Deportarea evreilor, viata interbelica, perioada comunista

Îmi povestiti, va rog frumos, despre copilaria dumneavoastra, unde v-ati nascut…

Cu placere. Sunt nascuta la 25 Martie 1922. Parintii mei erau în Sibot, judetul Hunedoara era atunci, acum e Alba. Deci tata al meu era sef de gara în Sibot, judetul Alba (Hunedoara). Mama, natural era casnica. Am fost 3 fete, dintre care una a murit la nastere si am ramas doua fete: Aurelia sunt eu si Silvia este sora mea. A… am stat în Sibot pâna la vârsta de 7 ani, fiindca Sibot era un sat, oras… sat era, unde nu aveam scoala decât foarte departe si atuncea tatal meu a facut tot posibilul ca sa ne mutam si ne-am mutat la Sighisoara. Deci, de la vârsta de 7 ani, de când am început sa merg la scoala am fost în Sighisoara. Aici, am avut o copilarie foarte frumoasa, cel putin asa este amintirea mea. Tatal meu (scoala era departe), dar fiind sef de gara noi mergeam la scoala cu trasura, pentru ca erau trasuri care duceau lumea în oras si una dintre ele ne ducea pe noi la scoala. De întors, ne întorceam cu colegele, de obicei cu ele veneam împreuna spre casa. Asa… deci… în timpul razboiului eu si cu sora mea eram în Sighisoara. Acolo am vazut acest exod al evreilor despre care sa mai povestesc? Da. Deci, tatal meu fiind sef de gara, locuind în incinta garii, au început deportarile pentru evreii care erau în Sighisoara. Este o amintire care mi-a marcat tineretea foarte mult. Deci acesti oameni cu care noi am devenit, fiind un fel de natiune cosmopolita în care erau români, germani si nemti, adica nemti si evrei. Deci pe lânga români si unguri, deci cu acesti noi am convietuit si aveam o buna întelegere, întelegi… ne… consideram un fel de alta natiune, ne consideram o familie. Asta era foarte important de stiut pentru voi tineretul care acuma se fac tot felul de discriminari între unguri, între români, între evrei, înte celelalte natiuni. Pe vremea copilariei mele am copilarit în gara fiind cu o evreica. Adeca, tatal ei era, avea o cherestea, fabrica de facut asta de taiat lemne, întelegi, si acolo ea fiind, fata respectiva fiind în apropierea garii venea la noi ne jucam si noi si vreau sa-ti spun ca e un lucru care foarte mult m-a impresionat peste ani, am auzit ca a fost incinerata,… a fost arsa în cremator pe vremea când noi eram în jur de 20-25 de ani. Întelegi. Deci, am copilarit cu aceasta evreica, erau copii unguri, unguri, care erau jumatate români, jumatate unguri, întelegi, si nu faceam nici un fel de deosebire între… asta era mentalitatea în care am crescut eu la Sibot. Foarte tare m-a impresionat deportarea evreilor când eu si cu sora mea si cu mama fiind la geam am vazut ca vine un convoi si bateau clopotele. Asta este o amintire, aceste clopote mi-au ramas în minte si am întrebat pe mama „ce sa intâmpla?” Zice: „nu va speriati dragele mele, îi duce, îi deporteaza pe evrei.” Si-atuncea ne-a explicat. „Astazi este o zi trista: vor pleca dintre noi cei de origina evreica.” Atuncea m-am asezat la geam si dintr-o data a început sa apara un convoi de oameni. Erau femei, erau barbati, erau copii. Erau într-o stare de plâns, toti plângeau si în gara îi asteptau (deci eu locuiam în gara), în gara îi asteptau vagoane de marfa, deci vagoane pentru, nu pentru oameni, pentru animale, întelegeti? E… si în aceste vagoane au fost instalati un numar de… foarte mare în comparatie cu spatiul care era, în care au fost instalati acesti oameni. Asta a fost un lucru care m-a marcat extraordinar de mult, fiind si la o vârsta frageda si pentru ca îi cunosteam pe acesti oameni care dupa mine erau oameni foarte de treaba. Dar erau oameni foarte suspiciosi, întelegeti? De exemplu sa va povestesc un lucru întâmplat în… trecând odata pe lânga sinagoga veneam de la tenis. Eram tânara si jucam tenis. Veneam de la tenis si drumul de la acest loc de tenis pâna la acasa la noi trecea pe lânga sinagoga. Aveam racheta în mâna. Eram cu sora mea si cu doi baieti. Asa era asta de joaca… si am intrat în sinagoga. Ce ne-a venit, ce idee ne-a venit la vârsta asta nu stiu, dar am intrat în aceasta sinagoga. Ei în… se rugau, erau la asta de rugaciune. S-au speriat atât de tare încât rabinul, deci preotul lor a venit la noi sa ne întrebe cu ce au gresit ei de am intrat cu un gen de arma credeau ei, cu ceva, întelegeti, ceva care i-a impresionat, adica de ce am intrat noi în sinagoga lor cu ceva în mâna? Erau, credeau ca sunt amenintati. Când am venit acasa si i-am povestit mamii si tatii mi-a spus: „Mai copii, cum ati putut voi sa intrati, era biserica lor, sa intrati într-o biserica… voi la noi în biserica nu intrati oricum. Trebuie sa respectati ca aceasta este o biserica, un cult al lor si voi numai pentru ca ati fost copii ati facut aceasta greseala. Deci astea, asta si exodul lor sunt lucruri care mi-au ramas, care m-au marcat în întreaga mea existenta. Si faptul ca acesti oameni erau oameni foarte cumsecade. De exemplu: ce vreau sa va povestesc este ca tatal meu era sef de gara acolo… eu m-am maritat. Când m-am maritat am primit un cadou de vase de bucatarie de la un evreu. Întelegeti? Ei lucrau cu tatal meu si stiind ca ma marit au gasit de cuviinta… pe vremea cum sa va spun nu se faceau cadouri asa… însemnate. Asta a fost un cadou foarte însemnat: cu tot ce mi-a trebuit în caminul meu în vase de bucatarie, cu capace cu de toate [exclamatie]. Mai am si astazi din ele cu toate ca a trecut atâta vreme, dar erau ce sa va spun, oameni cumsecade, asta am ramas eu în viata mea si m-a impresionat extraordinar de mult acest exod al lor, plecarea în vagoane de marfa si în conditii foarte grele. Acuma ce sa va spun? Am stat în Sighisoara deci pâna sotul meu a fost mutat aici la Brasov.

Nu ne-ati spus cum v-ati…

Ma rog?

Cum v-ati casatorit, când v-ati casatorit…

M-am casatorit în… fiind si nascuta de Bunavestire, deci la 25 martie, sotul meu a venit la Sighisoara… transferat de la Turnu-Severin. La Sighisoara sa facea niste lucrari mari de stabilizare a unui zid. Si a venit ca sef de sectie la sectia din Sighisoara. Tata avea întâmplator pe birou, avea un birou, dar cred ca… pe birou avea fotografia mea si a… sorei mele. El când a venit în asta a întrebat:

„Domnul sef de gara, de ce aveti doua fete pe birou?”
„Fiindca-s fetele mele… ” si el atunci glumet a zis:
„Si le faceti reclama?”(zâmbeste, tuseste)… zice tata:
„Da! Le fac reclama, fiindca am doua fete frumoase”.

Asta este. Dar, ce vreau sa va spun, acolo la Sighisoara la gara era un gen de nucleu în care, la care se venea, veneau intelectualii din oras. Printre altii N.D. Cocea… Erau foarte multi, acuma va spun asa pentru ca este un nume mai cunoscut si asta vreau sa va spun era un sediu în care veneau la sefu’ garii si sa vada cine pleaca cine vine… întelegeti?… stateau pe o canapea parca-i vad acuma în biroul tatalui meu. Tatal meu a facut scoala… cum sa va spun… adica… a lucrat mult cu nemtii. Si avea un fel de militarism în el… întelegeti?… în care… care militarism îl cerea si functionarii. Ei, si asta vreau sa va spun ca sediul în Sighisoara pe vremea aceea ca… cum sunt acuma cluburile… ca cum sa spun era la gara.[exclamatie]. Întelegeti? Fiindca de acolo se pleca, acolo se venea si ei veneau sa vada cine pleaca, cine vine sa aduca vesti de la Bucuresti… în… la gara… întelegeti? Si… atuncea… asta vreau sa va spun, sotul meu a venit la Sighisoara detasat din alta parte si a lucrat la niste… întretinerea unor… ca era inginer de întretinere a caii ferate. Eu eram studenta la Sibiu, fiindca Clujul pe vremea aceea era refugiat la Sibiu. Aveam o gradina în apropierea garii. Si, mergeam împreuna cu sora mea de multe ori la aceasta gradina… sa… ne aducem… Nu era în incinta garii, ci era mai departe. Mergând o data la gradina… mergeam cu, când ma întorceam, ma întorceam pe calea ferata. Adeca, m-am suit pe sina de cale ferata si mergeam pe calea ferata. Sora mea, care mergea alaturea, zice:
„Ai grija ca vine un barbat spre tine.”
„Si ce sa fac?” zic
„Sa-l lasi sa mearga.”
De ce sa-l las eu?… întelegeti? Si… atunci când am, când s-a apropiat mi-a zis:
„Domnisoara nu aveti voie sa mergeti pe calea ferata”… si i-am raspuns:
„Pentru ce nu am voie?”
„Pentru ca nu se merge pe sine”… si el… eu i-am raspuns:
„Eu sunt fata sefului de gara” [zâmbeste] ca si când as fi avut acest drept. [exclamatie]. Întelegeti? Deci, i-am spus… asta si
„Si asta va da dreptul?!”
„Atât cât îti da si dumneatale”[exclamatie, râde]. Si-atuncea mi-a spus:
„Îmi pare bine ca sunteti fata sefului de gara, cunosc pe tatal dumneavoastra” si… a venit cu mine, s-a dat jos de pe sina, eu am mers în continuare pe sina si am ajuns la gara.
Deci asa l-am cunoscut eu pe sotul meu. Era cu 9 ani mai mare decât mine si am avut acesti doi copii, pe Mircea si pe Anca.

Si… dupa cât timp v-ati casatorit?

Dupa cât timp? Dupa 3 luni [zâmbeste]… dupa 3 luni, deja am fost casatoriti.

Vroiam sa va întreb eu altceva… spuneati ca ati facut la… facultatea la Sibiu pentru ca, Clujul era refugiat… ce va mai amintiti din vremea aceea, cum era atmosfera?

Da. Duduie draga, atmosfera era… cum sa va spun eu… aveam o dragoste de tara pe care foarte greu pot sa v-o explic. De exemplu eu ca studenta am fost la Bucuresti ca sa… ca sa îl vedem pe regele tarii, întelegeti? Era un cult al nostru pe vremea aceea cu toate ca acest rege era de vârsta, exact de vârsta mea. Deci eu ca studenta la Sibiu am fost la Bucuresti sa vad pe… asta era mentalitatea de atuncea, daca asta va poate interesa. Eu facultatea nu am terminat-o pentru ca m-am casatorit… dupa ce m-am casatorit, fiind la Sighisoara, sotul meu avea linia îngusta pe vremea aceea era un trenut care mergea la Sibiu si eu i-am dat sotului meu… asta de studenta cum îi zice… carnetul… legitimatia de student ca sa ma înscrie la facultate. Si el când a venit eu l-am întrebat daca m-a înscris acolo si el a raspuns: „Aha-ha si-am înscris doi pe carte… pe o… asta”… ca eram deja gravida. Si eu l-am crezut… dar el nu m-a mai înscris la facultate. A spus: „Ce nevoie mai ai tu acum, dupa ce esti casatorita si astepti un copil, sa mai faci facultate.” Asta era conceptia, daca asta va intereseaza… mie dupa aceea într-un anumit fel mi-a parut bine fiindca s-a cerut sa fac, sa învat rusa. Întelegeti? Eu rusa n-am facut, am facut franceza si germana asa sa facea, si ar fi trebuit sa dau diferenta de rusa. Am ramas cu 3 ani si erau 4, deci am ramas cu 3 ani de facultate. Acuma oricât dai dovada nu am facultatea terminata.

Ce facultate?

Drept.

Si cum, s-a introdus obligatoriu rusa?

Da.

În al patrulea an?

Da. Nu.[exclamatie] Ca sa sa faci… asta nu în anul 4 daca vroiai sa termini facultatea trebuia sa cunosti limba rusa, întelegi? Si eu ce sa mai învat, vorba lu’ Mircea, vorba lu’ barbatu-miu sa mai apuci la vârsta asta sa, sa înveti… si nu va spun de multe ori l-am ajutat pe Mircea la rusa fara sa stiu ruseste, întelegeti, pentru ca… aproape din ce întreba el îl puteam eu ajuta când era mic, de 2 ani. Deci n-am terminat facultatea… fiindca trebuia sa mai fac anul 4 si nu l-am facut.

Despre evenimentele istorice din perioada aceea, despre razboi dupa aceea despre…

Da

Perioada de început.

Da

Despre întoarcerea armelor, despre Antonescu.

Da.

Ce spuneau oamenii, care era atmosfera în Ardeal.

În Ardeal lumea era putin diferita, adica tineau foarte mult la… de exemplu la Antonescu. Antonescu pentru ardeleni era un idol de… pe locul s-a… cum si-a gândit el… pe puterea de a rezista a românilor. Asta era mentalitatea care o concepeam eu pe vremea aceea dupa cum se… cunostea si atunci, ce vreau sa va povestesc? Un lucru care m-a impresionat iara extraordinar de mult, pe mine, ca Mircea, baiatul meu, fiind la scoala germana a avut o ora de dirigentie în care el a spus asa, subiectul: „Tu fiind cel mai bun elev din clasa, cum vezi tu, cum poti tu sa gândesti ca un adevarat utecist”, întelegi? Ori, el fiind crescut de mine, în credinta a zis asa: „Mama, da’ nu ma bate pe mine Dumnezeu daca eu am sa spun împotriva lui în disertatie?” Fiindca el fiind crescut de mine, ca o crestina si iubind, îl învatam sa… gândeasca ca un crestin. Si-atuncea, tot eu am cautat sa-l scot din aceasta încurcatura si i-am spus: „Mama draga tu spui asa în aceasta disertatie, fiindca el trebuia sa tina în fata clasei un speech, nu asta, cum vede el ca utecist, ma rog, situatia. Si i-am spus asa, mama sa spui asa: ca la început lumea necunoscând, necunoscând ceea ce sa întâmpla, le-a fost frica de foc si de [râde] o persoana necunoscuta. Nu stia de ce sa le fie frica, Si astfel ai reusit sa iesi din aceasta încurcatura pe care ti-o… asta fara sa îti zdruncine credinta ta în Dumnezeu. Fiindca tu fiind crescut în credinta, sigur ca ti-este greu sa vezi actuala situatie.” Ce v-ar interesa sa va mai povestesc ?

Despre razboi când ati aflat ? Cum ? Ce stiati, unde erati?

Eram… în timpul razboiului… Dupa… Deci eu am venit la Brasov, cu copiii. De, copiii mei au 8 ani diferenta: Mircea a facut dupa ce si-a terminat liceul la Sighisoara, liceul german, l-a terminat la Sighisoara. Pentru ca sotul meu mi-a spus: „cum sa dau eu pe copilul meu la o scoala germana?” Eu i-am raspuns asa: „o natie n-o poti înfrânge decât daca îi cunosti limba. Pentru ca tu daca te întreaba cineva de ce ti-ai dat copilul la scoala germana, eu am avut conceptia asta: ca atâtia, de atâtea ori esti om, câte limbi cunosti.” Eu am vazut colegele mele care au fost nemtoaice toate stiau si ungureste, stiau si româneste, stiau si nemteste. Si eu i-am spus atunci sotului meu când mi-a spus de ce am dat eu, daca te-ntreaba pe tine ca membru de partid de ce ai dat copilul la scoala germana pentru ca vreau ca copilul meu sa cunoasca limba germana, limba poporului care ne subjuga, nu? Si asa a facut Mircea 5 ani, adica liceul german. Mergând la facultate el, la intrare a avut greutati ca el a spus, nu a cunoscut limba româna. El pe diploma lui are asa: limba materna-limba germana si limba româna-auxiliara, asa are înscris pe diploma. Deci copilul asta a întrebat în… La oral un cuvânt românesc. La care profesorul a zis:
„Dar, cine esti tu?”
„Vladutiu Mircea.”
„Si cum întrebi acest cuvânt?”
„Da, da’ am facut scoala germana”
„Esti un Mitica, i-a raspuns ca vrei sa te fofilezi”
… deci el a facut scoala germana a avut mentalitatea germana, mentalitatea asta în care a facut scoala. Deci el a zis bine. Gândea nemteste. Si ce sa va spun? Deci între Anca si Mircea, Anca a facut de… Anca am vrut s-o dau si pe ea la scoala germana dar nu s-a mai putut. Pentru ca deja se întorceau din… din Rusia care erau de origine germana si nu i-a mai primit pe români. Deci Anca mea a facut asa: 4 clase primare, gradinita si 4 clase primare a facut la nemti. Întâmplarea a facut ca Anca s-a casatorit cu un neamt… si a ajuns în Germania. Dar acuma exista o poveste care nu stiu daca va intereseaza. Acest neamt se cheama Brize dar nu stia nemteste… Si de ce nu stia nemteste… Fiindca acest Brize, Otto, primu’ care a venit în România s-a casatorit cu românce si copiii erau crescuti de mame în asta nemtesc, îi, în asta românesc, adica cu gândirea nemteasca aveau numele de Brize fara sa cunoasca bine limba germana. Si când Anca mea a plecat în Germania ei i-a dat voie sa plece de la Parhon pentru ca avea doi copii, avea, era activista de partid la Parhon, statea în centrul Bucurestilor vis-?-vis de Casa Armatei, deci avea casa în centrul Bucurestiului, avea 2 copii, avea sot. Si i-a dat voie sa plece în Germania cu certitudinea ca ea se va întoarce. Dar ea ducându-se în Germania a cautat originea germana a familiei Brize a gasit originea germana si a ramas în Germania… A ramas în Germania lasând 2 copii si sotul si o casa frumoasa în Bucuresti, întelegeti…

Apropo de Germania spuneati ca sotul, ca tatal dumneavoastra a lucrat cu nemtii.

Da

Da, mai concret ne puteti povesti mai multe despre asta? Si cum era? Care era parerea românilor despre nemti. Era un oras în care…

Erau foarte multi nemti. Parerea de exemplu a lui taica-meu era ca nemtii erau extraordinar de corecti. Asta era mentalitatea. Taica-meu fiind într-un oras cu origine nemteasca, cum sa va spun, a lucrat cu acestia. Si… pe el îl impresiona… întotdeauna cuvântul: „Ein Mann, ein Wort” Cuvântul asta care tinea cât îti dai cuvântul, întelegi? Deci asta era mentalitatea tatii fata de nemti. Ca daca spune un neamt un lucru poti sa contezi pe el.

Nu stiu ce-nseamna.

Ce spune un barbat, un neamt este sigur. Adeca cuvântul omului neamt poti sa contezi pâna la maxim. Daca un neamt si-a dat cuvântul poti sa mergi pe aceasta linie a credintei lui, a ceea ce spune ca e adevarat.

V-a fost greu sa va cresteti copiii. Cum era? Dumneavoastra…

Duduie draga, nu mi-a fost greu, pentru ca eu ti-am spus la început, nu am lucrat.

Da.

Am fost acasa dar dupa ce copiii au crescut, salariul. Deci aveam numai salariul sotului meu… Atuncea au venit vremuri mai grele. Si eu fiind în Sighisoara lânga clubul CFR am intrat ca bibliotecara la acest club CFR. De ce? Pentru ca era în incinta, deci era acasa propriu-zis si eu aveam asa: îl aveam pe tatal meu care era batrân si aveam pe sotul si 2 copii. Deci nu mi-a fost usor. Si atuncea ivindu-se postul de bibliotecara la clubul CFR, clubul CFR a fost zidit de sotul meu prin contributie de la cetateni. S-a cladit clubul CFR. Si-n acest club CFR era o biblioteca. Si eu am fost bibliotecara la acest club CFR. Da’ eu îi vedeam copiii când pleaca la servici, când pleaca la scoala, deci asta mi-a fost usurinta mea de-am putut sa îmi… sa fiu si bibliotecara si sa în acelasi timp… Era Mircea student, Anca era eleva si salariul lui sotul era asa modest fiindca atuncea erau modeste salariile. Si, am intrat ca bibliotecara la CFR si am venit aici la Brasov. Pe urma am fost la Liceul Economic administrator. Deci la Liceul Economic eram administrator. Pentru ca n-aveam facultate, întelegi matale. Si am cautat sa ajut pe sotul meu cu acest salar de administrator aicea la Liceul Economic.

Dar cât erau copiii mici, aveati vreun ajutor de la stat?

Nu .

Nu?

Nu.

Ati spus la un moment dat ca si-a pus problema sotul dumneavoastra, când era vorba de scoala germana pentru baiat, pentru ca era membru de partid. Cum a ajuns membru de partid?

Cum a ajuns membru de partid. Si cum a fost exmatriculat. Asta este foarte interesant. Cum a ajuns membru de partid. Au fost foarte multi care îi cunosteau onestitatea si i-au spus: „Domnu’ inginer, de oameni ca dumneavoastra avem nevoie”. L-au rugat sa intre membru de partid. El a spus asa: „Nu intru pentru ca tatal meu a fost preot, pentru ca eu am fost în Universitatea Studentilor Ortodocsi”, sau catolici, asa catolici deci. Deci sotul meu n-a intrat usor ca membru de partid. A spus toate necazurile, adica fiind preot, baiat de preot, fiind asta în Universitatea Studentilor Crestini, „nu stiu daca sunt vrednic sa fiu membru de partid”. „Noi care va cunoastem, deci activistii,i-a spus: de oameni ca dumneavoastra avem nevoie.” Deci a intrat. Noi eram plecati, da, am fost plecati la mare… El era sef de sectie si avea un subsef de sectie, un om pervers… care a spus: „cum îl ti… „, ca sa-i ieie locul, ma-ntelegi, „cum îl tineti voi pe acest om sef de sectie când este fecior de popa, o fost nu stiu ce, si nu stiu… ” Da, bine draga, acest lucru da’ el l-a spus. Si, în lipsa lui l-au dat afara din partid, întelegi? Dar am avut o perioada foarte grea si d-aia pâna la urma am intrat eu sa-l ajut si eu pentru ca nu, nu sa putea sa cresti doi copii asa si… Sotul meu a fost foarte disperat, întelegeti. Deci l-au dat afara din partid. În momentul în care l-au dat afara din partid el a zis asa: „Eu acum pe voi, pentru voi nu sunt decât o povara. Tu ai de crescut 2 copii. Eu plec si ma duc la un frate de-al meu”, care era, ma rog, care fusese saracu’, cum sa va spun? În timpu’ cât a fost refugiu’ acest frate a ramas în Ardeal. Si era în Bucovina. Si a zis ca el se duce-n Bucovina. Eu atuncea am zis: „Mai, omule, noi am fost casatoriti la bine si la rau. Eu am stat cu tine la bine, acuma trebuie sa stau cu tine si la rau… ce-o fi… cât… Daca nu vrei tu la alt servici, atuncea intru eu… ” De tot nu l-au dat, ma rog, nu l-au mai lasat sef. Dar acest subsef de… a gresit pentru ca avea sotul meu un… în sectie la el un inginer. Acesta, subsefu’, nu era inginer întelegeti? Si atuncea sotul meu i-a spus inginerului: „Ai grija ca pe mine ma dau afara din partid si Moraru vrea sa-mi ieie locul. Tu esti inginer”… întelegeti? Si în felul asta sotul meu a ramas inginer la sectie, sef de sectie a venit acest Ciobanu si n-a venit Moraru.

Exista o justitie divina.

Da. Si pe urma l-au reabilitat pe sotul meu dupa… când, de, saracul, râdeam, „vai ca va trebui sa platesc nu stiu câti ani de… ” asta pentru ca i-a dat vechimea de membru care avea de la început.

Când l-au dat afara din partid si când l-au reabilitat?

Duduie draga, l-au dat afara din partid… stai sa ma gândesc putin… fiindca-ncepe sa asta, sa mi se… asta… În tot cazu’ duduie, când l-au dat afara din partid, Mircea era… student, întelegi? Anca, fiind cu 9 ani mai mica era eleva. De reabilitat l-au reabilitat dupa ce am ajuns aicea la Brasov, întelegi? Dar atuncea deja nu mai… nu mai conta. Dar asta va spun… asta a fost viata noastra. Deci am dus acest greu… când erau copiii mai greu de crescut, întelegeti? Si sotul meu era foarte, a fost foarte dezechilibrat dupa acest, ma rog… Fiindc-a fost o mare nedreptate. Adica ai intrat tu în partid si când ai intrat ai spus toate greselile care le ai pentru ca asa ai fost crescut sa spui tot. Si p-orma tot pentru aceste greseli, deci n-ai facut nimic în plus… Si-atuncea am ramas cu un simplu salar de inginer… si atuncea… Dupa aceea ne-am mutat aicea, ma rog… Eu am intrat la Liceul Economic ca administrator, ca nu aveam scoala superioara fiindca numai ce-ai terminat, numai aia poti sa dai ca dovada.

Tatal dumnealui ca preot, ati spus ca a fost preot, a avut de suferit din cauza asta?

Da. Da. A avut de…

A facut închisoare?

N-a facut închisoare. Dar… el, cum sa va spun, a murit. A murit neîmpacat ca copiii lui trebuie sa sufere din cauza lui. Fiindca ei acasa au fost sapte copii. Deci socrul meu a murit în epoca aceasta. Si din cauza asta a avut o mare durere ca copiii lui trab’e sa sufere din cauza lui…

Si când ati venit în Brasov, cum era Brasovul si cum ati simtit mutarea asta?

Duduie draga, am avut o casa foarte frumoasa în Sighisoara… întelegeti. Fiindca acest Ciobanu, care era un om cumsecade a zis asa: „Ramâneti în locuinta. Pentru mine ca sef construiesc o locuinta în acelasi perimetru.” A construit mai departe o locuinta care a fost atasata de locuinta prima. Deci nu ne-a dat afara din… P-orma s-a ivit postul aicea în Brasov. Noi am ramas la Sighisoara. El a facut aproape doi ani un gen de naveta. Si pe urma… pe fosta gara. Aici unde vedeti, unde suntem a fost gara veche. Si s-a construit acest bloc. Si în acest bloc ne-au dat noua o locuinta. Si asa am venit noi la Brasov. Fiindca sotul meu era inginer, întelegeti? Si… cel care, îl cunostea toata… toti subalterni de-ai lui, care au fost subalterni de-ai lui au zis: „Domnule Vladutiu, veniti la Brasov ca noi la Brasov. Si la Brasov va dam un apartament… În blocul asta care a fost construit pe locul fostei gari.”

Aici, aici era gara, nu cum e acum asa? Aici era gara?

Da, da. Si duduie, este. Vino putin [mergem pe balcon]. Vezi acolo este o cazemata. Acolo a fost o cazemata.

A, unde e poarta aceasta?

Da.

Da, da.

Este o cazemata. Acolo, a fost, iarasi asta al garii.

Da, da.

Întelegi?

Deci, asa era gara.

Da, da.

Si aici cazemata.

Da. Si aicea ne-au dat, uite, aicea am gradinita mea. Uite, vezi. Si dincolo mai am una.

Da.

Aia e cu flori, asta cu de mâncare. Apropie-te. Da. [ne întoarcem în casa].

În legatura cu deportarea asta… adica ei nu stiau unde îi duc, daca se mai întorc?

Da.

Dar oamenii care nu erau evrei si care au asistat la toata… povestea asta?

E asta… erau extraordinar de impresionati de, de erau impresionati de aceasta nedreptate. Asta era conceptia lor. Pentru ca fiind un oras cosmopolit în care erau evrei, erau germani, erau români, unguri, foarte multi… Toti era una, întelegeti? Asta era mentalitatea oraselor ardelenesti… asta era mentalitatea lor, întelegeti? Si, nu… concepeam. Stiam ca sunt oameni buni, oameni care nu… atenteaza la averea altuia. Fiecare îsi avea gândirea lui… si ei erau foarte, foarte impresionati de aceste nedreptati. Asta era conceptia si a copiilor si a parintilor. Vreau sa va povestesc ceva: deci Anca mea, în Germania, are o prietena a carei mamica s-a casatorit cu un român, în ajunul plecarii ca sa nu o deporteze…

Se putea? Asta era o sansa sa scapi?

Da… întelegi?

Pentru ca au fost situatii în care au fost despartiti soti de sotii.

Da, da. Si de exemplu mi-a povestit o data… sotul meu avea drezina. Stiti ce este? Este un… pe sina, un automobil, un automobil care mergea pe sina. Cu asta se deplasa el în diferitele parti. Avea un neamt care era sofer. Sotul meu s-a oprit într-o statie si un evreu care-l cunostea pe sotul meu i-a facut semn: „Nu ma duci si pe mine pâna la Sighisoara?” si sotul meu zice: „Urca sus.” Si soferul zice: „Domnul inginer, de ce-l luati pe împutitul asta în drezina?”… Deci neamtul zicea de evreu. La care zice: „Tu esti sofer si eu sunt inginerul care îti spune ce sa faci”… Dac-ai stii dumneatale cum s-au razbunat evreii pe acest sofer pentru ca a zis de cum ce îl luati pe împutitu’ asta, deci n-a uitat, deci exista totusi nemtii… pentru evrei aveau un fel de ura…

Cum s-au razbunat?

Cum s-au razbunat? Oh… I-a spus odata astuia, unui urmas al lui: „Stii ca taica-tau ne-a considerat pe noi asta si, io, acuma as putea sa te denunt, dar nu o fac”, întelegeti? Apropo, de aceasta mentalitate ca nemtii erau foarte împotriva…

A… vreau sa va-ntreb, deci ati asistat la deportarea cunoscutilor…

Da.

Dupa aceea când s-au întors?Sau ati mai pastrat legatura cu ei? Ati mai stiut de ei?

Nu. Noi am fost deja veniti la Sighisoara. Am venit putini… Am venit, deci evreii au lucrat în mina de nu stiu, de uraniu, le-a cazut dintii, au fost îmbatrâniti… Cei care s-au întors… si eu când ei s-au întors din Rusia, deja eram aici la Brasov… si legatura asa cu persoane x ,y nu mai tine.

Si când ati venit la Brasov v-ati mutat cu toata familia în locuinta capatata de la stat?

De la stat, da.

De la servici. Cum era orasul atunci, pe vremea aceea? Pentru ca am înteles ca au venit foarte multti din afara Brasovului, populatie din diverse zone ale tarii, din Moldova…

Din Moldova în mod deosebit. Deci aici în fata blocului unde sunt cestealalte, astea era un… loc pe care copiii si acum îl denumesc santier, întelegeti. Deci blocurile astea noi. Asta, pe unghiul asta era un santier si era o fabrica de cherestea, întelegeti? Copiii sa jucau când erau mici, sa jucau aici si, si acum, când vorbeste Bobby zice: „Bunico, acolo dupa santier ti-aduci aminte?” Deci, pe ei, asta era ma rog, conceptia lor de santier, aicea. Pe lânga blocul nostru era, pe unghiu’ asta este ultimu’, era un santier. Si era ma rog, foarte greu sa trecea, sa trecea numa’ printr-o carare si mi-aduc aminte ca era o doamna care pazea, pazea acest santier, îl, ma rog, când era ea, sotul ei, si ea odata mi-aduc aminte, mi-a spus: „Vai, doamna draga, eu pe dumneavoastra în viata mea nu v-am vazut sa veniti cu mâna goala, ca eu întotdeauna veneam încarcata si cum aveam, îl aveam pe tata aveam copiii… ca a fost un moment în care aceasta casa care are una, doua, trei camere… am fost 4 generatii… a fost tatal meu, am fost noi, a fost Anca, cu copiii… Deci în aceste 4 camere care acuma [râde] care acuma efectiv stau numai eu, întelegeti, a fost 4 generatii. Mi-aduc aminte ca era aicea patutu’ nepotilor… [ofteaza].

Greu.

Foarte greu.

Nu ne-ati povestit nimic despre mama dumneavoastra… Da, si eu…

Mama mea a murit foarte tânara în ’57. Deci eu, dupa ce m-am casatorit… la 3 ani a murit mama mea. Mama mea suferea de inima si… a facut, acuma zic eu un infarct. Pe vremea aceea, nu se cunostea. Mergeam cu ea, pe strada, la un control medical. Fiindca stiam ca e bolnava si din când în când mergeam la acest control. Îi povesteam un film. Si ea, când am trecut podu’ zice:
„Stii ce curioasa sunt, spune-mi sfârsitu.”
„Lasa, îl afli”
Dupa ce am trecut podu’, zi-mi, casa… era… cum sa-ti spun, Asigurarile sociale, vezi un asta de asigurari sociale. Mi-a spus atunci: „Stai”… A suflat de trei ori si-a cazut jos… Si, eu spun: „mama, ti-e rau, mama, ti-e rau.” Eu am sprijinit-o, n-a cazut. Am sprijinit-o pe genunchii mei. Si tot timpu’ o mângâiam si-i spuneam: „ti-e rau mama, ti-e rau?” Si-a venit o femeie lânga mine o femeie s-a zis: „Nu vezi doamna, ca e moarta… ” Deci am trait aceasta tragedie cu mama mea. Deci fetita mea avea trei ani… era foarte mica. Ea asa nici nu-si aminteste. Culmea este ca lânga aceste Asigurari sociale era… Scoala primara nemteasca a lui Mircea. Si Mircea a venit la mine imediat dupa masa. Aceasta tragedie, cu moartea mamei a… trait-o tânar, de foarte tânar… Eu, am fost foarte revoltata, asa crestineste dupa aceasta moarte a mamei mele. Si… am, m-am dus la biserica, si am vorbit cu preotul si i-am spus: Parinte, cum se poate? Aicea vis-?-vis de mine, este o batrâna care de-abia se misca, care nu-si poate scoate apa, c-avea fântâna. De ce Dumnezeu a luat-o pe mama mea care era asa tânara si frumoasa si voinica? Si preotul mi-a spus un lucru foarte întelept: „E greu, dar va trebui sa te obisnuiesti cu aceasta disparitie a mamei tale si ea ti l-a lasat pe tata care este, era cu noua ani mai batrân decât mama, si ai misiunea de a-ti sprijini tatal.” Si eu pe tata l-am adus cu mine aicea la Brasov…

Despre Brasov, ce ne mai puteti spune?

Despre?

Brasov.

Brasov. Da. Deci eu venind aicea si având asa: îl aveam pe tata… aveam copiii si nepotii si am intrat administratoare la Liceul Economic… Aici, la Brasov astea sunt persoanele cu care am intrat eu în contact. Fiindca eu venind la Brasov singura, nu mai aveam nici o cunostinta. Si eu si astazi cu bibliotecara, eu eram administrator la Liceul Economic, cu bibliotecara, cu laboranta… astea sunt prietenele si cunostintele mele cu care am trait, si si în ziua de astazi tin legatura. Astea sunt singurele mele cunostinte, adica mi-am facut cunostinte foarte multe dar faptul ca… la Liceul Economic fiind administrator, am avut o functie foarte grea, administrator si pentru Liceul Economic de jos, era Liceul Economic din Prund. Si asta era sub…

A, deci era acolo si mai era si în Prund Liceu Economic?

Da, da.

Unde e, acum… ?

Unde este acuma… ceva muzeu, ceva… asta… nici nu mai stiu cum îi zice asteia acuma. Deci erau doua licee si, cum sa va spun? Astea toate ca administrator le aveai în… aveam, aveam gestiune.

Da, da.

Gestiune foarte mare, întelegeti. Pentru ca… si culmea este ca eu dupa ce a murit sotul meu l-am… tinut sa fie… sa am salariul pe care l-as fi avut eu ca administrator, ci am zis sa fie, fiindca baiatul meu era la Timisoara, fata era la Brasov, si aveam pensie de CFR si am optat pentru salaru’… a… sa fie sa iau… asta de urmas.

Pensia de urmas.

Pensie de urmas. Si eu vreau sa va arat acuma, ca sa vezi matale cât am eu pensie… Numa’ putin… [îmi arata talonul de pensie si eu opresc înregistrarea].

[începe sa vorbeasca despre socrul ei]. Si din preot… când s-a-ntors copiii am vrut… Preotii sunt înmormântati invers decât ceilalti…

Cum adica invers?

Da deci cu capu’ unde sunt celalalti cu picioarele.

A!

Întelegeti? Ca sa fie în fata… poporului. Întelegi? Asta este mentalitatea. Si… când a murit socrul meu n-au… Socru’ meu a murit la Gherla… Preot a fost la Izesu’ Gherlei. Si când a murit sa-l duca la Izesul Gherlei unde a fost preot. Nu le-au dat voie. Li s-a zis, erau comunistii, sa face procesiune… Si deci el a fost înmormântat la Gherla. El preot a fost la Izesul Gherlei. L-au dus pe urma,cu totii, copiii, l-au dus si l-au dus lânga sotia lui, la Izesul Gherlei, în biserica pe care-a cladit-o el la Izesul Gherlei. Deci ar fi fost normal sa-l ducem sa-l înmormântam acolo, da’ comunistii nu ne-au dat voie. S-atunci l-am înmormântat la Gherla si l-am dus pe urma. Da’… ceva, fiind înmormântat cu patrafirul… când l-am dus lânga sotie, la Gherla, când s-a deschis cosciugul, pe oase, pe oase era patrafirul întreg… . Pe orma s-a zis asa ca probabil fiindca era cu asta… era cu mult fir era… tesut cu mult fir… Da’ p-orma l-am dus într-un cosciug mic, în care s-au pus oasele si acest patrafir si l-a dus la Izesul Gherlei ca sa fie împreuna cu… sotia lui. Si cu copiii care-au murit, ma rog… cu…

Si de ce, nu v-au lasat comunistii sa-l duceti acolo de la început?

Da, da. Ca sa nu fie procesiune.

Ce e procesiune? Ar fi venit enoriasii la mormânt sau de ce? S-au temut de asta?

Procesiune. Adeca sa nu sa formeze un fel de… veneratie…

Da, da, da. S-ar putea sa fie asta si din cauza ca la Gherla era închisoare pentru detinutii politici? Sa nu se porneascaa…

Stie sfântu’!… În tot cazu’ îti spun, eu mi-aduc aminte si când socru’ meu. Foarte mult. Am auzit atuncea un lucru de la un preot greco-catolic, a zis asa, catre baieti, catre copii, zice: „Doamne, dar acuma noi cum o sa-l îngropam pe tata?”, în ce rit? La care el a zis: „Ce-a facut Pompei, Pompei era socru-meu, el a dat socoteala, ce faceti voi, veti da voi socoteala.” Întelegi? „Adeca, voi, ca-l înmormântati cu rit, ca-l asta, va priveste, asta nu-l mai priveste pe el. Ca suflet el deci asa a facut socoteala si voi va dati si voi socoteala „. Acuma eu o sa vorbesc încet… [ofteaza].

[am oprit înregistrarea deoarece a început sa ne povesteasca despre moartea sotului ei].