Deportare in Baragan

Eu m-am nascut în 1941 în Oltenia. Parintii mei s-au refugiat în anul 1940 din Basarabia… si pe atunci ei au fugit pentru ca erau o familie, se trageau din familie bogata parintii mei, si pe atunci rusii umblau pe acesti oameni bogati sa îi duca in Siberia. Si parintii mei au fugit în Romania si m-am trezit, adica eu m-am nascut în Oltenia, dar m-am trezit mai mare, când aveam 10 ani în comuna Sâmpetru, în judetul Timis. Acolo m-am trezit eu si am facut clasele unu-partu acolo. Si într-o vara în 1951 …eu sunt cea mai mica, mai am trei frati mai mari, în ’44 au fost împroprietaririle, noi ne-am dus în Banat în comuna Sâmpetru am ajuns prea târziu si împroprietaririle s-au facut deja. Si atunci, cu partu copii, saraci cum eram, tata s-a dus la cum era pe atunci la Sfat, si zice nu mai avem pamânt ca improprietaririle s-au facut. Dar eu am patru copii, a spus tata, si unde o sa stau? Si nu mai avem alta solutie, decât la scoala este o cladire mare si va primeste acolo, dar doamna trebuie sa fie femeie de servici. Si mama a facut-o pe femeia de servici si atunci a început sa lucreze pamântul în parte: cei care aveau mai mult pamânt, stiti, îl dadea sa-l lucreze în parte, adica nu, nu stiu exact cât era pentru parintii mei si cât proprietarul, eram foarte mica. Si în fine, asa au muncit parintii mei si când aveam eu, cum v-am mai spus, zece ani, si m-am trezit mai mare în 1951 s-au facut aceste deportari. Si ne-am trezit, dar pâna sa ne duca pe noi, tata cu vreun an sau doi, eram foarte mica, nu mai stiu exact, a plecat la Timisoara, si-a luat servici acolo si-a gasit o camera cu chirie si fratele meu cel mare era student la medicina în Timisoara. Al doilea frate facea o scoala textila, a treia sora era la liceul pedagogic. Deci numai eu cu mama eram la tara acolo, e o comuna în Banat. S-a anuntat si atunci un an foarte bogat, aveam un pic de gospodarie unde stateam, ca ne mutasem de la scoala aceea, si tata si mama programase ca în anul acela, daca va lua recolta aceea, vom putea sa avansam putin ca sa mergem toti la Timisoara… Si de Rusalii, cum a fost sarbatoarea aceea în 1951, în iunie sau asa ceva, atuncea, tata a venit cu o sora acasa, da’ fratele meu cel mare si celalalt înca nu venise, fiind studenti ei au avut alt program…. Si au venit acasa, si noaptea ne-am trezit cum era pe atunci cu militia ca sa ne duca. Si tata a încercat sa se ascunda, crezând ca va scapa, dar… când a vazut ca e treaba serioasa, s-a ascuns si mama s-a dus la el si a spus uite, eu trebuie sa merg cu… fetele, ca era si sora aceea…tata atuncea a început sa plânga si a spus – îmi vine sa plang cand îmi aduc aminte – si a spus asa: zice, cum sa mergi tu singura cand suntem casatoriti, vin si eu cu voi indiferent de ce se va întâmpla… Si avea cheile de la casa aia acola la Timisoara si-au ramas fratii mei acolo… si mama a plecat carând ce-am putut sa luam ca eram… (plânge) Daca ne-au obligat atuncea…aveam o vaca, doi cai si nu mai tin minte, cateva pasari acolo, si ne-au dus la gara, mama atâta a plâns…si a spus unde ma duc eu si copiii mei ramân, ca au ramas fratii la Timisoara, desi nu erau mici, cel mare era student si alalat cum v-am mai spus la scoala aceea… Si atunci a reusit printr-un om – în gara, era jale ce era, ca mi-aduc aminte, aveam 10 ani – si-a dat cheile la un om si a spus fiti linistita ca eu ajung la Timisoara si am sa dau aceste chei… Si-au trecut 50 de ani si când mi-aduc aminte…(plânge). In fine a reusit sa dea cheile acelea lu’ fratele meu cel mare…Dar nu puteam purta corespondenta pentru ca ei ne-au dus cu vagonul… si ne-au aruncat în câmp într-un lan de grâu în Baragan… Se numea comuna Bumbacari, lânga o alta comuna care atunci s-a infiintat, Niculesti, judetul Calutui, raionul Insuratei… Si daca ne-a aruncat în acel lan de grâu, sa te trezesti în câmp, era vara cald…plângeam, însa pe drum, am facut drum destul, nu-mi amintesc exact cât, si am avut noroc cu vaca aceea, ca mama o mulgea si ne-a dat sa mâncam, în gara asa ne mai dadadea câte un ceai, biscuiti, si…