Al doilea razboi mondial, cedarea Ardealului, condamnare pentru tainuire

Am o sigura sora, deci am petrecut patru clase primare în comuna Cincu, dupa aceea am facut gimnaziul în Fagaras, patru clase, si dupa aceea Liceul Comercial la Sibiu. Deci…copilarie, ce sa zic, o copilarie obisnuita, pe vremuri când…fara prea multe probleme, singurul lucru care am început cumva…pentru faptul ca deja era razboi, când eram eleva de liceu, cum v-am povestit, atuncea era frontul, era si o miscare, sa zicem emotionala de…ca sa ajuti pe cei de pe front nu numai cu împletituri si cu ciorapi si cu una si cu alta, ci si cu scrisori si atuncea scriam scrisori chiar la necunoscuti, la niste adrese sau la niste nume care le…veneau cumva împartite ca sa corespondam, sa…chipurile sa ajutam sa fie… sa ridicam moralul, asta era… ce sa mai zic, deci…

Parintii mei au fost oameni obisnuiti. Tatal meu, pe lânga ca a fost contabil la o banca în comuna Cincu acolo, a avut si pamânt, ma rog…câte hectare, 30 de iugare de pamânt, deci asta fiind…si sigur ca se lucra si cu muncitori si cu…si…asa, asta era, o gospodarie obisnuita, nu sa zic… Si sora mea, la fel, a facut tot Liceul Comercial, deci si ea tot la Sibiu si nu a mai putut sa faca – ea, sora mea, e cu trei ani mai mica ca mine – nu a mai putut sa faca si universitate pentru faptul ca eu eram arestata în momentul acela si nu i s-a dat voie ca sa urmeze facultate. Asta. Altceva…mai întrebati-ma.

Educatie religioasa, nu…adica mergând la biserica, începând de mic copil cu zisul în biserica întâi al Tatal Nostru-lui, dupa aceea al Crezului, lucruri care se obisnuiau. În…în casa la noi, un lucru foarte interesant…înregistrezi, da?

…asa, un lucru foarte interesant: în casa la noi, deci tatal meu era un om de biserica, în fiecare duminica trebuia sa mergem la biserica, fiecare sarbatoare, începând de la Înviere noaptea sau Craciunul îl faceam asa traditional, dar un lucru foarte interesant: si în perioada aceea erau secte religioase si în casa la noi s-a discutat foarte mult, discutau un predicator adventist de ziua a saptea, nu stiu ce…poate ca stiti, deci sâmbatar, adventist de ziua a saptea cu baptisti. El însa era predicator la adventisti si o femeie era predicator la baptisti. Si-atuncea în casa la noi s-a discutat foarte mult contradictiile acestea între cele doua secte religioase, pe fondul unei credinte ortodoxe a tatalui meu, care pâna la urma a zis asa: „Dragii mei, sunteti prieteni, suntem vecini, însa la noi în casa nu se mai discuta, noi, eu si copiii mei…îi cresc copiii si noi, murim…ne-am nascut si murim în religia în care ne-am botezat”, deci asta…Dar vreau sa va spun, deci va închipuiti ca acu’ nu stiu câti ani de zile sectele religioase – principalele – nu erau martorii lui Iehova, însa erau aceste doua secte, baptistii si adventisti de ziua a saptea, care erau foarte frecvente si erau, deja aveau aceste legaturi internationale. Mai târziu am putut eu sa selectez si sa-mi dau seama ca de fapt ei erau…aveau instruc… asta…Mai departe?

Da, studii. Draga mea, în orice caz, de mica mi-a placut extraordinar sa citesc, deci…sa citesc si am avut o deosebita aplicare fata de limbi, sa zic. De mica, pentru ca sunt nascuta într-o comuna unde sunt sasi si eu am locuit, noi am locuit între sasi, parintii mei au cautat pe orice cale ca sa urmez scoala primara la sasi, dar nu s-a reusit, pe vremea aceea era Hitler si copiii români nu aveau acces la scolile lor. Si-atuncea au fost, mama mea, care era o femeie extraordinara, era vorba aia, casnica, cu lucrul acasa si cu fel si fel si cu gospodarie, însa a tinut extraordinar de mult ca copiii ei sa fie foarte…adica sa le deie toata posibilitatea de a se ridica din mediul în care a trait si-asa; si-atuncea am luat si eu ore de limba germana, deci eu când am terminat…am început, de când am învatat sa scriu pe tablita am început si cu limba germana si asa am mers patru ani de zile cât am sta la…acasa, si eu si sora mea am învatat nemteste, nu…nici la gradinita, nici la scoala, pentru ca nu era …nu era admis pe vremea aceea, adica sasii erau o colectivitate foarte strânsa, foarte…de nepatruns, în sensul asta. Asa ca…asta. Deci, altceva ce sa zic, mi-a placut extraordinar de mult sa citesc, am citit tot ce vrei, apropo de ce v-am spus înainte cu sectele religioase, am citit Biblia de la, sa zic, 12 ani, dar cum: am citit Vechiul Testament pentru informarile, sa zic, adica în casa aveam Biblia, sigur, se discuta foarte mult despre Biblie si despre, stiu eu…si-n biserica v-am zis ca trebuia sa mergem în fiecare duminica si-asa, însa eu am citit Biblia de la 12 ani, Vechiul Testament, pentru informatiile care le dadeau, de fapt era un gen de roman, nu? Ca ce e Vechiul Testament decât istoria poporului evreu, cu toate luptele, cu toate…ce stiu eu…regii, David, cu…deci era o sursa de…sub aspectul ca citesc Biblia, eu de fapt citeam un gen de roman, asta…Vechiul Testament. Dupa aceea, Noul Testament sigur ca în biserica altfel l-am vazut, altfel mi s-a deschis orizontul în ceea ce priveste religia. Sa mai zic…si am început cu lecturi, pentru ca cunosteam limba germana, sa zic asa, am început si cu lecturi germane, dupa aceea cu tot ce mi-a cazut în mâna am citit; la…tatal meu, cum am zis, era o banca unde era o biblioteca destul de buna, toate cartile mi-au trecut prin mâna, am preferat…nu am fost niciodata aplicata înspre gospodarie, sa zic asa, în schimb sora mea era una care-i placea gospodaria si facea treburile în locul meu, eu preferam sa cos, sa fac altceva , însa de citit am citit pâna la vârsta…orice-mi cade-n mâna, orice, bine…nu-i biblioteca care-i acuma, pentru ca am selectat-o si am dat o parte din cartile care le-am avut, mai am o camera cu carti acolo, însa am dat pentru Basarabia. Deci, am selectat din carti si din ce-au ramas de la fiica-mea si-asa si-am dat pentru biblioteca aicea si-atunci am dat carti pentru Basarabia. Dar sunt foarte interesata de absolut tot ce se publica, si-asa, nu ma uit la televizor la telenovele si la nu stiu mai ce, câteodata da, dar nu sa zic, ca nu sunt o adepta a televizorului sau gasesc ca-i timp, mult timp pierdut cu televizorul sau c-o informatie din aceasta, sa zic, medie, nu…care da…la televizor. Si-atuncea prefer…Sanatatea nu mai îmi permite ca sa ma duc la biserica sa stau, în biserica nu pot sa stau în picioare, ca ma doare spatele si-asa, si-atuncea prefer sa…altfel sa-mi rezolv problemele religioase.

Liceul, v-am zis, a fost extraordinar, însasi aceasta întâlnire, care dupa 58 de ani, va dati seama ca…parca am fost exact, adica am putut sa intram în atmosfera, ne-am povestit fel si fel de amintiri, fel si fel de…Profesorii erau destul de se…unii dintre ei, destul de severi, cel putin, si pretentiosi la învatatura, deci nu…nu se trecea asa foarte usor peste…stiu eu, conditia de elev era considerata pe vremea mea ceva deosebit – elev în liceu.

În facultate si mai. În facultate pe vremea mea era judetul Fagaras. Nu stiu daca atunci – când eu am fost studenta – daca erau patru femei, patru fete studente în judetul Fagaras. Deci, era…adica cu liceul, cu bacalaureatul deci se putea, femeile, fetele se puteau foarte bine aranja, fie ca…stiu eu, ma rog, functionare, asa…deci foarte putine mai faceau facultate, stiu eu…

Am zis, Juridico-Economice de la Academia Comerciala de Juridico-Economice, care fac parte economie politica, drept, stiinte juridice, limbi straine, cum v-am zis, am facut la început si româna se facea si …ma rog, la început am facut si putina chimie pâna când s-a…s-au selectat, adica s-au despartit sectiile. Eu am facut, cum v-am spus, cu orientarea care-am avut-o sa citesc si spre litere, am acceptat ca sa fac si Liceul Comercial, având în vedere antecedentul tatalui meu si-asa, am acceptat sa fac Liceul Comercial pentru ca la Academia Comerciala de la Bucuresti era o sectie – sectia consulara – si sectia consul…pentru sectia consulara trebuia sa stii patru limbi straine si din anul doi, adica se facea anul întâi si anul doi la Academiile Comerciale si din anul trei se intra la aceasta…cu concurs se intra la aceasta sectie consulara. Dar fiind perioada de razboi, când eu am ajuns ca sa optez s-a desfiintat sectia consulara si-atuncea am ramas la sectia de juridico-economice.

Profesorii erau, majoritatea dintre ei erau foarte seriosi, de exemplu l-am avut pe Jinga, care fusese ministru de finante, l-am avut pe Boitos, care…profesor universitar; ce vreau sa va mai zic…la Sibiu, când am fost în ultimii ani de liceu, a venit Universitatea de la Cluj, deci refugiata, si-atuncea cursurile erau deschise, putea oricine sa participe, si noi, ca eleve, am participat la cursurile lui D.D.Rosca si la cursurile lui Blaga, deci mergeam asa cu…stiu eu, renuntam la ore de la liceu, cu riscuri si cu tot, ca sa mergem la aceste cursuri. Pe lânga asta, era Institutul de Limba Italiana, Institut de Limba Italiana care era în afara de liceu, natural, trebuia platita o taxa si am fost înscrisa si acolo, deci am facut limba; când am terminat liceul zic ca am cunoscut limba italiana foarte bine, deci având si aceasta diploma de la Institutul de Limba Italiana. În aceeasi perioada se faceau corespondente în strainatate si-am avut si eu o corespondenta cu o fata…ce stiu eu, de liceu, de la Bari, deci se trimiteau reviste si-asa; erau si-atuncea, erau aceste schimburi ca acuma, sa zic, însa orientate mai mult înspre…în ceea ce ma priveste, înspre Italia. Unii erau, unele erau spre Germania, engleza mai putin pe vremea aceea, ca, ma rog, era engleza, însa nu asa ca acum. Am facut o divagatie, care…nu mai stiu ce…mai pune întrebari…

Pe Blaga!… Cum sa mi-l amintesc, era destul de…asa…cum sa zic, noi îl vedeam, eu cel putin îl vedeam ca…intra la cursuri foarte sobru, foarte…deci ma simteam asa de mica, încât nu puteam ca sa-mi permit sa…nici macar…nu sa-l judec, nu sa judec, dar mi se parea ceva extraordinar ca am posibilitatea ca sa particip la aceste cursuri a lui Blaga, dar si a lui D.D.Rosca, ca si D.D.Rosca era. Dupa aceea am început sa citesc Papillian, am început…Deci…informatiile le puteam avea foarte bine, pentru ca biblio…si bibliotecile, chiar daca era biblioteca refugiata, totusi avea destule cursuri ca sa…biblioteca oraseneasca si totul; deci puteai daca te interesa. Am facut si toti poetii, Rilke si…stiu eu, toti poetii germani, pentru ca era o concurenta, asa…Ca-ti zic, daca am avut un simpatiu, care era tot la fel, atuncea discutiile, fiecare sa spuna mai mult, fiecare sa spuna ce informatii are, ce stiu eu, deci asta era atmosfera.

Ei, tocmai aicea este! Pot sa spun, asa cum am zis-o si-nainte, 90 la suta dintre studenti erau nationalisti, nationalisti în sensul pentru ca era si frontul, nu pu…adica nu îndrazneai, ce stiu eu, nu concepeai sa gândesti altfel; deci erai cu frontul, nu? Majoritatea aveau fie frati, fie parinti, fie…care, fie prieteni, iubiti pe front si-asa, deci eram nationalisti în sensul asta. Era o parte dintre studenti proveniti din licee, cum v-am spus, dintre elementele foarte bune ale liceului, deci din aceste fratii de cruce, care erau ceva deosebit în sensul…în sensul corectitudinii, în sensul învatarii, în sensul prieteniei pâna, zic eu, pâna la sacrificiu, cum v-am povestit ca împarteam mâncarea, împarteam toate, nu va mai zic, aproape si hainele le împarteam, pentru ca era perioada când nu se gaseau nici îmbracaminte, nici…ma rog… Alt…ma salvezi, ca altfel…

Eram eleva de…Stai, pot sa zic altceva. Eram eleva în cursul superior când au început sa vina polonezi, poloneji. Deci asta a fost în cât…în ’40…’38, asa ceva, când au început sa vina poloneji si-au…refugiati poloneji si-n cetate la Fagaras au fost cazati o parte din acesti refugiati, care pe noi ne-au impresionat nemaipomenit; deci nu puteam sa pricepem ca oamenii acestia au pierdut totul, oricât…copii fiind, judecam ca au pierdut totul, erau dezorientati, erau…parca acuma vad, erau oameni blonzi, înalti si cu copii, cu…deci asta a fost prima, sa zic prima…primul contact cu efectele razboiului care deja, care nu începuse, ca era…adica Polonia o fost ocupata si…nu mai tin minte acuma, în fine. Si asta vreau sa zic, deci…Si dupa aceea, natural, entuziasmul, „Români, trecem Prutul, trecem asta…”, deci erau, „sa luam…Moldo…adica Basarabia” si sigur ca toata lumea era, adica cel putin cercurile, în cercul meu eram entuziasmate ca, ma rog, eliberam Basarabia, ca asta…

Cedarea Ardealului am…cum sa zic, am simtit-o pe pielea mea, în sensul, nu direct, în sensul ca, v-am zis, în primul rând am vazut Universitatea de la Cluj la Sibiu, dupa aceea am vazut, am avut eu la Brasov colegi, refugiati, care nu aveau absolut, deci unii îmi povesteau ca au fugit, lasându-si pa…unii si-au lasat parintii, altii au plecat cu parintii si au fost foarte…bine, au dus-o foarte greu, da, asta este, ce sa zic, deci asta…refugiul din sensul asta a cedarii Ardealului. Poate ca atuncea nu pricepeam efectul sau ratiunea politica care a det… sau ca sa avem o revolta pentru cedarea Ardealului, adica era undeva revolta, dar nu pricepeam, adica n-aveam orientare politica în ansamblu asupra cedarii Ardealului. Noi stiam precis: uite, astia sunt necajitii, astia au fugit; dupa aceea au început informatiile ca pe preoti, sate întregi, au fost împuscati, au fost…deci informatiile astea, asa le-am avut cu cedarea Ardealului. Da, deci am fost în învatamânt, la fel contactul cu copiii tot la fel, erau copii de la Miercurea Sibiului, nu stiu de unde esti, nu esti de-aici…

Esti din Brasov? Na, atuncea la Miercurea Sibiului, acolo o regiune viticola, noi profesam, înca cu o colega am fost repartizata acolo, se facuse reforma învatamântului, în sensul ca s-au facut gimnazii unice si industriale si începusera deja modificarile astea cumva în învatamânt si sigur ca erau entuziasmati copiii, era perioada de razb…de , asa, de…deja razboi, cu actiuni de alfabetizare a tiganilor, cu actiuni…ce mai era, Doamne!… Începusera…partidele, Frontul Plugarilor la tara, Frontul Plugarilor si-atuncea noi, ca sa nu ne înscriem în partid, ca si Partidul Comunist…ne-am înscris ca profesori, cei mai tineri ne-am înscris în Frontul Plugarilor, a iesit un scandal nemaipomenit: ca ce cautam noi în Frontul Plugarilor; ma rog, dupa aceea s-a facut o actiune când…când a fost procesul lui Maniu, au cerut de la fiecare profesor ca sa-si deie parerea. Sigur ca noi, fiind în Frontul Plugarilor, fiecare am cautat sa nu participam, adica sa nu scriem nimica, nici ca sa ne…sa nu ne manifestam contra lui Maniu, deci asta…asta, un proces nemaipomenit. Mi-aduc aminte ca sora mea era eleva la Sibiu si îmi scrie mie, zice, adica „Vino, ca eu nu stiu ce sa fac – cu trei ani mai mica – eu nu stiu ce sa fac, ca…” si-atunci am…ca sa nu particip, zic „Trimite…” Înregistrezi sau nu? Chiar daca înregistrezi, nu-i nimica. Îi spun ei, zic „Trebuie sa dai o declaratie, dar te rog foarte mult sa-mi telefonezi, ca ai neaparat nevoie de mine”. Si-atunci în felul asta am scapat de declaratie ca sa fac contra lui Maniu, adica deja începusera procesele astea politice si-asa…asta… Si eu am fost arestata de la Miercurea. Deci am terminat liceul, am terminat anul scolar si pentru faptul ca au început arestarile între studenti, deci asta în ’49. O colega de-a mea, o prietena foarte buna, a ramas la Brasov si-n momentul când a fost cautata de politie ea a reusit sa fuga, adica…asta…agentul a vorbit direct cu ea, dar pentru ca era o fata cam stearsa, deci nu puteai sa-ti închipui ca e o absolventa de… – stearsa în sensul fizic, însa extraordinara în ceea ce priveste moralul si-n ceea ce priveste puterea ei de a reactiona si-asa – si-n momentul ala ea zice „Da, dar, zice, Maria Rosca nu este aicea, Maria Rosca, zice, are o întâlnire în Prund” si de fapt era ea. Si-atuncea ea a fugit, s-a dus acasa la parintii ei, care erau din Miercurea Sibiului si întâmplarea a facut ca, în felul asta, ca tatal ei sa vina la mine si sa ma întrebe daca stiu ce…când o cautase, daca stiu ceva despre ea. Si-n felul asta am ajuns sa intru în, stiu eu, în aceasta conjunctura, c-am stiut, c-am stiut ca-i fugita, c-am stiut ca…ma rog…Si sigur ca pe vremea aia asa se aresta: c-ai stiut si n-ai spus. Asta e. Si deci asta zice de…ce întrebare mi-ai pus, c-am uitat.

Da.

Am fost arestata, asa. Am fost arest…deci am terminat anul scolar si-am fost ridicata de-acasa de la Cincu, eram pregatita sa ma duc în excursie la munte – pe vremea aia se mergea la munte, mergeam la Sâmbata, unde era si parintele Arsenie la Sâmbata, noi…facea un gen de…sa zic, exercitii spirituale cu studentii parintele Arsenie – si-am fost ridicata de la Cincu. Ce era interesant este altceva: ca a venit un agent – eu eram deja pregatita cu rucsac, cu totul, pentru munte – si a venit un agent si mi-a zis ca trebuie sa ma duc pâna la Fagaras si…în fine, nu erau curse, am asteptat în piata sa gasim un mijloc de locomotie si a venit un…un camion cu un sofer. Parca si acuma vad, nu tin minte numarul, însa era un camion de Ploiesti. Si acest sofer, vazând ca eu… adica si-a dat imediat seama ce este cu mine; la un moment dat îi spune agentului: „Nu stiu ce am la masina, zice, te rog frumos, vrei sa cobori putin?” si mie-mi zice „Daca vrei, zice, nu mai pornesc de-aicea si te-ajut ca sa fugi”. De ce va spun chestiile astea: c-au fost foarte multi dintre studenti sau dintre cei care-au plecat în munte, uite într-o împrejurare din astea, deci într-un moment de deruta, într-un moment de…stiu eu, eu nu…nici nu mi-am putut închipui ca…ca-mi…ca as putea fugi. Dar acestui om, un sofer simplu, care mi-a oferit aceasta posibilitate. Si probabil cu alte ocazii au facut la fel, pentru ca au fost foarte multi, aproape copii, care-au fugit, nu? Nu vorbesc de organizatii, de militari care au…s-au organizat în munti si-asa, dar uite o împrejurare din asta care ar fi putut sa te conduca sa fii, stii, partizan, de exemplu. Si altceva…iarasi…

Deci, când m-au luat, zic asta o fost destul de politi…nu pot sa zic, agentul care a venit. La Fagaras m-au bagat într-o pivnita acolo si mie mi-e extraordinar de frica de… Frica – nu-i vorba de frica, Dumnezeule, ca pot sa ma duc în cimitir noaptea, nu mi-e frica, dar am o oroare fata de soareci, soareci si sobolani. Citisem ceva fugic înainte: tot un agent din…adica un…stiu eu, ceh care fusese arestat si fusese într-o pivnita cu sobolani; si ma gândeam „Doamne, Dumnezeule, ma baga astia în pivnita, da’ numa’ sa nu fie sobolani”. N-o fost sobolani, nimica, am stat o noapte