nici un fel de politica?. Stoicescu, fostul ministru în Japonia, ?a venit la Washington si New York ca sa ceara un post în legatie, sustinând ca nu are din ce trai?. Un alt diplomat, Teodorescu, fost secretar de legatie, ?e un vechi cunoscut al lui Ralea… Din convorbirea pe care am avut-o cu el nu parea tocmai democrat si în nici un caz favorabil actualului regim politic din România?.
Din observatiile sale, ?actiunile opozitionistilor si ?rezistentilor? [români din S.U.A.] par a fi coordoonate nu de un comitet de actiune,k ci direct de catre Departamentul de stat si F.I.D. (Federal Investigation Departament ? Departamentul Federal de Cercetari), siguranta americana [probabil Federal Bureau of Investigation ? F.B.I], condus de F.G. Hoover ? altul decât fostul presedinte Hoover ? cel mai mare dusman al Partidului Comunist American, un mare specialist în probleme de organizare politista si de spionaj?.
Un alt capitol al raportului este consacrat câtorva ?dintre personalitatile românesti aflatoare în mod permanent sau temporat în Statele Unite?.
Vechi legaturi cu Intelligence Service
Despre Stella Roman ne spune ca "este o mare cântareata a operei din New York. Este o prietena de-a noastra. Doreste, mi se pare, sa-si aduca fiul în America si cred ca er fi bine sa i se dea drumul".
Lisette Vera,
Iata ce scria Al. Lazarescu despre George Enescu: "A obtinut succese colosale în Canada, la Cleveland si în Brooklyn si un mic esec la Chicago. El nu se preocupa decât de concertele lui, dar e gata sa semneze orice actiune în folosul tarii. Insa toate actiunile lui sunt conduse, din pacate, de d-na Enescu, o femeie plina de ticneli si de orgoliu [Magazin istoric, nr. 10-12/1999]. Nu se poate niciodata prevedea ce va face ´domnitaS. La Cleveland, de pilda, a avut o atitudine minunata. Când Neamtu-Martin [romancier american, editorul publicatiei anticomuniste Solia] a intrat în pauza în loja noastra si a început sa-i sopteasca ceva la ureche, d-na Enescu s-a ridicat în picioare si cu voce tare i-a strigat, de s-a auzit aproape în tot teatrul, plin de români: ´Domnule Neamtu, guvernul acesta este singurul guvern pe care-l poate avea acum tara româneasca si cine e dusmanul guvernului e dusmanul tariiS. Eu personal sunt în termeni foarte buni si cu Enescu si cu sotia lui, careia i-am facut mereu mici atentii. Din pacate, între ea si Ralea [ministru român la Washington] exita o veche animozitate, de când Ralea a vorbit taranilor sa împarta tocmai mosia Tetcanii, nestiind ca este proprietatea familiei Enescu.
Un ultim incident s-a petrecut între ea si d-na Ralea, în ajunul plecarii mele. La 30 ianuarie [1947] trebuia sa aiba loc la legatie o receptie în onoarea lui Enescu, la care sa fie invitati membrii guvernului american si ai corpului diplomatic. ´DomnitaS a insistat ca ultima ei protejata, Pia Igy, sa asiste la receptie. Cum asta ar fi însemnat o compromitere, d-na Ralea a cautat s-o convinga sa renunte la cântecele Piei Igy, despre a carei voce d-na Enescu însasi îsi daduse cu câteva saptamâni înainte o apreciere nefavorabila. Rezultatul a fost un schimb destul de violent de cuvinte si receptia n-a ami avut loc. La plecare, d-na Enescu m-a însarcinat sa ma interesez de soarta altor doi protejati de-ai ei: pictorul Siegfried si Mircea Cancicov. Sotii Enescu se simt foarte bine în Statele Unite si am impresia ca ar dori sa ramâna acolo cât mai multa vreme, poate chiar definitiv. Totusi cred ca asta se datoreste mai mult marilor succese pe care le-a obtinut Enescu si deîndata ce angajamentul sau se va fi terminat si va fi chemat sa cânte în alta parte, va pleca".
In S.U.A., autorul raportului l-a întâlnit si pe profesorul D. Gusti. Acesta "si-a pastrat parerile politice pâna dupa rezultatul alegerilor [din noiembrie 1946]. Dupa aceea s-a pronuntat: e democrat convins si se va întoarce în tara… A încercat sa puna bazele unui Institut International de Sociologie, împreuna cu un profesor, îmi pare sa-l cheama Fowler, care, în urma unei vizite a lui Ralea, am aflat ca este functionar al Departamentului de Stat. Sovieticii nu au vrut sa intre într-un asemenea institut si Gusti a venit la mine sa ma roage sa intervin pe lânga ei. I-am raspuns, fireste, ca nu am nici o calitate ca sa ma amestec în aceasta chestiune".
Aceasta parte a raportului sau se încheie cu un amplu pasaj consacrat industriasului Nicolae Malaxa. Acesta "se bucura de încrederea lui Ralea, care mi-a spus ca e convins ca lucreaza pentru interesele noastre. In convorbirea pe care am avut-o cu Malaxa în ajunul plecarii, mi-a spus ca munca lui a fost la început foarte dificila, deoarece ´cinevaS (Ausnit) a lansat zvonul ca este agent al bolsevicilor si asrfel toate portile i-au fost închise. Crede ca e pe cale acum sa izbucneasca. A reusit sa-si creeze relatii importante si în câteva zile (probabil înaintea sosirii mele în tara) va izbuti sa obtina prima transa a porumbului [promis ca ajutor de guvernul american]. Ca sa ajunga la acest rezultat a folosit mijloacele de coruptie obisnuite. Banii i-a dat el".
Raportul se ocupa si de acel "cineva". Max Ausnit "este, din spusele lui Ralea, un dusman ascuns. Malaxa i-a povestit lui Ralea ca în prima întâlnire dintre el (Malaxa) si Austin, acesta i-ar fi propus sa saboteze obtinerea porumbului, ca sa slabeasca pozitia guvernului. Mai târziu, atras de perspectiva unui comision pe care Malaxa i-o punea în fata, a contribuit si el la tratative. Când s-a anuntat revenirea din tara a lui Ralea, Ausnit i-ar fi spus lui Malaxa: ´Acum vine si comunistul asta, sa ne încurce toate socotelileS. A încercat sa-l demoralizeze pe Ralea, spunându-i ca are informatii (de la un ofiter al Departamentului de Stat) ca Ralea ar fi suspectat de sovietici. Pare sa fie în permanenta legatura cu Departamentul de Stat. Dealtminteri, vechile lui legaturi cu Intelligence Service sunt cunoscute…"
Riscul de-a schimba frazele
In sfârsit, Al. Lazareanu se ocupa de alti doi români ajunsi în S.U.A.: Richard Franasovici si Dimitrie Dimancescu (fost functionar al misiunii diplomatice a României la Londra). Despre ei se spune în raport ca "au sosit în Statele Unite, imediat dupa plecarea în tara a lui Ralea, pentru a prezenta un memoriu la conferinta celor 4 care discutau tratatul [de pace] cu România… Ausnit cauta sa-l ajute pe Franasovici sa obtina postul de ministru la Washington în locul lui Ralea… Intr-o discutie pe care a avut-o cu mine, Franasovici mi-a spus ca el socoteste ca noi suntem în strainatate reprezentantii întregii tari, deci si ai opozitiei, ca trebuie sa ne straduim sa obtinem o întelegere cu opozitia atât în tara cât si în strainatate si ca el, înainte de plecarea lui din tara, a facut vizite în acest scop fruntasilor opozitiei…"
Exista câteva pagini emotionante consacrate românilor americani. "Numarul aproximativ este de 140 000, dintre care: 40 000 la New York, majoritatea negustori si liber profesionisti; 50 000 la Detroit, majoritatea ardeleni, muncitori în fabricile de automobile; 20 000 la Cleveland, tot vreo 20 000 la Chicago si cam 10 000 în California, de profesiuni diferite: negustori, meseriasi, muncitori, fermieri. Intelectuali si slujbasi de stat sunt putini si aceasta explica faptul pentru care colonia româna nu poate fi folosita de legatie pentru interventii directe la guvern, asa cum este cazul cu ungurii si mai ales cu slovacii din Statele Unite. Mai exista si în Canada câteva mii de fermieri, care sunt în destul de frecventa legatura cu românii din Satele Unite".
Dar cum apare legatia noastra din Washington în descrierea lui Al. Lazareanu. Ministru era Mihai Ralea, caruia autorul raportului nu-i pune la îndoiala, nici o clipa, buna credinta. Ii reproseaza doar "ramasita ciocoiasca în criteriul de selectie a colaboratorilor sai. Astfel, a adus la legatie o serie de oameni pentru simplul motiv ca-i sunt prieteni sau oameni devotati. Nu ma refer la Marcela Simionescu, care îi este de fapt sotie de mai bine de 16 ani si de care realmente are nevoie (când a lipsit Marcela Simionescu, Ralea nu mai era în stare de nimic. Ea e singura în stare sa-i potoleasca accesele de ipohondrie si sa-l puna la munca). Insa a adus, de pilda, pe Vlad Mardarescu, Jon Stanescu si Sasa Staianovici, numai pentru ca au fost prieteni sau nepoti".
Pmfil Riposanu,
Jacob Rosenthal,
Din sursa absolut sigura, am informatia ca unul din membrii legatiei noastre care sta la New York primeste la el acasa agenti ai serviciului secret american si oameni din ´rezistentaS. Or, singurul nostru om din legatie de la New York este Rosenthal".
Tovii ? oameni de încredere
Cuvinte bune si mai putin bune despre "tov. Mircea Metes, primul secretar de legatie. A devenit membru de partid cu câteva zile înaintea plecarii. E foarte muncitor si cinstit (cel putin în privinta banilor legatiei pe care i-a mânuit). A intrat într-un serios conflict cu Riposanu, cu care era vechi prieten, în timpul absentei lui Ralea. A vrut atunci sa-si dea demisia si noi l-am oprit s-o faca. Are scaderi serioase datorita unei stari de continua nervozitate si susceptibilitate. In urma conflictului cu Ralea, a avut o stare de deprimare care l-a dus aproape de sinucidere. Am stat de vorba serios cu el si am izbutit sa-l remontez si sa-l pun din nou la treaba".
Iata si un amanunt semnificativ: "Sotia lui, Olivia Metes, e nepoata lui Groza. Datorita ei, Metes a ajuns sa fie trimis la Washington si ea nu uita sa i-o aminteasca în orice împrejurare".
Un secretar clasa a III-a, Radu Stoichita, "e un tânar putin cam zapacit si nu tocmai serios. Se apuca de toate, primeste sa faca bucuros orice, dar cu greu duce vreun lucru la bun sfârsit. E foarte naiv? Sotia lui, de care e grozav de îndragostit, e o fata de general, draguta, putin cam bolnava. Stoichita a fost numit în post în calitate de prieten al familie Groza. Sustine ca e comunist".
"Remus Lula,
"Marcela Simionescu,
Este amintit apoi un grup de personaje mai speciale, în felul lor: "´TovarasaS Violeta Zubcov (zice ca e membra de partid), dactilografa. E fiica unui rus alb care traieste acum la Paris. Sterica mi-a povestit ca a auzit-o în repetate rânduri vorbind de rau guvernul si regimul din România. Chiar daca n-a facut-o, în orice caz, prin atitudinea ei compromite partidul si mai ales pe tov. Patrascanu, al carui nume îl foloseste în orice împrejurare. ´Ii spun eu lui Coca. Lasa ca-i scriu eu lui CovaS, sunt cuvintele pe care le foloseste ori de câte ori cineva o supara sau o jigneste. Mai are cusurul ca îi plac baietii, mai ales cei în uniforma? Ar voi sa nu se mai întoarca în tara?"
"Costica Negoita,
Luca,
Tovarasul Sterica, soferul lui Ralea, a fost sofer al tovarasei Ana, e un om devotat în care se poate avea complecta încredere. Are cusurul ca poate fi provocat foartre lesne. A trebuit de multe ori sa-l critic pentru faptul de a fi facut propapganda în afara legatiei. Ar fi bine ca tov. Ana sa-i scrie câteva cuvinte în acest sens".
curier în legatie, fost agent. Nu stiu daca i s-a dat vreo misiune speciala, în orice caz o face prost. A fost prins scotocind în cosurile de hârtii, a fost prins de câteva ori notând numerele masinilor care se opresc în fata legatiei. In schimb, refuza munca lui, mormaie de câte ori e trimis la vreun drum si întârzie regulat cu expedierea postei?soferul lui Riposanu si fost sofer al lui Mihai Antonescu, e un reactionar feroce, pereche potrivita a sefului sau.numita în protocol atasata culturala, a lucrat în timpul absentei lui Ralea la cifru, împreuna cu Metes, iar de aci înainte urmeaza sa lucreze în consulat la New York. E inteligenta, spirituala, dar putin acrita de viata pe care o duce. Ar dori sa-si legalizez situatia de sotie a lui Ralea, dar îsi da seama ca, în conditiile actuale, lucrul nu e posibil. Totusi, pe de o parte, sosirea d-nei Ralea, iar pe de alta scena de gelozie pe care i-a facut-o Ralea, au scos-o din minti si, ca o eroina de roman senzational, a fugit în mexic. Ralea, în lipsa ei, era absolut neom. Au urmat lungi convorbiri telefonice între Marcela Simionescu si familia Stanescu care, în sfârsit, au convins-o sa se întoarca. Lucrurile acum s-au împacat si, în ajunul plecarii mele, furtuna era complet potolita. O ultima manevra a mai fost încercata de Riposanu sau de alt dusman al lui Ralea. La hotell din New York unde sta cred si acum, Marcela Simionescu a fost asaltata de fotografi (în realitate, era unul singur care-si schimba mereu numele) si care cereau sa o fotografieze pentru diverse agentii fotografice de presa. Eram si eu atunci la New York si n-am lasat-o sa se fotografieze si i-am explicat ca e vorba probabil de un santaj de presa sau de o încercare de compromitere. Un ziar publica fotografia lui Ralea împreuna cu a Marcelei sau fac chiar un fotomontaj si provoaca un scandal de presa). Ralea m-a rugat sa nu povestesc asta tov. Ana ca sa nu fie Marcela rechemata. Cred, într-adevar, ca ar fi o greseala recehmarea în situatia de azi a Marcelei, pentru ca Ralea fara ea n-ar mai fi bun de nimic. Ea singura e în stare, dupa um am mai spus, sa-i calmeze crizele de ipohondrie si sa-l puna la munca. In orice caz, întâmplarea le-a servit de învatatura si amândoi sunt acum foarte prudenti".atasat comercial, inginer, foarte serios, foarte muncitor" era si el "nepot al lui Groza si frate al Oliviei Metes". numit consilier financiar al legatiei, nu face nimic. "In schimb, se pare ca a fost foarte activ în ce priveste intrigile, împreuna cu Franasovici si mai ales cu Davila. Rosenthal este un vechi prieten al lui Davila, careti fusese pe vremuri sef. Inainte de sosirea noastra în America facea chiar colecte pentru actiunea întreprinsa de Davila. primul consilier si, în lipsa ministrului, însarcinat cu afaceri, este aspru criticat: "Parerile lui politice sunt reactionare si antisovietice. Am fost odata cu el (eu în calitate de interpret) la subsecretarul de Stat Clayton în chestia porumbului. Intre altele, Clayton l-a întrebat: ´Nu veti hrani cu porumbul nostru armatele rusesti?S. Riposanu a raspuns: ´Rusii trebuiau, conform armistitiului, sa plece dupa încheierea pacii. Acum însa au loc la Moscova tratative ca sa se reduca numarul trupelor si costul de întretinere si speram ca vom izbutiS. Eu am luat asupra mea riscul sa schimb în traducere frazele, însa cred ca am facut o greseala. Clayton era însotit de cineva, probabil un specialist în chestiunile românesti care probabil stia româneste. In orice caz, dupa aceea, Riposanu nu m-a mai luat pe mine ca interpret…" o alta românca stabilita în S.U.A., "a turnat într-o comedie de mare succes cu fratii Marx… Este maritata cu un fabricant bogat". Si ea doreste sa-si aduca în America pe sora ei, Bella Demian. "prin relatiile ei la Hollywood ne poate fi de folos si cred, ca si în cazul Stellei Roman, ca ar fi bine s-o servim".