Calea Laptelui: Pelaghia Pop din satul Budești

Dimineață rece de vară. Pe pragul grajdului așteptam cu cana în mână .  O cană albastră de lut  pe care erau desenate flori mari albe. Bunuca își lua scăunașul  cu  trei  picioare  și se așaza  pe el. Spăla cu apa caldă adusă în doniță țâțele vacii, îi lega coada de-un picior, ca să nu și-o bage  în  oala de lapte și începea să mulgă repede, cu amândouă mâinile în vasul  pe care ?l  ținea  cu genunchii. Țârâitul ascuțit al  laptelui care cădea  în vas se îngroșa  după cum creștea  spuma albă. Când era  cam la jumătatea mulsului, mă chema 😕 No, hai!??, zicea  și atunci mă sculam  de pe prag și intram  în  aerul cald din grajd, îi întindeam cana și mi-o umplea de lapte. Mulgea  direct în cană. Cântecul  laptelui  era  mai ascuțit decât cel din doniță, era ca un greieraș speriat. Creștea  apoi după cum creștea  și laptele și se făcea mai la urmă ca un bâzâit de bondar. Iar când spuma  se ridica  în cană ca o creastă de deal  cu zăpezi, mi-o întindea : ? Țâne  bine  cu mânurile amândouă !??

În dimineața rece de vară îmi încălzeam  mâinile de cana albastră plină de lapte. Ședeam  pe pragul grajdului și beam  lapte. Lumina se făcea  tot mai mare și mai caldă. De picioarele mele zgribulite motanul își freaca  blana tărcată și-și ridica  într-un semn de întrebare  coada.

Așa  începea o dimineață obișnuită  acum mai bine de  patruzeci de ani  în curtea copilăriei mele , într-un sat din nordul țării, în Maramureș. M-am reîntors acolo ori de câte ori am putut cu bucuria că regăseam  o lume în care schimbările civilizației pătrundeau  mai încet , fără să altereze  brutal  și iremediabil zestrea de credințe , obiceiuri și  sărbători.

Acum , după atâția ani , mă aflu   în Maramureș pentru a scrie despre ??hoațele de lapte??,  femeile  despre care se spune că știu descîntece și vrăji prin care  îmbolnăvesc  vacile . Acestea nu mai dau lapte , sau au un lapte  rău la gust, în schimb, vacile   celor care au făcut vrăjile , dintr-odată, dau lapte foarte  mult și bun .

Mătușa Pălăguța Pop din satul Budești  așezat dincolo de Munții Gutin, are  89 de ani. A văzut multe la viața ei,  chiar dacă n-a plecat din sat  decât de vreo două ori la doctorul din Sighet.Este acum cea mai bătrână femeie din sat și nu puțini sunt cei care-i calcă pragul  ca să se sfătuiască , să o întrebe de una de alta,ori doar să-i dea binețe. Dialogul cu ea  m-a fermecat. Chiar și acum , când scriu aceste rânduri  parcă -i aud vocea domoală care  se înăsprea și  devenea mai ascuțită  atunci când  povestea despre  vrăjitoarele  satului.

–  Mătușă Palaghie, când ai auzit dumneata prima dată despre femeile care iau mana de la vaci?

–  Despre ??bosorcăi?? cum le zicem noi  pe-aici , știu de cînd eram copilă de vreo câțiva ani. Țiu minte  că prima dată  am auzit-o pe o mătușă de-a mea povestind. A venit  într-o zi mătușa Onița la mama supărată tare că vaca ei nu mai dă lapte. Eu ședeam pe pragul înalt de la  casă și le ascultam cum vorbesc despre vacă și despre o femeie  pe care  o bănuiau c-ar fi făcut ceva vrăji.  Cineva i-ar fi spus mătușii că a văzut-o pe Marișca, așa o chema pe femeia aceea,  mergând  de-a-îndăratelea și culegând nisip și  lut din urmele lăsate de  copitele vacilor. Marișca asta  era o femeie  mai măruntă, care parcă n-avea stare  nicăieri , era tot pe drumuri  , umbla peste tot,  știa  prima ce se petrecea  prin sat, nici ochii în cap nu-i stăteau bine.

–  Se întâmpla  des să  rămână vacile fără lapte din cauza vrăjilor?

–  Mai demult se întâmpla mai des , acuma  parcă nu chiar așa, da? tot se mai întâmplă. După ce m-am măritat am pățit și eu de câteva ori necaz de ăsta.Am văzut că-i sarbăd laptele de la vacă și era așa rău la gust că nu l-au mâncat nici măcar porcii. Altădată, vacile parcă au fost nebune, nu m-au lăsat să mă  apropiu de ele, nu le-am putut mulge.

–  Mătușă Palaghie, dar poate că vacile erau bolnave , de unde știi dumneata că erau vrăjite ?

–  Știu pentru că  le făceam de dezlegare și  iară aveau laptele la loc.

–  Adică, făceai și dumneata vrăji ca să aibă vacile lapte, asta înseamnă că ceea ce făcea hoțul repetai dumneata ca să aduci laptele înapoi, nu?

–  Nu, io nu luam laptele de la vaca lui ca să-l aduc la a mea. Io mi-o vindecam pe a mea și nu-mi trebuia laptele altuia. Îl pedepsam numai  cu rugăciune la Măicuța Sfântă și-mi păzeam  de rău ce era al meu.

–  De la cine ai învățat ce trebuie să faci, mătușă ?

       -Mama, fie iertată, știa multe, era tare pricepută, de la ea am învățat și leacul cu păstrăvul  care-i cel mai sigur atunci când vezi că vaca ta nu mai are lapte.

–  E vorba  cumva de păstrăv viu ?

–  Da, trebuie să te duci  la râu și să prinzi un păstrăv pe care să-l pui în vasul în care mulgi vaca. Nimeni nu trebuie să știe de ce te duci tu la apă, de ce ai prins peștele, astea-s lucruri pe care le faci  sângur . Peștele îl ții în vasul acela într-un pic de apă, de seara până dimineața. Dimineața te duci în grajd, speli țâțele vacii cu apa în care a  stat  peștele , arunci apa și apoi mulgi laptele peste  peștele acela din vas.

–  Nu moare peștele peste care mulgi lapte?

–  Da? cum nu ? Îți dai seama că nu poate trăi multă vreme în lapte, se zbate săracu ? acolo în doniță și atunci cine  mulge vaca trebuie să zică vorbele astea : ?? Marie  , Maică Sfântă, de mi-o luat cineva laptele de la vaca mea, să să zbată așa cum se zbate peștele aiesta.!??

–  Mătușă Palaghie,  vorbele acestea seamănă cu o rugăciune  , dar  povestea cu păstrăvul parcă-i vrăjitorie, cum se împacă lucrurile  ? Ce zice preotul  din sat despre asta ? 

–  Ce să zică? Nu se bagă pe noi, își vede de ale lui că nu facem nici un rău, o rugăm pe Maica Sfântă să ne scape de rău. Aici la noi în sat oamenii pun cruce pe peretele grajdului, deasupra ușii , ca să fie apărate animalele de rău. Primăvara, când ies prima dată în câmp, vacile trebuie să calce la ieșirea din grajd peste o cruce făcută din leuștean și usturoi. Așa-i obiceiul și nu facem nici un rău cu asta, chiar și popa îl respectă.

–  Să ne întoarcem la  rugăciunea cu păstrăvul, de ce crezi că trebuie să fie peștele viu ?

–  Ca să se  scoată răul prin el, c-așa cum  se zbate el acolo în lapte , așa se zbate și acele care a făcut vraja, I se-ntunecă mintea parcă și gândești că-l trage   cu o ață  hăpt ( tocmai) la poarta  cui i-o betejit vaca.

–  Cum  adică, făptașul vine acasă  la omul  pe care l-a păgubit  prin vrajă?

–  Da, vine mintenaș (imediat) ce ai început dezlegarea, de aceea,  înainte să mulgi vaca pe păstrăv e bine să legi porțile cu  sârmă, să încui ușile  ca să nu-ți  intre în curte acela om . Dacă apucă să intre în curte , apoi nu mai are  putere  rugăciunea de dezlegare. Țâne-l la poartă și nu vorbi cu el până n-ai gătat de muls vaca.

–  De ce vine  ??hoțul?? de lapte, ce vrea?

–  D-apoi , el simte că-i ca prins de-acuma  și vine să te roage să nu mai mulgi vaca pe păstrăv, că se-ntoarce vraja împotriva lui. Da? tu nu-l asculta, ț-am  spus, decât după ce-ai gătat de muls vaca. Apoi spune-i  să meargă acasă și să-și vadă de vaca  lui .  Îi vedea tu ce-a păți săraca vaca lui .

–  De ce vorbești așa despre  vaca ??hoțului??, ce se întâmplă cu ea?

– Să știi că s-a întâmplat  chiar să moară vaca  aceluia ce  fura laptele de la alte vaci.

–  Dar parcă ai zis că  dezlegarea nu face rău nimănui, că vine de la  Maica Sfântă, ce vină are ea , săraca vacă?

–  Rugăciunea de dezlegare întoarce răul către acela care-i vinovat. Dumnezeu îl pedepsește pentru fapta lui rea , aruncând răul pe vacă, pe vaca de care s-a folosit ca să câștige ce nu-i al lui. Vaca  se umflă și moare sau își pierde laptele  de tot . Și curge laptele din ea tot cât l-a furat stăpânul ei de la alte vaci, de se umple grajdul de lapte.

–  Mătușă Palaghie, să nu te superi pe mine, dar mi-e greu să  cred ce spui. Ai văzut  dumneata  așa ceva ?

 –  Da, am văzut_o pe  vaca Ruzaliei, vecina mea, căzută jos în grajd. Și i se scurgea laptele  din țîțe pe oblonul de la gunoi. Era un tău de lapte  în grajd. Nu mă crezi, așa-i? Nu mă crede! De aceea nu mai vedeți voi, tinerii , câte-s nedeslușite  pe lumea asta , că nu credeți  în nemica. Io nu-s mai săracă dacă nu mă crezi, voi care nu credeți sunteți săraci.

Hai să-ți mai spun ceva  ce-am văzut cu ochii mei și-am trăit cu viața mea. Niculaie, bărbatu? meu , a fost , înainte să ne luăm, slugă la niște domni din Șomcuta care aveau tare multe vaci.  Într-o seară, în curtea cea mare a casei s-au adăpostit și niște  ciobani cu oile lor.S-au adunat seara la foc și povesteau de una , de alta. În timpul ăsta , Niculaie s-a dus în grajd la vaci  ca să le mulgă, dar nu s-a putut apropia de ele, erau  speriate , n-aveau stare , parcă erau nebune. Unul dintre păcurarii aceia de la oi a văzut că-i ceva bai în grajd și s-a dus și el să vadă și , cum s-a uitat la vaci  , a înțeles că erau fermecate, că le-a luat oarecine laptele .  Niculaie era speriat că nu mai pățise de astea , dar păcurarul acela  i-a spus să n-aibă nici o grijă , că știe el care-I leacul pentru așa ceva.  L-a trimis la fierărie să aducă o potcoavă nouă cu cinci găuri. Apoi l-a pus să bage potcoava în foc și s-o înroșească bine. Așa o făcut Niculaie și, fată bună, să nu mă scol de-aicia dacă nu-i drept ce ți-oi spune ! A pus potcoava roșie de căldură pe  pragul grajdului și ,cu chin cu vai,  a muls câțiva picuri de lapte de la o vacă mai blândă. Și apoi  păcuraru? către Niculaie : ??No, băiete,  picură câte un picuruț de lapte pe potcoavă!?? Niculaie  a picurat laptele  care sfârâia pe  fierul înroșit și păcuraru bătea cu un ciocan laptele acela  de pe potcoavă. ?? Lasă numa?, c-om vedea noi cine-i vrăjitoriul, zicea păcurarul și tot bătea cu ciocanul  pe potcoavă. Și până să se răcească potcoava, numai ce s-au auzit  zbierăte după grajd. ??Ioi și tulvai,  striga o muiere, nu mă omorâți, nu mă omorâți!??. Păcurarul  se făcea că nu aude nimica și nu i-a lăsat pe ceilalți să se ducă să vadă cine strigă. Și când a gătat de bătut pe potcoavă tot laptele , s-au dus după grajd și acolo au găsit o babă moartă deja.Vezi că ea a simțit când păcurarul acela a început dezlegarea de vrajă și a venit prin spatele grajdului  ca să vadă ce-i.

–  Mătușă Palaghie, dar nimeni nu s-a întrebat cum de-a murit femeia aceea?

–  A doua zi de dimineață au venit și jandarmii , dar n-au avut pe cine bănui, că nimeni nu s-a atins de babă, nimeni n-a pus mâna pe ea să-i facă vreun rău, a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru ce-a făcut  ea ca să fure laptele de la vacile altuia.

 –  Îmi plac poveștile dumitale , mătușă, mai știi și altele ?

–  Eu ți-am spus că asta am văzut eu cu ochii mei, acuma povești despre ce-au pățit alții știu destule numai răbdare să ai ca să mă asculți.

Mi-a povestit o mătușă de-a mea că  mai jos de mina  Cavnicului, cum vii pe drum , pe partea stângă,  era o casă în care trăia o femeie singură. Despre ea se zicea  că se duce tot la două zile într-un sat vecin de unde cumpără lapte  pe care ?l vinde apoi  mai scump la oamenii care n-au vaci. Așa își câștiga ea  traiul. Toate bune  și frumoase , numai că nimeni nu o vedea pe femeia aceea plecând  în satul vecin după lapte , așa cum zicea  ea. Atunci de unde avea lapte ? Oamenii s-au pus și au pândit-o și o vecină a venit  acasă tăt de fugă, făcându-și cruce. Ea a povestit că a văzut-o pe femeia  aceea cum se duce  în spatele casei și cum a pus  donița  sub capra de tăiat lemne, cum s-a așezat pe scăunel și cum făcea cu mânurile ca și cum ar fi muls o vacă de-adevăratelea. A mai zis vecina aceea că  , atunci când femeia s-a ridicat de pe scăunel, avea vasul plin de lapte. Acuma , dacă mă crezi sau nu, nu-I  bai, da? vreau să-ți spun că și eu  am băut lapte de la femeia aceea odată și a fost tare bun..

Să-ți mai spun o poveste de asta , tot cu o babă de aici de la noi și cu Mihai, fratele meu mai mare. Tata lăsa caii noaptea slobozi pe pășune și dimineața ,devreme, Mihai se ducea după ei. Într-o zi, căutând caii, a trecut pe lângă  cimitir și a văzut-o acolo pe Zuzana Brișchii o femeie care avea o capră cam nebună ce dădea lapte numai  pe o țâță că pe cealaltă  și-o sfârticase într-un gard. Baba era aplecată  peste  un hârgău, o oală de aceea mare în care se pune laptele la prins și culegea de pe morminte  rouă în oala aceea.  Mihai a luat o piatră, a azvârlit-o către babă și i-a spart  oala și baba a căzut la pământ de spaimă. A fugit Mihai râzînd, dar baba l-a cunoscut și l-a blestemat și se pare că s-a prins blestemul că a murit săracul holtei, n-a avut vreme să se însoare. Și baba asta vindea lapte  la unii și la alții. Dar dacă ea avea numai o capră beteagă de-o țâță, de unde avea ea atâta lapte , dacă nu se ocupa de vrăjuri? Da? ce  mai tot povestim noi acuma , că a murit de-atunci și capra și baba. E sigur că n-a fost lucru curat cu ea, că atunci când a murit și au vrut să tragă clopotul  la biserică , s-a rupt toarta clopotului și n-a putut nimeni să-l repare. Cât a stat moartă pe masă n-a sunat clopotul, așa a vrut Dumnezeu s-o pedepsească, se pare, să o îngroape fără clopot.

–  Mătușă Palaghie, până acuma mi-ai povestit cum se făceau  dezlegările de vrajă, dar cum se făcea vraja ca să furi laptele de la vacile altuia și să-l aduci la vaca ta ?

–  Pe mine mama nu m-.a învățat decât  cum se face dezlegarea de vrajă , eu  nu știu, am auzit doar  de la socru meu , Vasile ce a pățit el când era copil. El  a povestit că stăpâna lui l-a trimis cu un băț în mână prin sat , pe la casele oamenilor mai bogați . I-a spus să bată cu bățul în poarta celor care aveau vaci mândre și să zică ??De-aici iau un picuț??, apoi  la altă casă ?? Și de aici iau un picuț??. Numai că el n-a zis așa. El a bătut de trei ori cu bota și a zis : ??De-aici îl iau tot??.S-a dus mai departe și a zis: ??Și de aici îl iau tot.?? Și tot așa a făcut până  când a trecut pe la toate grajdurile  la care l-a trimis stăpâna lui . Când a ajuns înapoi acasă, a găsit vaca lor moartă în grajd , iară pe stăpâna lui înnebunită de năcaz. Vezi că el a stricat vraja  dacă n-a zis exact ce l-a învățat  stăpână-sa. Nu oricine se poate apuca de vrăjitorii , se întoarce vraja peste acela care a făcut-o. Astea-s lucruri de care nu-I bine să te legi , așa că  hai mai bine să vorbim despre altceva, nu vrei?

–  Am lăsat-o pe mătușa Palaghia să-și vadă de gospodărie numai după ce mi-a promis că ?mi va povesti a doua zi și alte întâmplări despre  furatul laptelui prin vrăji.Multe din cele povestite de ea  par luate din cărțile de basme. Nu asta este surprinzător , ci faptul că  în satele acestea pierdute pe pantele  domoale ale Gutinului, sunt oameni care încă mai cred în  asemenea povești.

E noapte. E târziu. Toți ai mei dorm .Căldura nopții de vară intră pe geamul  deschis o dată cu  fluturii buimaci, zăpăciți de lumina lămpii. Am terminat de scris toate poveștile  mătușii Palaghia. E liniște în toată casa, nu se aude nici un zgomot. Mă duc  tiptil, deschid  frigiderul ,  scot oala cu lapte și-mi torn în pahar. Mă mișc încet ca să nu-I trezesc pe ceilalți .

              În seara caldă de vară mâinile  mi se răcoresc  pe paharul rece de sticlă. Prin geamul deschis noaptea intră în cameră. Nu se aude  decât țârâitul unui greier rătăcit : ??Țâne bine  cu mânurile amândouă! ??