Deportata in Rusia

Sa vorbim la început despre copilaria dumneavoastra, unde v-ati nascut, cum ati copilarit?

La Bistrita Nasaud, în comuna Iat, aaa… tata a parasit-o pe mama cu patru copii în ’41, în ’60 a decedat, la o mie…. Si am fost foarte saraci, foarte foarte saraci, ce sa spun. În ’45, în 11 ianuarie m-a ridicat pe mine, Barth Sofia, atuncea, numele de familie, si Barth Mihai, fratele meu, care…[suspina] a decedat în Germania, trebuia sa faca a doua operatie la inima si a decedat în spital la Leipzig,… si, aaa, din Rusia m-a dus aaa, în ’47, m-a dus în Germania, la Altenburg, si în ’49 eu am venit acasa si am fost o luna de zile în Oradea în lagar, în carantina, nu cumva sa avem ceva boala sau ceva, si atuncea am venit acasa si…am, m-am angajat, am stat vreo doua saptamâni acasa si dupa aia m-am angajat la Partizanul Rosu, la Scherg, care a fost Scherg…si acolo am lucrat pâna în 79, pâna când am intrat în pensie.

Aaa…apai m-am nascut în ’24, 17 ani, 18 ani…

Si Misi, Dumnezeu sa ierte, ala-i acolo cu nevasta-sa în Germania [ne arata o fotografie pe un perete], ala a avut cu doi ani mai mic, a avut 16. Da.

Nu, n-am avut probleme, n-am avut problema… ca noi am venit aicea în Brasov în ’35 am venit aicea, da’ noi n-am avut problema din aia ca esti sasoaica sau ca esti românca sau din aia, ca eu asa ceva probleme nu am avut, ce sa mint, n-am avut problema din astea.

Adica, da. Tata a fost deja aicea c-a lucrat la Sil, care a fost… îi Strungu’ sau nu stiu cum îi zice acuma…

Si el a lucrat acolo, a venit prin cincizeci si ceva a venit tata încoace de-a lucrat la Sil si noi am venit în ’35, am venit aicea toata familia…

Si-am stat, da… si-am stat în chirie, sigur ca da, ca era greu ca nu prea te primea cu patru copii, nu prea te primea, si mai ales…

Aaa…era atuncea cum era casele aicea unde-i Strungu’ acuma, era strada…, era o strada, aaa, Dârste… strada o chema acolo si-acolo am stat subsol, unde era destul de greu ca nu prea vroia sa ne primeasca, da’, doar nu puteam sa stam pe strada, nu? Si atuncea era, vorba aia, si chiria nu era…era greu.

[Tuseste]… Nu, nu,nu, numa’ tata lucra, numa’ tata lucra, numa tata lucra, da’ dupa aia, dupa un timp, s-a angajat mama, Dumnezeu sa ierte[suspina], tot la Scherg, si-a lucrat si ea tot acolo…, tot la Scherg a lucrat si ea…

Da’ cum sa nu… În 11 ianuarie, mama era la servici…[plângând] era schimbul unu si a închis poarta si nu i-a dat drumu’ sa vina acasa, [suspina] si a venit fratele meu, Dumnezeu sa ierte, a lucrat la From unde-i acuma fabrica de pâine, era o moara, îi zicea From, si el a lucrat acolo si eu eram servitoare, de ce sa mint ca atunci înca nu m-am angajat, si vine saracu, Dumnezeu sa ierte, repede „Sofi, Sofi, repede, repede, uite-te ca vecinii astia sunt … militari români si rusi cu arma, asa, si vine si ne ridica”. Da’ eu zice „Da’ cum Misi ca mama-i la servici si noi ce facem?” Spun ca eram saraci, aveam o camaruta, acolo sa dormi tu patru insi, nu? Si… zice eu, „Ce facem, ne-ascundem, ce facem?” Da’ zic, „Misi, eu ce pot sa zic ca mama nu-i acasa, ce facem, ce luam cu noi?” N-am, n-am luat nici, sigur sa-ti spun, era greu ca n-aveam nici ce sa luam cu noi… ce-i adevarat e-adevarat. Si a venit caruta si m-a luat pe mine si pe frati-miu, pe Misi si-a ramas sora-mea Greti cu Simi aicea si plângea. Ca ne-a dus cu caruta pe Bisericii, unde opera acuma era o gradinita, no acolo, si când a venit mama acasa de la servici, zice ca „Unde-i Sofi si Misi?” Le-a deportat, adica le-a ridicat. A venit acolo la gradinita, nu i-a dat voie sa stea cu noi de vorba, [suspina], dupa aia, noapte, a venit tot c-o caruta si ne-a dus jos la flotila, unde-i flotila acuma, unde-i ultima statie de tramvai, la cazarma aia, si ne-a facut un control medical sa vada daca nu suntem bolnavi sau ceva, si de-acolo, tot în noaptea aia, ne-a bagat la triaj, în vagoane de animale, din ala, pe prici, stiti ce-i prici…

Si… da’ nu era nici paie, nu era nimica, numa’ scândura, daca am avut noi v’o patura sau ceva, aia am pus, sau din haine… si ne-a bagat cu barbati, cu fete, cu oameni mai batrâni, cu toate claie gramada acolo, nu… nu conta ca esti fata sau esti baiet. [tuseste] Cam am o tuse uscata. Si… si când vroiam acuma, mi-e rusine sa va spun, da’ era în rundu’ vagonului, în mijloc era o… asa o sobita facuta asa, ca o duba sau nu stiu cum sa-i spun, si într-un colt în vagon era facuta asa o gaura… si asa, din scândura, doua scânduri asa, daca Doamne fereste, te-apuca ceva, sa faci pe-acolo. Si, a doua zi…a venit mama [plângând] cu fratele meu si cu soru-mea cu sacu’ si ne-a dus de mâncare ca n-aveam nimica, si tot striga „Sofi, Sofi, Sofi” ca era un transport întreg, multe vagoane, si din alea cu geamu’ din ala micut, ca la animale… si tot striga, Dumnezeu s-o ierte, „Sofi,Sofi, Misi, Misi”, si cumva am auzit-o [exclamatie], si m-am rugat sa-mi dea voie sa ma urc si eu pe… sus pe prici, ca noi eram jos si deasupra noastra era alt, alt prici, si de-abia mi-a dat voie, si atuncea era militaru’ acolo la usa, si m-am rugat de militar ” Va rog frumos sa lasati pe mama sa-mi dea ceva de mâncare ca n-am nimica” si apoi atâtica a deschis [arata cu mâinile], atâtica a deschis, atâtica a deschis de-a putut sa ne… tot trageam de sac si tot…, si dupa aia, în… a doua zi ne-a dus, ne-a dus…c-a zis asa ca ne duce în Siberia da’ ne-a dus în Dombas, în Dombas si acolo ne-a bagat într-un lagar, da’ când am ajuns acolo era o zapada înalta înalta înalta, si ne-a tras de mâini asa ca sa putem iesi din zapada, sa mergem mai departe, si când am ajuns în lagar… era tot prici din ala, cu scânduri din aia groase, plin, plin cu gheata, plin plin cu gheata. No ce facem? Era o soba facut din caramida, aia era sparta, tandari facut… no ce facem ca paturi aveam numa din aia slabuta, no Misi ce facem? Saracu’ fratele meu, am stat asa ca, ca cum sa spun unul lânga altul…

Da… si apoi ne-a dus de-acolo, ba…, la…aaa, din Dombas ne-a dus în alt lagar, …într-un lagar mai mare, si de-acolo ne-a împartit, si pe mine m-a pus la o tâmplarie, sa lucrez acolo la tâmplarie si pe frati-mio l-a oprit în lagar, si cân am vazut ca vine o…, un …, nu autobuz, o masina, o masina de … [tuseste] o masina si fratele meu era deasupra masinii cu mai multi, cu mai multi…el saracu’ striga, striga si eu am fugit, eu am fugit ce m-am urcat, m-am urcat la el pe aut… pe masina aia, si tot cârpele, acuma ce-am avut si noi a ramas tot acolo în lagaru’ ala unde ne-a dus a doua oara, si ne-a dus la mina 28, la Vinerufca, si-acolo când am ajuns a facut comandantul român de la Bucuresti, Andrei l-a chemat, si comandantul rusesc a facut apel, asa cum face în armata, si o persoana în plus [exclamatie]. No, care-i aia, care-i aia? Am iesit afara si m-a-ntrebat comandantul român prima data ca de ce-am facut asta, si i-am zis ca unde-l duce pe fratele meu, acolo vreau sa ma duc si eu, si daca moare el, vreau sa mor si eu, si-apai l-a bagat, asa a fost… si-apai a facut asta, apel, aaa, apel si a doua zi, a doua zi deja i-a bagat în mina. Si era asa o gaura, ca jumatate masa asta, si era scarile asa, asa si asa mergea [arata directiile scarilor], si dupa aia, în lava, asa mergea, o bucata multa, multa, ca eram la treispea lava, treispea, asa se zicea…si când am ajuns acolo, zic „Misi, noi aicea murim, aicea nu mai iesim”, ca era si gazul ala, stiti… era si gazu’ ala..

Si când am vazut ca pe mine unde ma baga era asa o gaura, era asa o gaura si aici era masina aia care taie carbunu’ si zicea pe ruseste „caceai” , care taie carbunu, si-aicea era rusu’, si-aicea altu’ si dadea c-o lopata acolo, si pe mine… si fratele meu era la cai, era caii mor.., era caii orbi care tragea vagoanele, vagonetele ca sa le… si acolo jos era asa facut cu tabla sau ce era aia sa-nvârtea si sus era asa sârma, nu sârma, nu stiu cum, cablu din ala gros care tragea sus vagonetele, asa, acolo a lucrat frate-mio; io am lucrat în gaura aia mica, când se înfunda caceaiu’ ala, teava aia, trebuia sa dau drumu ca sa mearga jos în vagoneta, stiti, si…, da am lucrat acolo cât am lucrat, dupa aia…am fost…, am ascultat totu’ ce-a zis rusii, pe cuvântu’ meu sincer va spun, ce-a zis ei, aia am facut, nu ne-am pus contra sau ca aia nu vreau sa fac sau nu stiu ce, nu….

Nu, nu, nu, nu,… am avut înca sa spun asa, si cu mâncare, ca dupa un timp lung, am fost ca un fel de fruntasi, ca un fel de fruntasi, ne-a dat, asta , adica cu mâncare era greu, cu mâncare era greu, daca aveai bani, mâncai, daca nu, îti dadea ei apa chioara cu castraveti din alea acrii, da, sau daca nu îti dadea varza acra, tot în apa, daca n-avea bani, da’ dupa un timp, atuncea dupa ce s-a constatat de persoane care nu raspundea si facea toti ce zicea ei, s-a facut asa ca un fel de, cum sa spun, de un grup de onoare, asa, un fel, nu stiu cum sa îi spun…

Asa fruntasi, si apoi mie mi-a dat un material gri de rochie si lu’ frate-miu i-a dat, i-a dat niste cizme de cauciuc din ala, nu chiar asa, ca altfel aveam opinci din alea, stiti, din alea lungi asa si legat cu sfoara pe-aicea si nu stiu ce, si… dupa aia a mers, da dupa aia a-nceput sa ne dea bani, bani, ne-a dat [tuseste], stai, ce fel de bani era acolo? ….Ruble…

Ruble, era ruble, ne-a dat ruble si ne-a dat si mâncare mai buna, a-nceput sa ne dea casa…

Da, casa, adica altceva n-ai avut ce astep… casa, ala galben era cel mai bun mâncare sa zicem s-apai odata pe saptamâna lucram 6 zile, si-al saptelea eram liber, nu ca-i duminca, ca-i sâmata, lucrai sase zile, al saptelea erai liber, si-apai ne duceam la tancioc si ne cumparam de mâncare, pâinica, pâinica era tare rea, tare rea, ne dadea pâine, era asa de lunga, asa patrat si aia o-mpartea atâtica de mare, o taia asa si-atâtica ne dadea, dar sincer sa va spun, scuzati-ma…

[Tuseste]… da’ sincer sa va spun, era mai mult sare, era bulgar din ala, sare, din ala gros era, si aia cântarea mult, aia…no. Si asta, dupa aia, am stat acolo pâna prin ’47, da…si vinea, o fi aflat, si vine în lava acolo si zice „Sonio, Sonio, ………. [în limba rusa] ” face catre mine, „Sofi, Sofi, ca plecati repede acasa”, da eu zic „nu cred, nu cred” da ea zice „ba da „, „[în limba rusa]” facea, si-apai asa a fost, a treia zi, a treia zi a venit comisia aia de doctor si… cine a avut, acuma sunt sincer si va spun, cine a avut de împins, a dat, cine nu…a ramas

Misi, frate-mio, Dumnezeu sa ierte, a avut un ceas, l-a dat lu’ doctorita, si nici eu nu stiu ce-am avut si i-am dat lu’ doctorita si ne-a scris pe tabelul ala ca…

Da, mergem acasa, da de unde ca ne-a ducs în Germania… si acolo în Germania am stat o luna de zile, adica la Frankfurt unter Oder ne-a dus acolo, era îmbracati… plini de paduchi, si sus si jos, scuzati-ma ca ma exprim de toate…

Si când am ajuins la Frankfurt unter Oder, vinea lumea în geam si zicea „no, astia sunt sasi care le-a adus din România”, eram cheli, stiti ce era [exclamatie] cheli, cheli, cheli eram, asa ne-a tuns , si-aveam niste galosi din alea asa lungi, izmene din alea albe si legat cu sfoara pe-aicea, plângea, plângea lume ca altceva; si de-acolo ne-a dus la Frankfurt unter Oder tot într-un lagar, de ne-a curatat de paduchi….si pe frati-mio, Dumnezeu sa ierte, l-a tinut acolo în spitalul rusesc, fiindca era plin de apa, si eu l-am strigat „Misi, Misi, în Rusia am fost împreuna si aicea ne despartim?”, da’ nu mi-a raspuns, nu mi-a raspuns, si-atuncea de-acolo ne-a dus într-un … la Frankf… la Blaunifochland, acolo am fost iarasi o luna în spital, c-am fost , cum sa spun, [în limba germana] , cum sa spun eu, foarte slaba, foarte foarte slaba, si-acolo am stat o luna de zile în spital si mai vinea nemti si ne mai aduce…era de mâncare si-acolo, da’ cum era dupa razboi…

Si apai ne-a mai adus de mâncare si a auzit ca sunt din România, care a fost în Rusia si ne-a mai adus si îmbracaminte si cum a putut no, saracii, si ei… si-apai de-acolo m-a…ne-a, m-a mutat iarasi în… la Frankfurt under Oder la Fluha o luna de zile acolo… sa vada cumva, ca acolo era medici si comisie, ca sa vada,… asta… mai ales pe mine m-a bagat si-ntr-o camera, ca de ce n-a venit fratele meu cu mine, da’ eu când am zis ca fratele meu îi bolnav, l-a oprit la Frankfurt unter Oder si a bagat la spital, nu stiu prin ce aparate, nu stiu ce, a vorbit cu el daca e adevarat , daca nu cumva mint, si apoi s-a costatat si acolo ne-am despartit. Dupa aia am fost acolo o luna cum v-am spus, si acolo ne-a aratat când pleca stabii seara[în soapta] ne-a aratat cum i-a ars pe jidani, în camera din aia…

Plina cu fire acolo…si dupa o luna de zile… atuncea… da’ prin Crucea Rosie, acolo era si o Cruce Rosie, si prin Crucea Rosie am scris lu’ mama, aicea-n tara „mama, sa stii ca traim …ca sunt cu Misi, n-am vrut sa-i fac inima rea, ca suntem în Germania amândoi, si om vedea, ne trimete acasa sau nu ne trimete acasa, vom vedea”. No bine, asta mers, dupa aia de-acolo din Fluha, s-a dat adrese, stiti unde are nevoie de fata de casa sau…

Da, pentru, pentru servici. Si-apai, eu am fost la un… prima data am fost într-o comuna de-am dormit la hotel prin Burgermeister, primar, da, si acolo am avut o camera la un hotel, si ziua mâncam la un… un… o familie si… da…si dimineata si seara mâncam la familia aia, da’ ziua aveam grija de vaci, nu-i rusine… de ce?

Si aveam grija de vaci si acolo bani nu mi-a dat da am avut mâncarea asigurata, nu? Si am dormit la hotel, no, si de-acolo atuncea, acolo în comuna avea advocatu’ asta o familie si venea acolo din alt oras, din Blaunifochland, nu stiu cum îi zice pe româneste, si aia a zis asa ca ” ma aicea-n comuna este o… o fata care a fost în Rusia, si-i acolo la hotel si daca n-aveti voi nevoie de fata de casa?”. ” Si zic „Da unde e?” S-apai a venit acolo si a vorbit cu doamna aia de la hotel si zice „Ia, ca-i aicea da’ vine numa’ seara acasa”. No, si-a stat acolo la familia aia, la cunostinta lor pâna când am venit io cu vacile. No, când am venit cu vacile, a venit acolo la familia aia, m-a vazut, zice „ia….”, nu stiu cum, zice ca „sunt singura?”, „nu, zic, am un frate da ne-a despartit”, zice „da’ cum?”, I-am zis, zice „nu-i nimica, lasa ca vii la noi, ca noi stam în… aproape în padure, avem o vila, i-adevarat o vila, si avem o bucatareasa si un om de… care a vut grija de gradina „, a fost mare, si io eram ca fata de casa, si m-a luat acolo, m-a luat acolo si …când m-am dus acolo iar i-am scris lu’ mama: „Mami, sa stii, daca cumva scrie Misi”, ca pe noi ne-a despartit în Germania….

Nimic, nimic, nimic n-am stiut de el, da’ prima scrisoare am scris-o prin Crucea Rosie lu’ mama, atuncea înca nu stiam de frate-mio, am stiut ca-i acolo-n spital da’ n-am stiut ca a iesit sau n-a iesit, si i-am scris lu mama si zic „mami, daca cumva primesti o scrisoare de la Misi, cu adresa unde-i acuma, uite ca ne-am departit în alt oras, da n-am zis ca de spital” si zice „te rog frumos sa-mi scrii” . Si, aaa, mi-a trimis mama, Dumnezeu s-o ierte adresa,…

Da, da, da a primit-o si mi-a scris asa ” no ca ma bucur ca sunteti împreuna si ca sunteti în Germania, da… cred ca veniti acasa sau nu”. Si daca era dupa… asa cum îi cel putin un sfert, un sfert asa, poate nu vineam, da’ o mama am avut, nu? Daca tata a lasat-o cu patru copii, va dati seama nu..? Si sora-mea si frate-mio era micute, si ea lucra, ce salar avea atuncea? Sa platesti si chirie, sa si manânci, si lumina, si tot.