Cedarea Ardealului, deportarea evereilor, venirea rusilor

Ma numesc Ionita Elisabeta, sunt din Alba, sunt nascuta la 13 septembrie ’33, din parinti Nagy Iosif, maghiar si mamica mea Maria, românca si… am o fetita, Mariana, are cinci copii, baieti. Locuiesc în Brasov, am aici prin casatorie cu Ion Ionita, locotenent colonel la aviatia din Ghimbav si… Am cinci nepoti, numa’ baieti, dragalasi si, am sa va povestesc din tineretea mea … când în timpul razboiului aveam vreo… eram în clasa întâi. Când au început necazurile noastre locuiam în Oradea, Ardealul era cedat maghiarilor, era un regim maghiar… însa… nu aveam dificultati, pe perioada aceea, ceea ce nu stiam noi, ce dezastru ne asteapta… A fost armata româna, maghiara, germana , italiana si asa si…ieseau pe strada si germani si români si unguri si ne împacam cu totii si era asa un curent de… Hitler vorbea niste discursuri ca o sa ne dea dupa razboi la toata lumea câte o casa cu o gradina si ca n-o sa mai fim exploatati de evrei care ne ia camata si se lafaiesc si saracesc si pe strada n-o sa mai fie tigani care ne jefuiesc si cersesc la toate colturile si o sa fie curatenie crestina sufleteasca si nu stiu ce si noi am crezut toate astea, ca da, da, o sa fie si era o euforie… Nu pot sa zic ca am trait rau la început, la început totul a fost O.K., cum s-ar zice, mai ales în oras rulau toate filmele frumoase americane : Tarzan si toate, nu se mai simtea nici un pericol, am crezut ca într-adevar o sa fie o… strazile noastre curate, frumoase, lumea cu bine, în buna stare . Eu de exemplu, la o scoala de calugarite, Sfântul Vicentiu din Oradea, unde am primit o educatie frumoasa, foarte curata, foarte ordonata si oarecum eram în euforie asa… Ne simteam de parca suntem fericiti, pâna într-o zi când s-a declarat razboiul, când s-a declarat razboi, însa stirile, atunci noi nu aveam decât de la germani, de la autoritatile maghiare, si anuntau, victorie, victorie, cu ce entuziasm erau primiti germanii si în Italia si în Franta si cum îi pupau si chiar… si chiar si în Ucraina si iesea populatia ucraineana si cu steaguri crestine si ce se bucura si îi pupa…Cam asta vedeam noi la jurnal, asta ne povesteau ziarele, revistele si noi am crezut ca de acum totul o sa fie bine, toata lumea o sa fie fericita… Dar într-o zi am aflat vor fi deportati si au început sa-i adune sa-i… sa-i scoata din case, erau sigilate casele în urma lor si n-avea voie sa ia cu ei decât un mic bagaj. Si noi am auzit ca-i duce la munca pentru ca ei sunt niste exploatatori, care traiesc dupa camata, dupa crestini, ei pacalesc, nu stiu ce si trebuie sa munceasca. Pe de alta parte îi ridicau si pe tigani, încercând sa spuna ca nu e cazul sa fie atâta tiganime în oras si trebuie si ei sa învete sa munceasca . Nu stiam ce-i asteapta pe ei, dar totusi parca asa… eu, cum eram o fetita de circa 9-10 ani, asa ma uitam la ei, mi-a fost mila când i-am vazut cum îi duce, cum îi urca în masina, si… ca ei, ei erau proprietarii nostri si ne servea cu prajiturele, ne lasa în gradina, ne urcam în copaci, nu ne zicea niciodata nimica…De zilele noastre ne servea cu banuti, cu prajituri, cu carti de povesti care erau atunci, pe vremea aceea, mare lucru ca erau Fratii Grimm, nu stiu ce si asa… Ei, si dupa ce-a fost ridicati evreii, s-a produs si primul bombardament.

Evreii au fost ridicati pare-mi-se mie în luna mai sau începutul lui iunie si primul bombardament atunci s-a produs, imediat dupa ce-au fost… pâna n-au fost ridicati n-am avut bombardamente. A… a aparut primul bombardament la gara, unde s-a auzit ulterior ca a fost un convoi de petrol si benzina pentru masina de razboi, pentru trupele germane si stationa în gara. Însa, în apropiere de gara era un… cel mai mare orfelinat din judetul Bihor si, din eroare probabil, a cazut si acolo o bomba care a distrus cladirea si… Noi copiii nu stiam, nu era parintii acasa si noi nu stiam ca n-avem voie sa mergem, dar noi am vrut sa vedem ce-i aia un bombardament, ca nu stiam pîna atunci. Si repede fugeam cu copiii sa vedem ce-i aia bombardament. Si ne-am mirat când am vazut ca nemiscati, morti stau acolo copilasi întinsi pe… scândura asa ca o usa, pe bucati de pânza sau chiar pe cartoane. Morti toti, si asistentele, si doctorii, si toti, si cladirea… niste gauri mari [gesticuleaza încercând sa sugereze marimea gaurilor] acolo în locul ei. Ne-am îngrozit si aveam un sentiment foarte, foarte grav în suflet. Atunci a început sa ne fie frica, ori de câte ori suna sirena, si fugeam în… în adaposturi, se zguduia adapostul, cadeau molozuri si tremuram si ne rugam la Dumnezeu si luam rozariu’ si luam boaba cu boaba si spuneam: "Sfânta Fecioara apara-ne, Sfinte Anton apara-ne!" si ne era frica foarte foarte mare.

Taticul meu, care a fost încadrat la pompierii civili, care pe vremea aceea apartineau de primarie ne-a spus ca-i foarte periculos sa stam acasa singuri, si mama mea era la lucru, la un cinematograf particular, "Heiman" si, e foarte periculos sa fim singuri sa ne cuprinda bombardamentul si a luat toata familia cu strictul necesar, asa un mic bagaj sa… sa mergem ca… Ne semnala la radio, dinainte, ca sunt de la Zagreb în pregatire de zbor spre tara noastra. Si ne-a fost foarte frica si mie si lu’ mama, am fost de acord sa mergem la taticul meu, la unitatea unde lucra, unde era un adapost foarte foarte sofisticat, unde nu se auzea nici asa de tare bombardamentul, si am stat acolo. Ei, între timp, tot mergând acolo si tot venind acasa nu se întîmpla mare lucru. Auzeam ca s-a tot bombardat. De întors acasa… nu ne-am mai dus sa vedem, ne-a fost groaza. Dar într-o zi n-am mai venit de acolo acasa… întrucât au intrat trupele sovietice. Primii care au venit, care au spus ca au venit sa va eliberam, erau si ofiteri români, care au fost foarte politicosi, între timp am uitat sa va spun s-au întors armele împotriva… din partea României…

Le-a parut foarte rau, le-a parut foarte foarte rau, si au… si au spus ca este o gresala fatala pentru întreaga lume… asa… asa au vorbit. Însa noi mai ascultam asa… taticul meu mai asculta aparatul de radio în secret, asa, se dadea încet, mai punea o haina, pelerina a lui pe cap, peste radio cu tot, si asculta ce spune Londra, nu stiu ce, si noi am aflat ca regele Mihai a gasit de cuviinta ca asa este mai bine pentru tara noastra, sa fim în alianta cu anglo-americanii. Nu s-a pomenit nimic de sovietici la Radio Londra. Si noi discutând asa în casa, adica auzeam eu ce discuta mama si tata, tata spune ca-i mai bine asa, ca daca vin vin trupele si tu esti românca si copii-s români si e mai bine asa, ca n-o sa patim nimica, da’ daca ramânea România cu Hitler, o facea praf, pentru ca trebuia sa treaca rau peste noi. Dar maghiarilor le-a fost spaima, frica, foarte multi care au reusit, înca în ultimul an, înainte de a intra sovieticii, înca plecau, baronii, grofii, marii bancheri. Unii au plecat, altii nu. Ei, când au venit trupele le-a fost frica. Când am vazut cu pustile am spus, acuma ne împusca, si am vazut noi în filme sau în jurnale cum se… cum se procedeaza, am ridicat si noi mânutele. Si a venit unul care era probabil comandantul lor, ca avea banderola pe mâna, ne-a lasat mâinile jos, ne-a mânghiat pe fata si a spus ca nu trebuie, si nu stiu ce, si însotit de un ofiter superior român care a tradus si a vorbit cu mama, si tata stia foarte bine româneste si vorbeau… Ne-a legitimat, a vazut ca nu suntem din cadre de razboi si ne-a dat drumul acasa.
Când ne-am dus acasa n-am mai gasit casuta noastra [îi vine sa plânga], au cazut bombele si ne-a fost distrusa si n-a mai ramas nimic, nimic, nimic din casa. Am ramas cu lucrurile care erau pe noi, ne-am dus la unchiu’nostru, fratele lu’ taticu’, si-am stat acolo. Însa dupa aceea a venit un puhoi de oameni, nu stiu ce fel de oameni erau aia, dar si rusi, si cu regret trebuie sa va spun c-au facut mult rau: furau, violau fetele, mama ne tinea la piept si ne acoperea cu basmaua ei sa nu vedem cum violeaza o fata câte 10-15 insi, chiar 20, nu se stie câti erau acolo si asa spuneau : "vaina vaina"(razboi -lb. rusa) si tot cautau unde-i ,,barisnia" (domnisoara -lb. rusa) si ne luau bijuteriile.Unii aveau si câte 7-8 ceasuri la mâna si, nu stiu cum, dar taticul a ascuns verigheta lui si a lui mama în globul de la lumina electrica, si cum a intrat, direct acolo s-a dus si a desurubat si a scos-o si a luat-o, si pe urma cauta mâncare, noi nu întelegeam ce spune, si a vazut într-un colt niste borcane cu ulei, ulei de floarea soarelui, si-n alt borcan castraveti. Noi cu uimire am vazut ca taie castravetii, îi pune în farfurie si toarna ulei, si-i mânca cu lingura de parca mânca supa cu galuste si ne-am mirat cum poate sa înghita uleiul ala cu lingura, dar probabil ca asa le era foame, foarte foame.
Dar ce ne-a socat foarte mult a fost ca au bagat caii în casa… probabil ca era o populatie care tinea foarte mult la cai… Da, au bagat caii în locuinta si-i lega de clanta geamului si a usii si acolo tineau caii, cu noi în casa, si ne miram ca aveau alta educatie. Si pe urma au fost si alte necazuri, ne-au venit cu un fel de insecte pe ei si ne-au umplut acolo cu mizeriile… Mama tot curata cu petrol si toate alea, si urlete pe strada, au baut, era un fel… nu stiu ce fel de unitate era aceea ca avea sabii încovoiate si… si caschete foarte mari rotunde si fugeau dupa fete, "barisnia, barisnia … stoi stoi " (domnisoara, domnisoara… stai, stai -lb. rusa) si fugeau dupa fete. Acest aspect mi s-a întiparit în mintea mea de copil ce eram. Înfiorator, mi-a fost frica ca nu puteam merge la scoala, ne era frica sa locuim în casa. Am coborât în beci unde era mai curat, pentru ca acolo nu erau cai si rusii nu mai veneau, ca a fost, spre norocul nostru, comanda a fost preluata de un ofiter român care cu atâta rusine s-a uitat… s-au uitat ca ce fac… asta, au coborât privirile si-i era jena si abi