Deportare în Transnistria
– August 1932? în Cuciuru? Mare, Cernăuţi?.ăăă .. mi-am continuat copilăria în Cuciuru? Mare . Am urmat două clase primare până în patruzeci ?și-unu? până a început războiu ?.Apoi împreună cu părinţii am fost deportaţi în lagărul din Transnistria ? la Șargorot, în localitatea Șargorot din Ucraina?Acolo am trăit o serie de evenimente foarte grele ?în ?42 am fost bolnav de febră tifoidă ?unde nu se mai spera că scap ?cu viţa din lagăr cu? mâncare o dată pe zi și aia era vai de capu? ei și?[a tușit ] După ce
m-am refăcut, în primăvara ? lu? ?42 ? da, am fost în iarna ?41 spre ?42 , bolnav, în primăvara lu? ?42, m-am strecurat pe sub sârma ghimpată a lagărului și am plecat la cerșit ? în ? la ucraineni, în satele din împrejurul orașului ? Și am nimerit la o familie, familie, o femeie cu un copil, ucraineancă, soţul ei era pe front și mi-a dat de mâncare și mi-a dat o bucată de pâine ?.Și mi-a spus să mai vin ?pe acolo. Mi-am dat seama că e o femeie miloasă?M-am întors înapoi în lagăr, părinţii m-au certat că să nu mă mai duc că dacă mă prinde ?santinela.. o s-o păţesc și așa mai departe. ? Ammm ? după vreo săptămână ? am ieșit iară și m-am dus acolo și femeia s-a bucurat și mi-a spus: ?Uite, vrei ? să vin să te cer eu la comandantul lagărului ?pentru muncă la mine.? [lovește cu pixul pe care-l ţinea în mână suprafaţa mesei] Știi? ?Vreau? zic, nici n-am întrebat-o nici ce muncă. Știi? că îţi dai seama ? că poţi să câștigi o pâine. Și a zis ?Uite ai să te duci cu vaca la păscut!? avea o vacă ?și ? te joci cu copilu? când io am treabă? , avea doi ? trei ani, un băieţel ?și s-a dus?Cei care ieșeau la munci diferite din lagăr ? era un tabel cu aprobarea lor ?pe acest tabel eu eram singuru? copil de nouă ? zece ani care ieșeam la lucru [râde pentru scurt timp ]?și mâncare, mai îmi dădea mâncare pentru ? acasă și ? deja pentru părinţi și sora mea. O soră mai mare care ? deja devenise un ? lucru mai bun ?ăă?
Pe urmă tata a găsit de lucru la ?îîî?unitatea nemţilor, la comandamentu? german ca translator de limba germană și rusă ? și ucraineană că ? ăăă? se vorbea în zona Cernăuţiului, se vorbea și ucraineană și ? îîî ?ru? germană știa că au făcut școala austroungară, părinţii și ? a găsit un post bun, foarte bun cu ? bani nu prea da? ? ăă ? mâncare, alimente și ..îîî ? o serie de avantaje și ieu aveam serviciu acolo laaa? această femeie, ea a luat ? mi-am dat seama că soţul ei era unu? mare, uriaș așa și mi-a tăiat mânecile la o pufoaică de-a lui, unde intram complect în pufoaica aia [râde] că n-aveam haine, mi-a dat niște cizme de cauciuc tot mari ? așa cu multe obiele în cizme, era bine, era cald. M-am împrietenit cu ? băieţii ucraineni care veneau la pășunat ? cuuu vitele, cu vaci și cu oi, acolo la pășunat scoteai și porcu? o dată cu ? așa era! [exclamaţie] Și m-am împrietenit foarte bi? mi-am dat seama că ? băieţii ăia ţineau la mine ? că într-o zi a apărut o patrulă de nemţi și întrebau de ?Partizani. Partizani?. Știi și?îîî.. dacă vorbesc deutsch copii. Știi ? și tot eu vorbeam germană, era limba maternă și ? îîî ? am tăcut și ? băieţii m-au apărat cât de cât, știi? deși știau ? Și-o zis nu, nu m-au trimes unu? să-ntorc vacile ca să ? știi? adică o chestiune foarte bună ?Și ? așa am dus ?am petrecut în lagăr, iarna mă duceam mai curăţam grajdiu mai la?nu mă duceam zilnic că n-aveam ce face. Da? femeia era sufletistă mi-am dat seama și miloasă ? și ?ș-acuma eu când văd câte un copil cerșind mi se rupe inima. Totdeauna îi dau câte ceva, nu la copii de ţigani, care stă ţiganca și îi ia banii să duce la băut da? îi vezi pe ăștia așa mai ?
În ?44, în mai ?44 nemţii s-au retras și? au apărut armata rusă ?și ne-a eliberat. Ne-a eliberat și am pornit spre casă spre Cernăuţi, imediat în urma frontului. Ne luau în mașini, militarii, ne mai dădeau de mâncare, ?îî ?cu căruţe ?am ajuns ?îăîî?în Cernăuţi. Casa ? noastră ? era dărâmată? zice cică ar fi căzut o bombă pă ia și nu s-a mai făcut. Făcuse, un vecin acolo de noi își făcuse grădină din?pe terenul ăla. Era ? moara, el și-o făcut o grădină, p-ormă s-au înţeles din câte am știut eu de la părinţii mei c-a cumpărat ? terenu?? mă rog nu e ?
Și tata lucrat în ? îîî ? cadrul unei coperative, eu și sora mea am urmat în continuare cursurile primare ?în limba rusă? că era teritoriu rus ?și am mai făcut doi ani ? Deci am făcut doi ani în limba română înainte și doi ani am făcut în limba rusă ? în ?46 a apărut un ordin că cei care au fost deportaţi în lagăre [a tușit ] și sînt cetăţeni români ? pot emigra în România. A fost o lege doar pentru cei care.. că altfel cre? că pleca toată lumea de acolo. Știi? Și ne-am înscris și noi și în ?46 am venit în ţară, tata a zis că s-a consultat cu alţii să venim la Brașov că ie industrie multă ..că poate să asigure un viitor copiiilor. ? Și am venit la Brașov, io am continuat școala, având 14 ani, deja am intrat ucinic la un atelier de lăcătușerie ? îîî ? aici pe Poarta Schei aici mai sus un particular ? și ? îîî ? am urmat ? îîî ? era Liceul de Arte și Meserii în Brașov, acolo unde-i acuma Liceul Hidromecanica, dar ? pe urmă s-a transformat în Școala Industrială de Băieţi, patru ani, echivalentă cu liceul seral. Am absolvit școala și ? în ?51 când am absolvit școala am fost angajat la întreprinderea Carpatex, pe atuncea îi zicea Partizanu? Roșu. Și ? în ? cincizeci? și trei am plecat în armată, am făcut trei ani armată, m-am întors la Carpatex, după 42 de ani am lucrat în meserie la Carpatex și-n ?90 am ieșit la pensie [ râde] . Și de atunci activez aicea pentru că pensia e cum e ? și trebui înnădită.
Rude acasă noi n-am avut, am avut rude plecate în America. Înainte de război au plecat doi fraţi de.ai lu? mama și ? unu? a avut trei băieţi aicea, i-a murit soţia ? și ? eu nu l-am …i-am cunoscut, dar am cunoscut băieţii ăia trei care au plecat în ? i-a chemat tatăl lor în America, în ? trei..zeci..și nouă, adică imediat după ce am primit vestea a început războiu?. Au avut un noroc extraordinar[exclamaţie] Iar celălalt frate a lu? mama s-a căsătorit în…acolo ? îîî ? că a avut doi ? a avut are eu nu știu? cred că băie?cred că copiii sunt un băiat și o fată. Care au terminat medicina? îîî ? Băiatul era medic militar ? mi-a trimes poze, imediat am luat legătură cu ei ? după război, când ? am ajuns în ? n ? Brașov am reluat legătură cu ei, am găsit adresele ? și ne-au scris ? ne-au ajutat atunci când nu puteai .. Și aici era cu limită de pachet și treburi ? din ăstea [a tușit] Și pe urmă periodic, așa s-a pierdut legătura ? și n-am mai ? .Am mai avut un văr primar ? care nu l-am? l-am pierdut complet, plecat pe front în timpu?? după patruzeci și ? patru l-au luat?îîî ? în armată, nu după, înain? îîî ? în ?41, pardon, l-au luat rușii, în armată, ocupaseră ei în ?40 au ocupat Bucovina rușii, și-n ?41 s-au retras și l-au luat și pe el, că era militar, era mai mare ?. Și n-am știut de el până în ?87. Din discuţie cu niște basarabeni ? Uite, zice, cică am făcut armata cu el, un om mai în vârstă, cică uite adresa lui.? Și i-am scris și ne-am regăsit și în ?89 am fost la Chișinău, a fost o bucurie, vă daţi seama după cincizeci de ani să te revezi a fost așa o bucurie și era.. a fost de trei ori rănit, în timpu? războiului, era suferind ? și mmm ? în nouăzeci ? și unu a murit. Și nu ne-am mai putut duce că am primit ? telegramă, și era problemă că era cu cu Transnistria de acuma, și ei locuiau Dubosari dincolo de Nistru , știţi? nu s-a mai putut decât cu chestii speciale și ne-a sfătuit cineva ?nu vă duceţi că ??. Asta a fost până acuma [exclamaţie] Mai întrebaţi-mă dacă mai vreţi [exclamaţie]
-Aţi povestit la copii despre deportare ?
– N-am copii, dar copii lu? soră mea știu?
– Din familie?
– Da, da știu?și știe toată lumea și nu-i secret, nu era cazu? să ţinem secret, în fond. ?În perioada asta de lagăr nu v-am spus că ? ăăă ?era tot orașu? să dispară că a venit ordin să lichideze și s-au săpat și gropi comune pentru execuţie așa, s-a executat în mai multe localităţi? a depins de comandant geman care era. Și noi am avut noroc pentru că tata lucra ca translator la ? nemţi. Și comandantul era un om extraordinar, așa ceva n-am pomenit[exclamaţie] S-a dus și a vorbit cu ăia ?am oameni angajaţi la mine [exclamaţie] Nu-i dau [exclamaţie] nici familia nici copiii și ? și ăsta a fost un noroc extraordinar[exclamaţie]?. Au fost omorâţi foarte mulţi atunci ?Așa am scăpat și a zis ?imediat vă faceţi bagaje ? și vă mut pe teritoriu românesc, sunteţi cetăţeni români?.Că Ucraina în timpul războiului atunci ocupată, o fost împărţită în două , o parte armata română, o parte armata germană. Deci ne-a trecut la români și ăsta a fost norocu? nostru ? De două ori, de trei ori pe lună venea să ne viziteze comandantul neamţ și cel care era în lagăr în partea română, toţi la început ne suspectau ca ? aaa .. spioni ai nemţilor, că venea comandantul neamţ. Pe ormă au plecat pe front și ? no, s-a început retragerea că a fost copilăria mea. Pe ormă aicea am început cu lucru și cu ? viaţa de aicea, cum a fost, a trecut așa de repede [exclamaţie] Când eu m-am angajat acolo la Carpatex, ieșise la pensie un maistru și spunea ?Am lucrat 36 ani aicea? [exclamaţie] și mă gândeam ?Doamne! Oare se poate așa ceva?? Uite că s-a putut?
– Cum v-aţi cunoscut soţia?
– Ooo ? asta nu-i prima mea soţie, am cunoscut-o-n fabrică ? acum 23 de ani și am trăit împreună până anu? trecut. Anu? trecut ne-am căsătorit ? Diferenţă, ea-i mai tânără ca mine, ne înţelegem foarte bine, sunt foarte mulţumit ?. Pot să vă spun și o mică glumă aicea? Da? Cică doi trăiau în concubinaj, cum am trăit și eu cu soţia mea , atâţia ani și într-o zi ploioasă afară, stăteau lângă sobă, amândoi, după atâţia ani și ? și ea zice ?Nu crezi că ar trebui să ne căsătorim?? și el zice:?Crezi că ne mai ia cineva?? [ am râs]. Da? bine cazul meu cu soţia nu era ăsta ?
– Cum se curtau oamenii în perioada aceea? Care era obiceiurile ?
– Ei? curtau ?obiceiul era mai simplu ca acuma să curtezi o fată în perioada aceea. Era perioada aia când ?. N-aveai discotecă, n-aveai decât la o cofetărie sau la un cinema ? Dacă o invitai la un teatru era un lucru mai ? mai avansat mai ? Asta era [exclamaţie] ? Era [exclamaţie] n-aveai unde merge. Activam pe linia culturală la fabrică, mă ocupam de brigăzi arstistice, am fost și dansator la folclor, cu premii pe ţară, un ansamblu foarte bun [exclamaţie] și ? Asta era toată distracţia, era o bucurie după program de lucru să ai unde merge, știi? Că te duceai acasă ? ori băteai bulevardu? ? îîî ? nu-ţi puteai permite să te duci la restaurant, când invitai o fată la restaurant deja aveai intenţii foarte serioase ? Acuma-i cu totu? altfel.
– După cât timp v-aţi căsătorit?
– ?. După douăzeci și ? doi de ani împreună ?.
– Cum s-a schimbat viaţa dumneavoastră în perioada Dej?
– În perioada Dej ? noi am venit în ?46 când ? tocmai în ajun de alegeri a guvernului Petru Groza ? atunci ? îîî ?Mi s-a părut totuși la ? la Dej o via ? îîî ? vă daţi seama că după atâta suferinţă ești mai liber, ești ? era într-adevăr economatele astea în ?46 când am venit noi, fiind ucinic, ne trimitea cu căruţa ucinicii să ne aducem alimente la toţi muncitorii, era cartelă ? Și economatul ăsta ? îîî ? de exemplu te duceai în data de, era afișat, îţi dădea ulei și mergeam pentru tot atelieru?, erau vreo șaisprezece angajaţi, noi le aduceam aici ca să nu meargă ? era cozi și în ziua de era făină. Pâine era, pâine ? puteai să cumperi două pâini ? când ? ce faci cu două pâini: o pâine îţi dădea. Totul era pe cartelă până și ? nu știu că ? mă duceam și luam pentru tata ţigări, tot așa era ? tăia bonuleţe așa [ arată pe masă cu degetele arătătoare un dreptunghi de aproximativ 4 centimetri]? erau bonuleţe.Pe urmă de la Dej la ? la Dej era foarte bine aprovizionat orașu? și ? vorbesc de oraș, nu de toată ţara. Se găsea de toate și pe ormă la Ceaușescu la început erau alimentaţie foarte bună, găseai de toate ? numai că pe ormă a tot scăzut, a tot scăzut ? până am ajuns unde am ajuns?
– Țineţi minte cum s-au schimbat lucrurile după ce a început naţionalizarea?
– Acuma după ??..
– Nu, atunci, în perioada Dej?
– Păi da, atuncea ? a început de exemplu aicea unde am lucrat eu, atelierele ăstea nici încă n-au ? început să le naţionalizeze a început făbricile. Și povesteau apoi colegii de la Carpatex că a venit o comisie ? a adus pe un cetăţean care era lăcătuș la Steagu’ Roșu ? că va fi director de intreprindere ? patronul nu s-a opus. Chiar a rugat patronu? ? să nu vă apucaţi, că în alte intreprinderi au sabotat, au blocat motorul, au făcut stricăciuni multe? Aicea nu, aicea a decurs foarte frumos, a predat cheile, el l-a condus în toată fabrica, tot? ăsta era Gsyel, ginerele lui Szerch, Szerch murise, a fost angajat până la pensie în centrala noastră la București, era meseriaș, specialist în textile și a fost angajat în centrală. Pe ormă a venit acasă, avea casa în Prejmer, a venit acasă ? și aicea în Prejmer a murit a fost foarte ? nu ? la noi .. n-a fost probleme ? de ..
– Cum s-a schimbat viaţa dumneavoastră în perioada Ceaușescu?
– Schimbat. S-a schimbat că munceam ? aveam un salariu, aveam o locuinţă primită de la fabrică, dacă erai apreciat la locul de muncă te descurcai destul de bine. Știi? Nu pot să zic ? bine [exclamaţie] că era criza. Nu găseai ? degeaba aveai salariu și nu găseai de toate, dar nu aveai ce să cumperi decât ce se găsea pe piaţă. Am fost odată, facem o paranteză aici, m-a trimes directorul comercial, când lucram la Desfacere, deja am trecut prin fazele în fabrică. Știi? Zice ?Te duci la ședinţă la partid pe judeţ și când spune Carpatex spui prezent? . ?Dacă mă întreabă ce?? ?Nu te întreabă nimeni nimica. Te duci și faci prezenţa acolo.? ?Bine.? Și m-am dus la ședinţă, că trebuia să meargă directorul comercial, toţi directorii comerciali care aveau produse de .. de ? uz general se adunau lunar sau trimestrial nu mai știu exact? lunar ? exact pentru raportu? de vânzări, de chestii. Dar accentu? nu să punea ? eram noi, Nivea era ?îîî ? era bicicletele de la Tohan, Dârste – bere, accentul să punea pe carne, pâine și aprozar. ? Și când ..îîî ? am intrat, am făcut prezanţa am zis prezent și a început ședinţa ?. Și ? îîî ? a cerut pă director .. era director atunci Ciuclaru, la alimentara: Ce puteţi spune? Păi am dat, în luna asta atâtea tone pe piaţă și stăteau așa ca pă ace, că unde dracu? unde s-a dat carnea asta pe piaţă? Că noi primeam trei kilograme pă an de 1 mai, 23 august și 30 decembrie câte un kilogram și a zis de câteva tone și zice chiar astăzi nu știu câte tone de carne de porc, de vită, de păsări ? îîî ? am dat ? îîî ? untură, grăsimi? lactate, a înșirat ? și eu în gândul meu: ?Uite deșteptu? [exclamaţie] m-a trimes pe mine în locul lui ca el să-și facă piaţa.? Știi? când eu stau aici, în hală să vinde de toate și ? în fine ? Pe ormă cel de la aprozar, ce s-a dat pe piaţă cartofi și ceapă și din astea ? îîî ? pâine, iară ? pâine îţi dădea, aveam în perioada aia aveam cartela aia de o pâine pe zi sau cât, nu știu ? jumate de kilogram pe persoană și am stat așa ?Uite ce-i pe piaţă și noi stăm aici. Toată ședinţa asta a fost condusă de secretara cu probleme ? îîî ? economice, parcă era, doamna Șuster și doamna Șuster a fost ţesătoare cândva, o cunoșteam, soţul ei lucra cu mine în fabrică ? Și cum s-a terminat ședinţa așa am rupt-o la fugă până-n hală, nimic, m-am dus la măcelărie, acolo Viorel ăla, acuma-i patron, atuncea era șef, îl cunoșteam că am dat examen pentru carnetul de conducere împreună și ? îîî ? ?Dă și mie, mai ai din carnea aia?? ?Ce carne, ești nebun?? [râde pentru puţin timp] zic ?Uite așa așa așa ?? zice ?Du-te mă, vezi de treabă [exclamaţie] n-am primit nimic, deloc.?M-am dus direct la fabrică și m-am dus direct la soţul lu? Șuster și i-am spus: ?Mă, ăștia o mint pe nevastă-ta de-i merg fulgii [exclamaţie] [râde] ?Cum?? ?Uite așa așa așa ?.??Nu știu, am s-o întreb ?? Pe ormă am aflat: s-a dat cantităţile astea de carne și restul ? Dar ? s-au dat la unităţi militare, la spitale, la cantine, la Predeal – staţiune balneară, la Poiana Brașov. Știi? ? S-a dat la niște locuri [râde] locuri .. și toată cantitatea asta s-a dat raportată pe piaţă, deci a fost cu ? o perioadă ? no.
– Eraţi obligat să participaţi la activitrăţi politice la servici?
– Da ? am participat că .. ca să poţi să obţii un post mai așa, trebuia să fii membru de partid ? Când am terminta postliceala la Cisnădie [tușește] ? Și am venit înapoi eram mai mulţi colegi ? postu? nu era imediat de ? mergeam ? directorul Ionescu, Dumnezeu să-l ierte, că a murit și ăsta, zice ?Mă, Staicu iese la pensie și avem nevoie de un post de maistru acolo, singurul care cunoști lucrările din secţia asta ești tu? ?Și ce să fac tovarășu? director?? zice:? Fugi la Deliu să te primească în partid.? Știi? [râde] ăsta era secretar adică era chestii din astea. Știi? M-am dus și așa am găsit post ? am mărit salariu ? că nu ? eu nu știu dacă din toţi membrii de ? chiar și activiști, mai mari ? că ? am avut cunoștinţe așa ? toţi erau pă posturile astea, chiar și mari membri de partid ca să poată să mănânce o pâine mai ieftină, mai albă, mai .. ăsta era mersu? .. no.
– Cum s-a schimbat aspectul Brașovului în perioada asta?
– S-a schimbat să știi ? în perioada comunismului vă referiţi? S-a schimbat mult mai mult ca acuma?toate blocurile ăstea, toate construcţiile astea sunt făcute în perioada aia .. Eu am și zis: ?Păcat că n-a început Centru Civic cu doi ani mai de vreme că era terminat?, că acuma nici nu se mai termină nici măcar ce s-a început da? păi să faci contrucţii ? au făcut ?Eu știu că a venit o dată ? ăăă ? au venit au dus la fotbal aicea antrenor și jucător pe Costi Ștefănescu ? de la Craiova. Și el n-a vrut să joace decât pe stadionul municipal, n-a vrut pe tineret. Prim secretar la judeţ era atunci Radu Ion, Radu știu precis, Ion, și ăsta după aia am aflat că a fost prim secretar la Craiova unde juca Ștefănescu și era nașul lui s-au s-au cunoscut, nu știu ce ? Și într-o zi ? îîî ? atunci aveam directoare deja, zice ?Vezi că mâine vii cu mine? îmi spune mie, eu mă ocupam cu munca culturală pe intreprindere, ? vii cu mine la o ședinţă? zic ?Vin? . Venea la 9, trebuia să fim acolo. Dimineaţa la opt jumate am plecat unde era ședinţa ? la stadionu? Municipal ? toţi directorii din toate intreprinderile din Brașov, veniţi cu unu? care nota și executa și ? [râde] ne-am adunat. Ce-i aicea? Nu știu, aici ne-a chemat, a venit secretaru’ la nouă fix cu încă unu? și a zis ?Tovarășu? este arhitectu? Brașovului și eu am o mică ședinţă și dânsu? vă explică cine, ce are de făcut și eu mă întorc peste o oră, la zece ? și avea listă, tot și a spus: Steagu? Roșu faci ceasu? electronic, faci cutare, faci cutare, faci cutare ? Tractoru? ari terenu? cu ? semeni din nou gazonu? ? și treburi din ăstea, ICIM-u? vestiarele, toate instalaţiile sanitare și așa ? nu reţin ? Carpatex, no ce-i m-am gândit , ?Ce poa? să ne dea nouă?? șase lozinci mari, că noi am avut un pictor de lozinci din ăstea foarte bun. Și cele mai frumoase lozinci din oraș făcea, șase lozinci mari: acolo- ?Trăiască partidu? comunist român în frunte cu tovarășu? ? ?îîî ? ? Comunismu? viitoru? omenirii ?? ăsta era Carpatexu?. Bun! La zece fix s-a întors prim secretar și a zis ?Tovarăși , știţi ce aveţi de făcut?? ?Da? ? v-a spus tovarășu? secretar ? că treaba asta, tovarășu? arhitect zice?. Că toată treaba asta trebuie să fie gata la 23 august ? și asta era prin mai, aprilie ? mai așa și vă mai atrag atenţie ? nu cheltuiţi bani, totu? se face prin muncă voluntară și economie de materiale ?. Și nu s-a cheltuit bani apropo și s-a făcut ? pe cuvânt dacă nu ? s-a făcut la data de? 23 august am defilat, au cântat, a cântat corul nostru, toate corurile unite din intreprinderi, acolo s-a făcut demonstraţia din 23 august ? Vedeţi [exclamaţie] Nu zic că acuma nu s-ar putea, dar acuma ? eu totuși eu nu înţeleg, la vârsta asta și trecut prin atâtea, eu nu înţeleg toată politica asta, nu pot s-o înţeleg, bine că aia care au fost până acuma nu pot să-i înţeleg deloc [exclamaţie] A fost numai jaf, că și toţi au tras și au făcut, ăștia încearcă să facă ceva dar le bagă alţii beţe în roate ? Eu dacă aș fi după mine, eu aș aduna pe toţi șefii ăștia de partide, televizată treaba să audă, să vadă toată ţara și aș întreba: ?Mă oameni buni, voi ţineţi la ţara asta, la poporul ăsta? Da? Ei facem asta asta ?Cine nu e de acord cu asta nu-și iubește ţara, nu-și iubește poporul și umblă numa? după profit și alte chestii. Eu aș face direct ? chestia asta. Și atuncea s-ar reduce o parte că atâtea partide, nici America n-are câte avem noi Păi da ? e o bătaie de joc, câţi bani să cheltuiește într-o campanie electorală? Nu? Câţi bani, dom?le, mai ales în .. în ? n ? ?96. Popa ăla candidat la la președenţie ? îîî ? hai să nu mergem până în ?96 ăsta al nostru cu ? biochimia lui ? cum naiba îl cheamă Mudava, la președenţie, ce dracu? făcea Mudava sau Popa ăla cu cine își forma guvernu? și toate astea dacă ajungea președintele ţării ? Hai să venim aicea în ultimele alegeri din ?90 ? îîî ? o ziaristă, avocată, nu mai știu cum e ?. Ce ? ăsta Cerveni, avocatul, da, ce caută ăsta? ? cum poţi să conduci o ţară din asta? ? În primul rând tu trebuie să fii gospodarul tău, nu ? Dacă la tine în casă e ? Și pe urmă toţi cei care candidează să ? adică un certificat medical de la un psihiatru. Serios, că sînt nebuni unii [exclamaţie] Dar se poate așa ceva? ? Numa? pe principiu lui că el vede așa ? păi nu merge ?.Mai mă întrebaţi?
– S-au distrus lucruri în perioada aceea, aţi spus că s-a schimbat aspectul Brașovului, s-a modificat ?.?
– Ăăăă ? Pă vremea comunismului?
– Da
– Eu nu cunosc să se fi distrus ? nu știu ? nu știu, nu cred că era ?ăăă? nu era ? erau legile ălea stricte, legile foarte severe ? îîî ? am avut niște prieteni aicea ?. În jur ? bine era mai mare cu vreo 17 ? 18 ani ? îîî ? eu aveam vreo 16 ani și într-o zi a dispărut ?. Și unde-i Nicu, unde-i Nicu ? nimeni nu știa ? și Nicu a apărut după vreo două ? trei săptămâni ? vai de capul lui, bătut ? zdrobit, a fost la Securitate. Că dăduse cineva telefon că era simpatizant al legionarilor. Știi? ? Și am luat așa socoteala înapoi și în perioada legionarilor el avea vreo 6 ? 7 ani ? și era simpatizant al legionarilor. A dat cineva telefon l-au luat, l-au bătut, i-a dat drumu?. Astea au fost lucruri care au băgat frica în oameni, fiecare făcea ? E mai bine libertatea asta de acuma! [exclamaţie] Faci ce vrei, vorbești ce vrei, simpatizezi cu cine vrei. Dar ? îîî .. exagerezi, nici acuma a început cu atâtea cazuri ? ţi-e frică seara să ieși pe stradă.
– Ce fel de activităţi făceaţi în familie în perioada asta?
– ? îîî ? în familia mea? ?
– Da
– Făceam nici o ? ce activitate. Mă duceam la serviciu, activităţi culturale la întreprindere și veneam acasă. Mai citeam o carte ?
– Mergeaţi în vacanţă?
– În fiecare an ? mă duceam ? ultima perioadă am fost unșpe ani la rând la Felix, Băile Felix mi-a plăcut să mă bălăcesc în apa aia caldă. Și înainte mă duceam pe litoral în fiecare an, nu exista și primeai biletul gratuit de la întreprindere și dacă nu era gratuit, era o nimica toată ? puteai să se ? azi nu poţi să-ţi permiţi să te duci în concediu undeva fără ? nici n-am fost în concediu după ?90 ? adică am fost, pardon am fost ? din ?90 sunt aicea, am fost în Israel la sora mea ? o lună, acum ? 3 ani ?
– Aţi vizitat monumente istorice?
– Unde?
– În cadrul vacanţelor, aicea?
– Da? bineînţeles ? monumente, am vizitat și muzee că-mi plac și în București că mă duceam ? îîî ? lucrând la desfacere, la fabrică mergeam trimestrial câte zece zile ? două săptămâni la contractări ? Și ? îîî ? fiind în București, la teatru mă duceam la spectacole dacă aveam noroc să prind o ? un hotel, undeva cu televizor care prindea bulgarii, stăteam toată noaptea la televizor, aicea era program de două ? trei ore ? și ăla era așa cu ?
– Ce fel de sărbători aveaţi în familie?
– Sărbători, aniversări la păstrăm, le ţinem ? îîî ? eu de fapt ?îîî .. Sărbători ţin dublu, că ţin și pe ale soţiei: fiind creștină, și ţin și ale mele, cu ea împreună, nu am avut niciodată discuţii ? în legătură cu problemele astea: sărbătorile tale, ale mele sau ? le-am respectat împreună ?
– Ce se făcea pe 23 august?
– Pe 23 august după demonstraţii se mânca mici și se bea bere. [râde] ?
– Aţi participat la ele, la demonstraţii?
– Sigur, păi era obligatoriu! Ce ? un singur an am avut și eu invitaţie la tribuna specială și am zis că nici dacă mă obligă nu mă mai duc la tribună ? Să stai în picioare așa, șase ore stăteai în picioare pe loc ? n-am mai putut să mai pornesc, eram toţi înghesuiţi acolo, așa măcar mergeai, treceai pe la tribună, te mai mișcai și după ce ai trecut făceai ce vrei ?.Noi de obicei ne ăntorceam la fabrică și cantina aia mare ne făcea mici, bere, contra cost, bineînţeles. Da? era plăcut [exclamaţie] cu colegii ?
– Se făcea ceva de 1 decembrie?
– De 1 decembrie ? Nuu [exclamaţie] Se făcea de 30 decembrie ?Ziua Republicii ?
– Ce se făcea? Cum se desfășurau lucrurile?
– Ne dădea un kilogram de carne, nu ni-l dădea de Crăciun ? ca să nu ? avem de Revelion și să făcea un miting, o discuţie și cam asta era toată ? sărbătoarea, mare era de 1 mai, 23 august, mai mare, 30 decembrie ? da ?
– Aţi spus că obișnuiţi să citiţi. Aveţi o carte preferată?
– Da, am citit mai multe cărţi, n-am ? una preferată, mi-a plăcut ?Cel mai iubit dintre pământeni? ? ăăă ? acuma dacă apărea poate nu era atâta interes ? ăăă ? nu plăcea cum a plăcut la vremea aia, că a apărut erai surprins, erai ? No, când eram puști am citit ?Elevul Dima dintr-a șaptea?, cărţi din astea care le citeai p-ascunselea pentru că vorba aia, puţin de sex, de viaţă sexuală și puști la vârsta aia [râde] ?
– Ce se putea cumpăra și ce achiziţionaţi în perioada comunistă?
– Păi se putea, cumpăra, cu salariu ? banu? era ban [exclamaţie] Se putea procura mai multe dar nu să găsea. Îmi făcusem o relaţie la un restorant de unde cumpăram carne la preţul de restorant. Dar puteam să procur că nu fiecare putea ? Și în rest dimineaţa când mă duceam la servici, în fiecare dimineaţă treceam prin hală, prin piaţă și mai prindeai dimineaţa, vindea conserve , pateuri, chestii din astea. Vedeai o coadă, fugeai acolo .. Nu puteai prea multe ?
– Aţi vrut să citiţi ceva și nu aţi putut să cumpăraţi?Era ?
– Nu, nu, nu ? eu ? am acasă o blibiotecă, cred că am vreo ? trei sute de volume, dar citeam la bibliotecă. La bibliotecă găseai cărţi, dacă nu la întreprindere la bibliotecă, găseai la biblioteca centrală ?
-Există vreo pesoană remarcabilă pe care aţi întâlnit-o în viaţă și v-a influenţat puternic?
– M-a influenţat puternic, o dată comandatul ăla neamţ care ne-a salvat ? enorm de mult ? și ? îîî ? Lange îl chema, nu știu ce era maior, colonel, nu știu ce era, dar îl chema Lange , știu avea un câine lup, mare, frumos, cu care mă jucam și eu, adică se obișnuise ? și ? îîî ? ăla m-a impresionat extraordinar de mult ? ca om ? atuncea, știi ? noi ne pregăteam pentru ? și acolo a făcut sortarea aia: copii separat și nu știu dacă ? sora mea intra precis pentru cei de muncă. Știţi? Și eu eram slăbuţ, foarte slăbuţ, înăltuţ, eram cred că intram și eu acolo. Și ceilalţi mergeam cu bătrânii la ? moarte ? Am avut perioade foarte grele, de exemplu când ne-am dus în lagăr în Transnistria ne-a dus pe jos, de la Cernăuţi pe jos, unde ajungeam seara și ? îîî ? gărzile care ne conduceau, un teren așa, o poieniţă oprea, ?aici înnoptăm? și domea afară ? o fost cazuri în care ne trezeam dimineaţa și era unu doi morţi ? rămâneau bolnavi, obosiţi, peste noapte, în vârstă, nu ţinea ? și atunci aducea niște lopeţi, hârleţe, gărzile și zicea ?Gata [exclamaţie] [a tușit] îngropaţi-i acolo sub pădure!? așa ceva . Erau și gărzi, ei se schimbau la diferite posturi nu știu ? erau care erau călare, mergeau călare sau cu căruţa ?erau din ăia cu ?Hai mai repede!? și îţi dădea cu biciu? sau cu băţul. Erau și din ăia care zicea ?Băi pustiule, vino încoace![exclamaţie] Ia o bucată de pâine [exclamaţie]? sau vedea unu? obosit bătrân sau copil, îl urca în căruţă ? oameni și oameni, sunt diferiţi oameni, asta și acuma întâlnești așa ? așa că ?
–Aveţi vreo amintire specială așa mai ? care v-a marcat, în afară de cele care ni le-aţi povestit?
– Ce m-a marcat mult și nu pot să uit ? că ? ăăă ? iarna lu? ?41 spre ?42 că era foarte aspră, era ger și acolo în Ucraina era și mai frig, când am avut febră tifoidă ? Știu că eram în pat așa cu ochii închiși și părinţii discutau în șoaptă și tata zicea ?Ce greu o să ne fie să săpăm groapa, îi îngheţat pământu? ? și atuncea știu că mi-a șters mama lacrimile și a zis: ?Te doare ceva?? Știi? ? Și n-am răspuns și tata a spus ?lasă-l că doarme.? Știi? Astea-s ? De câte ori îmi aduc aminte îmi vine să plâng ? Da erau multe chestii din ăstea așa ?
O dată am fost prins, atuncea am mâncat o bătaie extraordinară, cu un văr de-al meu, am ieșit din lagăr pe sub sârmă și erau și santinele care te vedeau, să făceau că nu te văd și era frig, o gheaţă ? erau niște case dărâmate de la bombardament. Și acolo majoritatea caselor erau din bârne de lemn făcute, nu erau solide așa și acolo mai găseai ?[ s-a terminat prima parte a casetei]. …. Mergeam de multe ori și luam câte un lemn, acolo unde era în lagăr erau … case cu sobe, da? nu-ţi dădea lemne de încălzit ….Și o dată m-am dus cu vărul meu să luăm niște lemne … și ne-au văzut o santinelă și a zis ?Stai!?[ exclamaţie] și noi nu …. și am fugit era un lac mare acolo, era îngheţat și noi pe lac ăla și santinela după noi ….Și am fugit cât am fugit noi, slabi, nehrăniţi, ne nimica … am căzut acolo pe lac și ne-a luat și ne-a târât la post acolo… și am mâncat o bătaie [accentuează] de …nu știu ce perioadă nu puteam să șă … ăăă … ăd pă scaun … ne-a trâtit jos și ne-a bătut cu centura, da? cu partea aia a cataramei și io eram dedesupt și văru? meu era deasupra mea …. și când dădea ăla cu ca .. tarama, cu centura vărul meu se sucea și tot la mine ajungea … Eram bătut măr știu că …. la masă stăteam în genunchi pe scaun și … îîîî … asta iar a fost o chestie de n-am s-o uit niciodată. Multe chestiuni din ăstea… am trecut prin multe …
– Dacă ar fi să vă gândiţi la viaţa dumneavoastră în ansamblu ce aţi schimba?
-V-am spus adineori ce aș schimba aicea în ţara asta, aș pune faţă în faţă cu ….îîî … poporul nu înţelege … ăștia spun una, el cică nu e adevărat, știi? … și unii nu știe în ce direcţie s-o ia …a ar trebui schimbat ceva …. trebui … s-a schimbat dom?le[ exclamaţie] i-aș pedepsi în primul rând groaznic…. am văzut acum trei zile la… sau când … la televizor, copii ăia aduși de la Siret, care au fost chinuiţi, bătuţi, nu știu să vorbească, nu știu să mănânce, când te apropii de ei se sperie ?arăta ? mi-a dat lacrimile, când am văzut ? eu pă ăia i-aș pedepsi ceva groaznic de la primar? prefect și tot ? până la femeia de servici i-aș pedepsi să simtă dom?le [exclamaţie], [lovește cu pixul din mâna dreaptă suprafaţa mesei] Să poate copii trataţi așa [lovește cu pixul din mâna dreaptă suprafaţa mesei] Sau alţii care ? viol la copii ?Ieri ? aseară, o fetiţă de 10 ani violată ?De cine ? de tatăl ei ? Ăștia-s crime, dom?le [exclamaţie] ? Ăștia trebe ? După aia cu raţa, aia care a furat raţa, nici n-a furat-o ? că era cu raţa în mână ? și raţa era la proprietar primește patru ani . Hai să fim serioși [exclamaţie] nu ? Și poliţiștii ăia care l-au omorât pe ăla în bătaie, probabil că o să fie liberi, nu ?
– Puteţi să numiţi un monument din primul război mondial în zona dumneavoastră?
– În zona Cernăuţiului ? Era monumentu? ? lu?Ștefan cel Mare, un monument mare, frumos, chiar în Cernăuţi, chiar pe strada Ștefan cel Mare ?
– Ce credeţi despre noile nume de străzi introduse după 1989?
– Li s-a dat din nou numele, singura chestie că asta era strada Mureșenilor și nu era Poarta Schei și s-a dat acuma la fosta 7 noiembrie, Mureșenilor ?.. Nu e ? după mine e mai drept așa că-i casa Mureșenilor imediat unde se termină 7 noiembrie, mie îmi place [exclamaţie] Adică s-a revenit la vechile denumiri. Era normal ? să să facă.
– Sunt în Brașov străzi legate de evenimente sau personalităţi din al doilea război mondial?
– ? Nu știu asta că eu al doilea război mondial nu eram aicea ?
– Ce credeţi despre numirea în ultimii 10 ani a unor străzi cu numele Antonescu?
– Păi ? îîî ? să vedeţi [exclamaţie] Chestia asta cu Antonescu așa o chestie ? vă spun părerea mea personală ? ăăă ? S-a auzit că în timpul războiului ? adică evacuarea asta-n ? Transnistria ? s-o luăm de aicea ? ăăă ? Ordinul a fost dat de Antonescu ? ca evreii să ? prefecturile să facă deportările cum cred ei, sub ce formă și ? și toată treaba a mers după spusele asta ? prefecţii ? au făcut treabă. De exemplu din Cernăuţi a ? a evacuat, a trimes, din Iași ? a fost trenul ăla al morţii, cu trenu? ? deci era mai bine pe jos cum am mers noi ? Zic eu. Dar în alte localităţi ? tot de prefect a ? la Botoșani ? am cunoștinţe, nici au fost foarte mișcaţi. Ca totuși să ia o măsură, la Botoșani i-a obligat să poarte steaua galbenă pă piept ? o zi , a doua zi a venit ordin să nu ?.Deci au fost niște ? niște chestiuni așa, ? nu știu dacă toată vina asta e a lu? Antonescu, sau nu [exclamaţie] Pe urmă o chestie: am avut o discuţie cu cineva, tot părerea mea [exclamaţie] Dacă Antonescu s-ar fi opus lui Hitler? chestiile astea toate, îl lichida, nu ?Așa [exclamaţie] Antonescu să opunea, Hitler îl lichida. Bine, el a făcut treaba asta ? cu Hitler, convenţia ca să .. ăăă ? și reia teritoriile: Bucovina, Basarabia și când mege cu armata până la ? să-și recapete teritorii ? n-a fost așa ? că l-au obligat nemţii mai departe. Dacă Hitler ar fi dat ordin ?Lichidaţi-l!? sau au ? au mai fost cazuri din astea ? cei care sunt împotriva lui ? el ? l-ar fi comemorat acuma că ? ăăă ?nu ? Eu consider că ? da? nu știu de unde vine că a fost declarat criminal de război ? da?criminal de război, declarat și în general ? Și ţiganii am fost deportaţi și alte popoare și a ? asta mă depășește asta-i prea departe ? să pot să spun vinovat ? nevinovat. Mă abţin aici [exclamaţie]
– Din amintiri, așa, ce vă mai aduceţi aminte? ? Aveau oamenii încredere în Antonescu? Cum era privit?
– Eu ? îîî ? în ? clasa ? a treia erau sau a doua ne-a scos în gara Cernăuţi, în uniforme de străjer. Să-l întâmpinăm pe Regele Mihai ? a venit cu Carol, cu taică-său ? trenul prezidenţial ? asta-i mi-a duc bine aminte ? a oprit puţin mai înainte de covorul ? roșu care era spre scara vagonului și [râde] au fugit niște militari și au mutat covorul încolo și mecanicul a dat înapoi [râde] și a făcut de vreo trei ori mișcarea asta. Și ? îîî ? când s-a dat jos în sfârșit ? Mihai era tot în uniformă de străjer îmbrăcat, era mai mare ca mine ? fiindcă ? era ?bine erau copii mai mari erau și mai multe clase ? și noi am cântat ?Trăiască Regele? când a coborât din ăsta ? Și asta ţin minte că Mihai făcea așa [scoate limba] ?[râdem ] pe cuvâtul meu [exclamaţie] Scoatea limba ? și ne uitam așa, râdeam, nu știam ? regele ? oricum. Așa că [exclamaţie] ? Asta ? Eu mai multe n-am din copilărie ? nu poţi să-ţi aduci aminte ce și am ? Aveam o prăvălie acolo în Cuciuru Mare, tata să ocupa de asta ?. Grădina pe lângă casă. Mama era casnică ?
– Câţi ani aţi fost deportat?
– Patru ani ? din ?41 până-n ?44, aproape patru ani fără câteva luni ?..